Turcia si kurzii ei!



Chiar daca am fost atentionat ca  in parte de est, este o altfel de Turcie, cu oameni ciufuti si pe alocuri periculosi,  am preferat sa fiu Toma Necredinciosul (pentru ca nu imi place sa am prejudecati) si am asteptat sa vad cu ochii mei;  Prin prisma celor pe care i-am cunoscut si nu numai, as spune ca turcii sunt un neam de afaceristi – zgarciti,  un neam de oameni neseriosi si nepunctuali. Si ca sa nu va las in ceata, am sa vin si cu o scurta descriere a ceea ce s-a intamplat.

Participand la cel de-al doilea proiect finantat de U.E., de data aceasta in calitate de lider de grup, a fost necesara o prima deplasare (11-13 mai) in  Batman (Turcia) pentru o intalnire cu liderii din celelalte 3 tari (Estonia, Letonia si Turcia), in vederea stabilirii programului  ce s-a desfasurat intre 3 si 10 iunie 2012. Inca din tara am stabilit ca cineva din partea lor ma va astepta in aeroport la ora 18:00, cand avionul meu va ateriza, insa, pentru ca liderii din celelalte tari ajungeau pe la 22:00, coordonatorul proiectului m-a sunat sa ma anunte ca va veni la ora 22:00… nimic de zis, fac economie baietii sa nu vina de doua ori; insa grosimea obrazului lor se arata cand in loc de ora stabilita chiar de ei, ajung pe la 22:45. Ce impresia poti sa lasi daca la prima intrevedere intarzii atat? Unde se poate ajunge ulterior? Unde? - In cea de-a treia si ultima mea zi acolo, stabilisem impreuna ca, un membru din echipa turcilor va veni sa ne tina companie in ultimele ore petrecute in Batman - la un restaurant (o alta afacere de familie de-a lor)... Eh! coordonatorul turc s-a dat cu alte treburi "mai importante" pe-acasa si a uitat ca are niste musafiri, care prin participarea lor o sa-i aduca niste banuti. Nici nu pot sa inteleg cu ce parte a corpului gandesc oamenii astia!? Cat de greu o fi sa te prefaci acolo un pic...! As numi aceasta suma a arogantelor lor -  PROSTIE – pentru ca dupa mai multe faze eu chiar m-am gandit serios sa nu mai particip…

Pe drumul dinspre aeroport catre hotel unul din cei doi baieti care ne-au intampinat a remarcat o insinga cu steagul Turciei pe rucsacul meu (pe care o primisem in Polonia de la o prietena), si mi-a spus : “daca nu vrei sa fii injunghiat ar fi bine sa dai aia jos!” Ma gandeam ca glumeste insa, ascultandu-i sfatul, acesta completeaza: "nu e chiar asa, dar e bine ca ai dat-o jos, esti mai in siguranta!" :D Apoi mi s-a explicat ca in acea zona, majoritari sunt kurzi si ca sunt foarte mandri de nationalitatea lor (cam  cum sunt ungurii in anumite judete ale Romaniei - insa ai nostri nu sunt violenti macar).

In cel de-al doilea drum in Turcia, alaturi de grupul fantastic de romani (pe care l-am cunoscut abia in Gara de Nord din Bucuresti), am trecut prin multe momente in care nesimtirea era la ea ea acasa... (Dez)organizarea proiectului, din punctual meu de vedere a fost dezastruoasa avand multe lacune. Inainte de toate, cazarea stabilita initial, a fost intr-un hotel decent din Batman, insa ulterior s-au gasit motive amuzante precum: “am fost nevoiti sa schimbam hotelul pentru ca in incinta hotelului respectiv era interzis consumul de alcool” – ca si cum noi eram cei mai mari alcoolici si nu rezistam o saptamana fara… Nimeni nu cred ca a avut pretentii prea mari, dar o toaleta si un dus impartit la 10 persoane cred ca reprezinta o problema. Totul pana la bani fratee!

Alta chestie care m-a facut sa si rad intarziat a fost dupa primul mic dejun - ce era servit in cadrul pensiunii “Fundatura”-  cand  turcii ne-au intrebat: “Poate sa spuna cineva ca nu s-a saturat in Turcia?” Treaba e ca dupa a 4-a zi aceasta intrebare nu a mai fost pusa… de ce? mai e nevoie sa zic si de ce? Mancarea era pe terminate si nimeni nu era satul.

   Microbuzul cu care eram transportati in diverse locuri in vederea realizarii obietivelor proiectului, era destul de neincapator, astfel incat 3-4 persoane stateau permanent pur si simplu pe jos. Imi vin acum in minte mai multe gainarii dinastea  de-ti permiti sa le faci in spatele blocului cu unii si cu altii… dar ma opresc inainte de a ma ambala! :)

   In cele din urma, din aceasta experienta, desi am ramas cu un gust nu foarte placut in ceea ce ii priveste pe turcii care defapt sunt kurzi, alaturi de echipa cu care am reprezentat Romania in acest proiect, totul a fost mai placut si pot sa afirm chiar ca aproape toate momentele bune de acolo, au fost multumita lor.  Un alt moment  pe care am sa-l pastrez cu placere in memorie, este cel al escalei si scurtei vizite din Istanbul unde am poposit vreo 10 ore si unde m-am reintalnit cu o prietena pe care am cunoscut-o in Polonia...

   Va multumesc! Teşekkür ederim! iar pe limba kurda: Spas Dikem!

(P.S: data fotografiei nu a fost setata)
@Pascu Adrian

2 comentarii:

Tina on iunie 30, 2012 spunea... Best Blogger Tips[Reply to comment]Best Blogger Templates

iai, iai ... urate maniere

Lucian Vâlsan on iunie 30, 2012 spunea... Best Blogger Tips[Reply to comment]Best Blogger Templates

Confirm că ceea ce spune Adi aici este mai mult decât adevărat și-i menționez lui Adi că totuși el a fost scutit de grosul nesimțirii turcești.
În altă ordine de idei, și eu am avut de-a face cu turci (dar turci, nu kurzi) și a ieșit mult mai rău.
Pe de altă parte, am crescut într-un oraș în care turcii au prosperat și prosperă în afaceri - Municipiul Bârlad. În mod ciudat - ai zice că nu-s turci, zău așa - turcii veniți în Bârlad sunt mai mult decât oameni serioși și-ți pot fi adevărați prieteni când propriii români îți dau un stuchit între faruri.
Am un prieten turc - căsătorit c-o româncă - ce-mi spunea că a plecat din Turcia pentru că a fost la un pas să fie ucis de PKK (Partidul Kurd) și pentru că se săturase de neseriozitatea conaționalilor săi.

Trimiteți un comentariu

Scrie aici ce te apasă...!?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
 

Trebuie sa asculti. Copyright 2008 All Rights Reserved Revolution Two Church theme by Brian Gardner Converted into Blogger Template by Bloganol dot com