Da' de ce Doamne?

8 comentarii
   In mintea noastra se naste aproape zilnic aceasta intrebare: de ce? De cele mai multe ori, avem o gandire orientata negativ si intrebarea „de ce?”  ascunde in spate o nemultumire al unui lucru pe care nu il intelegem si pentru care, din pacate, multi dintre noi punem vina pe Dumnezeu: De ce Doamne ... ? Eu nu cred ca Dumnezeu este responsabil pentru tot ce se intampla pe Pamant. Multe dintre nenorociri sunt doar consecinte ale faptelor noastre.

  Daca un om bea ca spartu' toata viata (aia scurta sau lunga si grea), pe la 30-40 de ani afla ca are vreo 3 boli cu care trebuie sa se obisnuiasca si sa tina regim tot restul vietii. Dar cum omul merge pe ideea ca "o viata am...ce? doar nu m-am pocait!" continua  "sa se simta bine" si isi toarne otrava in ficat. Partea nasoala vine atunci cand omul nostru incepe sa nu se mai simta bine si devine o povara si pentru cei din jur. Culmea!! atunci apar si intrebarile: cu ce am gresit Doamne? de ce eu? de ce mie?

   Aceeasi poveste este valabila si pentru sora alcoolului - fumatul; dar si mai rau este de cei care le au pe ambele, nici nu vreau sa ma gandesc ce reactii au loc in organism cand esti plin de alcool si tutun  zi de zi,  plus  un mic energizant sau o cola - ca doar se poarta nu? Copti trebuie sa fie pe dinauntru...stiu stiu, gata! Si ce ma doare pe mine de ei? Chiar nu ma doare! :)...am invatat o vorba de la un prieten (Vlad) - "atata timp cat nu ma afecteaza, nu ma intereseaza!" dar voiam sa impartasesc cu voi aceste ganduri. :D

   Sa revin la ce spuneam la inceput, se mai intampla la unii oameni de asemenea sa isi puna intrebarea de ce? dar intr-un mod pozitiv: De ce am mereu noroc? De ce nu-mi lipseste nimic? Oare de ce sunt fericit?  dar, vezi tu? de cele mai multe ori, in aceste intrebari Dumnezeu nu mai are loc. [de regula aceste intrebari  nu framanta pe nimeni - era doar un mod de a prezenta si partea plina a paharului:)]. Il invocam pe Dumnezeu doar cand suntem in suferinta si prea putin (spre deloc) cand am avea de adus multumiri...

   Octavian Paler : "Mai mult decat de Dumnezeu, ma tem de absenta lui Dumnezeu"

@Pascu Adrian

Ocupatie istovitoare - trandaveala

5 comentarii





      E imposibil sa te bucuri de trandavie daca nu ai de lucru pana peste cap. Nu-i nici o scofala sa nu faci nimic, atunci cand nu ai nimic de facut. A pierde timpul, in cazul acesta, este chiar o ocupatie si inca una foarte istovitoare.  




  Jerome K. Jerome
@Pascu Adrian

Maxima multumirii de sine!

0 comentarii




   Eram multumit ca puteam da un raspuns prompt si am raspuns. Am spus ca nu stiu!


    (Mark Twain)
@Pascu Adrian

Timiditate vs Tupeu

1 comentarii



   Timiditatea-un defect al oamenilor mari, tupeul-defectul oamenilor mici.


(Maurice Coyaud)
@Pascu Adrian

Iluzia controlului lucrurilor

0 comentarii

   Credințele iluzorii cu privire la pozitivitatea eului sunt însoțite de o credință exagerată în propria capacitate de a controla mediul. Ellen Langer (1977) a pus în evidență aceasta iluzie de control în câteva experimente asupra comportamentului în jocurile de noroc. Ea a constatat, de pildă, că subiecții care au ales pentru ei înșiși un numar de loterie cer, în medie, atunci când li se propune să-și vândă biletul de loterie, un preț de patru ori mai mare decât cei al căror număr a fost ales de experimentator. Subiecții din primul grup se comportă în mod evident ca  și cum ar putea controla evenimentele. 

   Deși cunoașterea acurată a relației dintre acțiunile proprii și rezultatele în mediu ale acestor acțiuni pare esențiala pentru o funcționare eficientă, indivizii supraestimează măsura în care acțiunile lor produc evenimente în mediu. 
   

inspirat din: Stefan Boncu – Psihologie sociala

@Pascu Adrian

Dumnezeu vs stiinta

5 comentarii

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

-„Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…” Profesorul face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare
-„Esti crestin, nu-i asa, fiule?”
-„Da, dle, spune studentul”
-„Deci crezi in Dumnezeu?”
-„Cu siguranta”
-„Dumnezeu e bun?”
-„Desigur, Dumnezeu e bun.”
-„ E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?”
-„Da”
-„Tu esti bun sau rau?”
-„Biblia spune ca sunt rau.”
Profesorul ateu zambeste superior:
-„Aha! Biblia!” Se gandeste putin. „Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?”
-„Da, dle. As incerca.”

-„Deci esti bun.”
-„N-as spune asta.”
-„Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, poate dar nu vrea…”
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continuă.
-„El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e considerat bun? Poti raspunde la asta?”

Studentul tace.
-„Nu poti raspunde, nu-i asa? Hai sa o luam de la capat, tinere.. Dumnezeu e bun?”
-„Pai…, da”, spune studentul

-„Satana e bun?”
Studentul nu ezita la aceasta intrebare
-„Nu”

-„De unde vine Satana?”
Studentul ezită.
-„De la Dumnezeu.”

-„Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?”
-„Da, dle.”
-„Răul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?”
-„Da”
-„Deci cine a creat răul? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si răul. Din moment ce răul există si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.”
Din nou, studentul nu raspunde.

-„Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?”
Studentul se foieste jenat.

-„Da”
-„Deci, cine le-a creat?”
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
-„Cine le-a creat?”
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
-„Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Iisus Hristos, fiule?”
Vocea studentului ii tradeaza nervozitatea.

-„Da, dle profesor, cred.”
Batranul se opreste din marsaluit.
-„Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?”

-„Nu, dle. Nu L-am vazut.”
-„Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?”

-„Nu, dle, nu l-am auzit.”
-„L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?”
-„Nu, dle, ma tem ca nu.”

-„Si totusi crezi in el?”
-„Da.”
-„Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?”
-„Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.”
-„Da, credinta”, repeta profesorul.
-„Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.”
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

-„Dle profesor, exista caldura?”
-„Da”

-„Si exista frig?”
-„Da, fiule, exista si frig.”
-„Nu, dle, nu exista.”
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
-„Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la -237,15 grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -237,15 grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati de măsură a energiei, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.”
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

-„Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?”
-„Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?”
-„Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?”

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Gândi: „Acesta va fi un semestru bun”.
-„Ce vrei să demonstrezi, tinere?”
-„Dle profesor, vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.”
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
-„Gresite? Poti explica in ce fel?”

-„Lucrati cu premisa dualitatii, explică studentul, sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce se poate masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria că ei au evoluat din maimuta?”
-„Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.”

-„Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?”
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. „Un semestru foarte bun, intr-adevar”.

-„Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. le predați studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?”

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge..
-„Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.”
-Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
-„E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?”
Clasa izbucneste in ras.
-„E cineva care a auzit creierul domnului profesor, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?”
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

-„Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…”
-„Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?”

De data aceasta nesigur, profesorul raspunde:
-„Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.”
La asta, studentul a replicat:
-„Răul nu exista, dle, sau cel putin nu există în sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E, ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu

Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina..”

PS: Studentul se numea ALBERT EINSTEIN...
Albert Einstein a scris in 1921 o carte intitulata „Dumnezeu vs. stiinta”.
@Pascu Adrian

Săraci...cu duhul

1 comentarii
Unii oameni sunt atât de săraci, încât nu au nimic altceva decât bani!
@Pascu Adrian

Optmismul nerealist

0 comentarii

   „Credința că avem calități pozitive  și credința că putem controla evenimentele dau naștere unei iluzii de auto-înalțare: optimismul exagerat. Majoritatea oamenilor cred că vor avea un viitor mai roz decât pot avea în mod obiectiv. 

   Oamenii supraestimează probabilitatea evenimentelor pozitive în viața lor: apreciază probabilitatea de a avea o soție frumoasă, de a avea un copil supradotat, de a avea un salariu ridicat, etc. ca fiind foarte ridicată. Invers, dacă li se cere să estimeze șansele ca ceva rău să se întâmple (să fie implicați într-un accident de automobil, să fie concediați, să contacteze o boală foarte gravă), majoritatea subiecților își exprimă convingerea că ei au mult mai puține șanse ca ceilalți să fie
afectați de astfel de evenimente.”


   Bănuiesc că toți am crescut în spiritul „mie n-are cum să mi se-ntâmple!/ eu nu fac...”, și ne este greu să ne imaginăm...nu vreau acum să vă pregătiți pentru ce-i mai rău dar să vă dau un exemplu:  Dacă ești fumător (pasiv sau activ/ocazional sau înrăit), vei spune cam așa: 
   -Aaa, mie n-are cum să mi se-ntâmple, că și bunicu a fumat și a trăit până la 92 de ani!  și doar știu bine ca bunicu' nu este decât o excepție!
   Ciudat e ca, 99% dintre fumători precizează că sunt conștienți de riscurile fumatului, dar atitudinea lor demonstrează exact opusul.

    Toate astea nu înseamnă că este rău să fii optimist, problema este să poți analiza corect situația în care te afli și să nu te culci pe o ureche așteptând  cu un optimism exagerat o situație imposibilă. Cel mai bine, cred eu, este să-ți așezi bine capul pe umeri și sa fii realist. 

   

sursa: 
Stefan Boncu – Psihologie sociala
@Pascu Adrian

Oamenii au în general o părere buna despre ei înșiși

0 comentarii

   „Concepțiile tradiționale despre sănătatea mentală susțin că indivizii adaptați sunt conștienti atât de aspectele pozitive ale eului, cât și de aspectele lui negative, acceptându-le pe unele ca  și pe celelalte. În contrast cu aceste idei, cercetările contemporane au evidențiat faptul că majoritatea indivizilor își concep eul în termeni preponderent pozitivi. Aproape toți indivizii cred că poseda cu mult mai multe trăsături pozitive decât trăsături negative. Aproape toți indivizii văd propriul eu “mai bun” decât eurile celorlalți. Ei cred că atributele pozitive sunt mai descriptive pentru eul lor decât pentru individul mediu și că atributele negative sunt mai puțin descriptive pentru ei decât pentru persoana medie. 

   Maniera pozitivă în care indivizii își văd propriul eu se extinde și asupra rudelor  și prietenilor lor: prietenii și rudele sunt “mai bune” decât ceilalți pe care nu-i cunosc. În plus, indivizii cred că grupul lor e mai bun în comparație cu grupurile cărora ei nu le aparțin (Tajfel si Turner, 1986). Așadar, oamenii sunt înclinați să-și aprecieze familia, prietenii  și membrii propriului grup cu trăsături mai pozitive decât îi apreciază pe alții. 

   Percepția pe care cei mai mulți indivizi o au despre eu nu corespunde deloc cu cea pe care o postulau modelele tradiționale ale sănătății mentale. Departe de a fi atenți la aspectele favorabile și la cele nefavorabile ale eului, indivizii normali își cunosc foarte bine părțile bune dar sunt mult mai ignoranți cu privire la părțile lor slabe.”
   
   Unii ar zice că pentru o viață sănătoasă ai nevoie de o părere buna de sine, dar eu aș zice că mult mai bine este să ne autoevaluăm cât mai corect...este de la sine înțeles că ne este cam greu  să fim super obiectivi, însă  trebuie să fim cinstiți măcar cu noi înșine. Dacă noi nu putem fi corecți cu propria persoană, nu ar trebui să ne așteptăm ca cei de lângă noi să fie. Trebuie să fim atenți să nu ne formăm o  imagine prea îndepărtată de  realitate, pentru a nu ne deziluziona mai apoi, sau, de ce nu?  pentru a nu ne subestima.

       
inspirat din: 
Stefan Boncu – Psihologie sociala
@Pascu Adrian

Atlantida - continentul dispărut

3 comentarii



”Este incontestabil faptul că între anii 11.000 şi 4.000 î.Ch., pe pământ s-a produs o catastrofă greu de imaginat (sau, mai degrabă, un lanţ de catastrofe). Dovezile geologice şi biologice care susţin această teză sunt copleşitoare. Lor li se adaugă nenumăratele legende şi tradiţii care descriu aceste evenimente şi care provin din Europa, Scandinavia, Rusia, Africa, continentul american, Australia, Noua Zeelandă, Asia, China, Japonia şi Orientul Mijlociu. Practic, de pretutindeni. Unele din aceste relatări descriu şi o căldură foarte mare, care a adus apa mării în stadiu de fierbere, în timp ce altele vorbesc despre munţi în flăcări, dispariţia soarelui şi a lunii şi întunericul care a urmat, despre ploi de sânge, gheaţă şi pietre, despre alunecări de teren, prăbuşirea cerului, înălţarea şi scufundarea pământului, dispariţia unui continent uriaş şi o glaciaţiune. Practic toate descriu însă marele potop, un val uriaş de apă care a măturat întregul pământ. Imaginile uriaşului val mareic produs de impactul cu cometa din filmul Deep Impact vă poate ajuta să vă faceţi o idee despre ceea ce trebuie să se fi petrecut pe pământ în acele timpuri. 


Anumite texte chineze străvechi descriu felul în care pilonii pe care se sprijină cerul s-au prăbuşit, iar soarele, luna şi stelele s-au apropiat de pământ, undeva în nord-vest, unde cerul s-a înclinat. Pământul s-a dezechilibrat şi s-a scufundat în partea de sud-est, ceea ce a determinat o inundare a acestei zone cu apa mărilor şi oceanelor venită dinspre nord-vest.


 În America, legendele indienilor Pawnee descriu un fenomen asemănător petrecut într-o perioadă în care steaua nordului şi steaua sudului şi-au inversat poziţiile, vizitându-se reciproc. Tradiţiile din America de Nord vorbesc de apariţia unor nori uriaşi şi de un val de căldură atât de mare încât apa râurilor şi oceanelor a început să fiarbă. 


Eschimoşii din Groenlanda le-au povestit misionarilor că cu mult timp în urmă pământul s-a răsturnat. Legendele peruviene susţin că Anzii s-au format într-o perioadă când cerul s-a războit cu pământul. Miturile braziliene descriu o explozie a cerului, din care pe pământ au căzut bucăţi mari, care au ucis pe toată lumea, în timp ce pământul şi cerul îşi inversau locurile. În sfârşit, indienii hopi din America de Nord povestesc în legendele lor că: „Pământul s-a zguduit şi a fost acoperit de ape, cu excepţia unui mic teritoriu”.
Toate aceste relatări sunt strâns asociate cu legendele despre Atlantida şi Mu (Lemuria), două continente imense, unul situat în zona Oceanului Atlantic, iar celălalt în locul actual al Oceanului Pacific. Mulţi oameni susţin că aceste continente erau guvernate de rase foarte avansate. Se crede că ele s-au scufundat în mare în circumstanţele descrise mai sus, lăsând în urma lor numai câteva insuliţe, precum Insulele Azore, rămăşiţe ale gloriei lor de altădată. Atlantida a fost descrisă de Platon (427-347 î.Ch.), un filozof din Grecia Antică şi iniţiat de rang înalt al unei societăţi secrete (sau şcoli a misterelor). Aceste societăţi au existat dintotdeauna pe pământ, transmiţând o cunoaştere foarte înaltă unui grup restrâns de oameni, dar negând-o maselor largi. Istoria oficială contestă afirmaţia lui Platon cum că acest continent ar fi existat, sub pretextul anumitor discrepanţe istorice din relatarea sa, dar există dovezi geologice care susţin această teză. 


Insulele Azore, despre care se crede că sunt o rămăşiţă a continentului Atlantidei, sunt situate la mijlocul crestei atlantice, un lanţ muntos care face legătura cu o linie de fractură ce înconjoară întreaga planetă, pe o distanţă de 72.000 de kilometri. Regiunea mijlocie a crestei atlantice este una dintre cele mai predispuse zone terestre către cutremure şi erupţii vulcanice. Patru plăci tectonice imense: cea eurasiatică, cea africană, cea nord-americană şi cea caraibiană, se întâlnesc şi se suprapun aici, făcând ca regiunea să fie extrem de instabilă din punct de vedere geologic. În perioada despre care Platon sugerează că a marcat sfârşitul Atlantidei, atât în Insulele Azore cât şi în Insulele Canare (nume care vine de la canis – câine, şi nu de la canar!) s-a desfăşurat o activitate vulcanică extrem de intensă. Lava se dezintegrează în apa mării în circa 15.000 de ani, dar încă mai poate fi găsită pe fundul mării din jurul Insulelor Azore, lucru care confirmă alte descoperiri geologice recente. De pildă, nisipul prelevat de la adâncimi de 3-6 kilometri atestă că actualul fund al mării trebuie să fi fost situat deasupra nivelului apelor, relativ recent din punct de vedere geologic. Oceanograful Maurice Ewing scrie în revista National Geographic că: „Fie pământul s-a scufundat cu câţiva kilometri, fie nu putem decât să tragem o concluzie uimitoare”.

Creasta atlantică mediană este centrul unei activităţi vulcanice şi a unor cutremure de mare intensitate. Aceasta este regiunea în care se crede că a localizat Platon Atlantida.
   Dovezile geologice şi biologice sugerează de asemenea că activitatea vulcanică ce a provocat scufundarea pământului în regiunea Insulelor Azore s-a petrecut în acelaşi timp cu scufundarea unei mase de pământ cunoscută sub numele de Apalahia, care făcea legătura între ceea ce numim astăzi Europa, America de Nord, Islanda şi Groenlanda. Chiar şi nivelul la care s-au scufundat cele două porţiuni de pământ este asemănător. Există dovezi similare care susţin teoria potrivit căreia continentul Mu sau Lemuria s-a scufundat pe fundul Oceanului Pacific. Aşa-zisul Triunghi al Bermudelor, situat între Insulele Bermude, sudul Floridei şi un punct situat lângă Insulele Antile, a fost de multă vreme asociat cu Atlantida. 


    Legendele privind dispariţia unor nave şi avioane în această regiune sunt extrem de numeroase. Lângă Bimini, un loc situat în interiorul triunghiului, au fost localizate sub apele de lângă Bahama Banks clădiri scufundate, ziduri, drumuri şi cercuri din blocuri de piatră asemănătoare celor de la Stonehenge, ba chiar şi piramide. Să vă mai prezint câteva fapte pe care marea majoritate a oamenilor nu le cunosc: Munţii Himalaya, Anzii şi Alpii nu au atins actuala lor înălţime decât acum 11.000 de ani. Lacul Titicaca, situat la graniţa dintre Peru şi Bolivia, este lacul navigabil situat la cea mai mare altitudine din lume, respectiv de 4200 de metri. Cu numai 11.000 de ani în urmă, întreaga regiune era situată la nivelul mării! De ce se găsesc atât de multe fosile de peşti şi de alte animale marine în regiunile muntoase? Pentru că munţii respectivi au fost situaţi cândva la nivelul mării, într-o perioadă destul de recentă din punct de vedere geologic. Toate acestea sunt dovezi copleşitoare care atestă că pământul a suferit în perioada respectivă o transformare geologică masivă. Dezbaterile aprinse (şi nu de puţine ori ostile) se nasc numai în privinţa datei şi a cauzelor care au provocat aceste schimbări. Cu siguranţă, ele au afectat întregul sistem solar, căci toate planetele prezintă dovezi ale unor cataclisme care le-au afectat suprafaţa, atmosfera, viteza şi unghiul orbitei sau rotaţiei în jurul soarelui.”
  
Secretul Suprem - David Icke


@Pascu Adrian

Ardelenisme

6 comentarii
   1. Seara, Ion si Maria se pregatesc de culcare. Ion iese afara să se ușureze.
Se întoarce peste câteva minute cu pantalonii uzi. Maria îl întreabă:
- Plouă?
- Nu, bate vîntul.

   2.  Ardeleanul la școală îi spune profesorului că el vrea să învețe ebraica.
Profesorul:
- De ce tocmai ebraica?
- Pai când am să mor și am să ajung în Rai, să pot vorbi cu Dumnezeu.
- Si daca ai să ajungi în Iad?
- Pai româna o stiu bine!

   3. Traversînd o strada, un ardelean este izbit de o mașina, dar nu pațește nimic.
Totuși, șoferul îi pune câteva monede în mâna ca sâ împace lucrurile.
Încântat, ardeleanul i se adresează:
- Veniți des pe aici, domnule?

   4. Doi ardeleni tăiau o bombă cu fierastrăul. Vine al treilea și îi întreabă:
- Ma, da' dacă explodează?
La care ăilalți:
- Apăi nu-i bai, că mai avem una!
@Pascu Adrian

Profețiile Rromâniei

7 comentarii

    Cam așa sună viitorul țărișoarei noastre dragi. Oricum, confuzia prezentată în imaginea de mai jos este deja existentă demult prin Europa...aceasta fiind doar o ilustrație a realității.
    

   Am mai spus-o și cu altă ocazie și mă repet - probabil în viitorul nu foarte îndepărtat, România își va dubla „R-ul” pentru a nu deforma imaginea reală a ceea ce reprezintă.
@Pascu Adrian

Amuzament

7 comentarii
Am încercat să selectez cele mai bune bancuri;


Tu ai zambit astăzi? 


A se citi de jos în sus! 

Banc - 22

Chelneer! te rog să iei puiul ăsta și să îl coci mai bine că îmi mănâncă toată salata!


Banc - 21


Doi prieteni se intalnesc dimineata la cafea, dintre care unul cu un ochi vanat.
-Ce-ai patit la ochi? 
-M-a lovit nevasta! 
-De ce? 
-I-am zis TU. 
-Doamne iarta-ma, dar care este relatia la voi in familie de te-a lovit pentru asta? 
-Stai sa vezi... Aseara, cand mancam, mi-a zis: "Stii draga, noi nu am mai facut sex de trei luni!", iar eu i-am raspuns: "Poate TU!"


Banc - 20

La spital, radiologul îi spune pacientului:
- Am două vești, una bună și una proastă. Pe care vi-o zic înainte?
- Pe cea rea.
- Păi, aveți o tumoare imensa pe plămâni!
- Și, care e cea bună?
- Se poate rezolva în Photoshop! 


Banc - 19

Un bătrânel se uita la scula lui și zice:
- Bine mă nesimțitule ne nastem impreuna si murim pe rand?


Banc - 18

Un tată îngrijorat își așteaptă fiul acasă. Într-un târziu sosește, și este luat la întrebări:
- Unde ai stat până la ora aceasta?
- Tata, azi mi-am pierdut virginitatea.
- Extraordinar! Așează-te să bem un pahar pentru acest eveniment!
- Putem să bem, dar nu pot să mă așez!


Banc - 17

Neamțul se trezește dimineața, trântește 4 ouă în tigaie și pleacă la muncă.
Francezul se trezește dimineața, trântește 3 oua în tigaie și pleacă la muncă.
Românul se trezește dimineața, trântește 2 ouă pe bicicletă și pleacă la muncă.


Banc - 16

Î: Care este diferența dintre o găină?
R: Are picioarele paralele, mai ales stângul.


Banc - 15

Bulă și cu Ștrul merg la furat de găini. Merg 1,2, 3 și a 4-a zi proprietarul, văzând că-i lipsesc găini se gândește să le vină de hac și se bagă cu un par în coteț. Bula și cu Ștrul ce ajung și se sfătuiesc care să intre primul; intra Bulă și - zbeng - una în gură! iese afara și zice: intra tu că pe mine mă bufnește râsul. 

Banc - 14

Bunica intra la măcelărie cu nepoțelul pe brațe.
- Vă rog, nu-mi cântăriți copilașul? - îl întreabă pe măcelar ... Știți,
acasă nu avem cântar.
- Dați-l aici, îl duc în spate. În câteva minute se întoarce: 
- 2 kile dezosat.

Banc - 13

Într-o catastrofă nefericită mor 100.000 de români. 
Europa sare imediat cu ajutoare umanitare: 
- Franța - 100 tone de haine 
- Anglia - 1 milion de lire sterline 
- Germania - 1.000 tone de medicamente 
- Austria - 10 tone de alimente 
- Italia & Spania - câte 50.000 de români .

Banc -12

Jocul de poker s-a întins până dimineața.
- Terminați odata jocurile acestea în casa noastră!
strigă soția.
- Scumpo, o liniștește soțul,..... care casă !?!


Banc - 11

Un om disperat se adresează unui alt om de pe stradă:
- Nu vă supărați! Spuneți-mi vă rog unde este fabrica de pâine.
- Nu mă supăr. Este lângă fabrica de confecții . 
- Și vă mai rog să-mi spuneți unde este fabrica de confecții .
- Lângă fabrica de paine . 
Omul nostru nervos întreabă: 
- Bine mă , da fabrica de pâine și cea de confecții unde le pot găsi ? 
Celălalt foarte calm:
- Una lângă alta !


Banc - 10

Un domn și o doamna se întâlnesc pe plaja la nudiști:
Domnul: mă bucur mult că v-am întâlnit!
Doamna: VĂD !!!


Banc - 9 

La o partidă de vânătoare, un bărbat elegant din Cluj împuşcă o raţă. Pasărea cade însă în ograda unui fermier, care susţine că vânatul îi aparţine.
– E pasărea mea, insistă orăşeanul.
Fermierul sugerează să fie tranşată disputa în stil vechi, cu un "şut neaoş": 
– Eu îţi trag un şut cât pot de tare în boaşe, apoi tu faci la fel cu mine. Cine urlă mai puţin ia pasărea. Bărbatul e de acord. Fermierul îi trage un şut straşnic în părţile sensibile. Când îşi revine, oraşeanul şopteşte cu greu:
– Bine. Acum e rândul meu.
– Lasă, zise ţăranul, poţi să păstrezi raţa!


Banc - 8 

O tânără stătea pe o bancă în parc, când un individ ce părea boschetar se așază lângă ea și o întreabă:
– Domnișoară, vreți să vă culcați cu mine?! 
– Nu! 
– Atunci, vă rog să plecați din patul meu!



Banc - 7 

- un super banc despre olteni
- De ce își iau oltenii două pietre când merg la culcare? 
- Cu una sting becul, iar cu cealaltă verifică dacă au închis fereastra.

Banc - 6

- Cum oftici două muște?
- Le închizi într-un borcan, și mănânci că**t în fața lor! 

Banc - 5

Un accident în construcții, singurul martor un copil de 10 ani. Vine polițistul și îl întreabă:
-Măi copile ,tu ști cum s-a întâmplat accidentul, ai văzut ceva?
-Păi l-a înjurat pe Dumnezeu și Dumnezeu l-a pedepsit, spune copilul 
-Cum așa? Ce a zis? întreabă iar polițistul.
-A zis f**u-ți Dumnezeii mă-tii de copil! NU MAI MIȘCA SCHELAA!

Banc - 4

Un oltean şi un ardelean erau într-un tren.
Olteanul: M-a făcut muica oltean, măăă!
Ardeleanul: No, acum, iart-o !

Banc - 3

O doamnă distinsă intra într-un butic elegant de pălării.
- Cu ce vă putem servi ?
- Mi-aş dori o pălărie mare, cu ceva romantic, poate cu o tentă bleu sau verde, poate cu flori sau cu fructe stilizate...
- Concret, la ce vă gândiţi?
- Concret, la o partidă de sex.. Dar, ar fi bună şi o pălărie frumoasă....


Banc - 2

Bulă sună la pompieri: 
- Alo, pompierii?
- Da ! Care este problema?
- Îmi arde de joacă !


Banc - 1

Soțul către soție:
- Ce idioată ești!
- Bineînțeles că sunt idioată. Dacă eram căsătorită cu un preot, eram preoteasă!
@Pascu Adrian

Democrația, falsa libertate

1 comentarii
   Te-ai gândit vreodată ce este democrația...? sigur mi-ai răspunde ca democrația înseamnă înainte de toate LIBERTATE. Însă gândind un pic mai profund acest aspect, s-ar putea să realizăm că, dacă 51% dintr-un popor fac o alegere, ceilalți 49% se supun. Cu alte cuvinte, dintr-un popor, este foarte probabil ca doar jumătate plus 1 să fie liber, pe când cealaltă parte, deloc neglijabilă, trebuie să se supună majorității. Oare mai sunt aceștia liberi? 
   
   Democrația ne face să credem că avem exact ceea ce ne dorim, însă nu este decât o amăgire. Prin democrație se anihilează toate individualitățile, se distrug minoritățile și se formează un singur întreg mai precis, are loc globalizarea, ori noi oamenii, suntem diferiți - chiar unici - și nu putem să avem aceleași doleanțe...Democrația este doar o dulce manipulare, o inducere într-o senzație de libertate.

   „Democrația nu înseamnă libertate, este chiar opusul libertății, democrația înseamnă sclavie, democrația este cea mai proastă forma de guvernare pe care o poți avea - a regulii majorității, guvernul poate să îți spună exact ce să faci pentru ca majoritatea dorește asta [...] Mie nu imi pasă ce alege majoritatea, îmi trăiesc viața după cum aleg, atâta timp cât nu comit niciun delict, îmi trăiesc viața cum doresc! Fiți individuali, gandiți pentru voi înșivă, folosiți-vă gândirea critică [...] America a fost formată ca o Republică Constituțională, și în acea Republică, 99% dintre oameni nu puteau lua drepturile nici măcar a 1% rămas...„ Aaron Russo

   „Democrația este prea bătrână pentru oaia care nu știe că e gătită pentru cină” Benjamin Franklin
   
   
   Aaron Russo este întrebat de către Nick Rockefeller:
   „- Aaron, ce crezi despre liberalizarea femeilor?
   - Iar el, cu o gândire convențională, la fel cum o avem mulți în acest moment, s-a gândit că este ceva bun ca femeile să aibe dreptul de a munci, de a fi plătite la fel ca bărbații, la fel cum au câștigat și dreptul la vot...
   Rockefeller a început să râdă și i-a spus:
   - Ești un idiot!
   - De ce sunt idiot? :)
   - Noi Rockefelleri am fondat asta, Noi am fondat liberalizarea femeilor. Noi suntem cei care am ajuns peste tot în ziare - Fundația Rockefeller. Vrei sa știi de ce?
    Nu puteam taxa jumătate din populație înainte de liberalizarea femeilor.”
    Suntem puși în fața unei situații aparent nobile, dar cu ascunzișuri meschine...

   
   Suntem manipulați cu atâta pricepere încât suntem orbiți de aparențe și nu mai vedem ce ni se întâmplă defapt.
  
@Pascu Adrian
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
 

Trebuie sa asculti. Copyright 2008 All Rights Reserved Revolution Two Church theme by Brian Gardner Converted into Blogger Template by Bloganol dot com