Cum sa te plictisesti... (partea l)

2 comentarii
...cand viata este plina de surprize de tot felul? Dupa cativa ani in care ma tot gandeam la o varianta prin care sa plec pe treaba mea undeva in Anglia sau intr-o tara ceva mai dezvoltata (doar din anumite puncte de vedere insa), imi iau inima in dinti, caut un loc intr-o masina pe blablacar care sa ma duca pana in Londra si nu mai ramane decat sa ma pregatesc sa plec in viata. 

Chiar inainte cu doua ore ca masina sa ajunga la mine, mergeam in slapi pe coridoarele cladirii in care am stat pentru o vreme. O colega ce se afla inaintea mea, schimba brusc directia de mers si degetul mic al piciorului drept se izbeste cu putere in calcaiul ei. Drept urmare, acesta a parasit conformatia prestabilita de mama natura si a inceput sa se uite piezis, da' rrau de tot!  Degetul a fost dislocat... acum cateva zile am aflat ca a fost si rupt.
Sansa a fost de partea mea, in aceeasi cladire cu mine aflandu-se un medic... ginecolog, care avea si alte cunostinte decat cele de specialitate insa. Mi.a fost improvizata o atela din bete de chibrit si ceva banda izolatoare si astfel am plecat la drum. 
Niciodata nu as fi crezut ca un deget atat de mic poate sa fie asa de nesuferit. Sa nu ma lase sa pun piciorul in pamant...
Dupa o noapte si o jumatate de zi, ajung in fata casei in care inchiriasem o camera prin intermediul internetului. Sunam, insa nici la usa, nici la telefon nu raspundea nimeni. 
-Well done! mi-am zis. Ai ajuns in Londra, nu poti sa mergi decat intr-un picior, si ai bani cat sa iei un autocar spre Romania si poate de o cafea pe la vreo benzinarie. Ce faci acum? 

va urma...
@Pascu Adrian

-Vrei sa vii cu mine in Italia?

0 comentarii
M-a intrebat un coleg de munca, ceva mai candriu ce-i drept. Raspund ca da, vreau! doar ca sa vad ce poate sa dea din el...
- Nu ai sanse! Nici eu nu am sanse! imi zice nebunul. Desi suna a gluma probabil, el a vorbea cat se poate de serios. Era genul de om pe care, la prima vedere, ai zice ca e si pacat sa te superi. 
Cu alta ocazie, neavand ce face, mi s-a facut mila de el si i-am dat o cartela sim pe care nu o mai foloseam de ceva vreme si de care el spunea ca are nevoie. Fara sa imi dau seama ca mai am cateva numere salvate pe sim... unul dintre ele fiind "Dn avocat" (un prieten de la bloc care a terminat studiile la drept si pe care noi il porecleam asa inca din timpul facultatii), nebunul ia cartela, face reincarcarea de rezerva si ii scrie:  
"Domnule avocat, imi cer scuze ca va deranjez insa cu stima va rog daca puteti sa imi trimiteti si mie 5 euro pe numarul acesta. 
cu respect, Adi P." 
 Il invit pe "Dn avocat" sa confirme povestirea si sa vina cu alte detalii pe care este posibil sa nu le mai retin. Intamplarea a avut loc acum aproximativ 7 ani pe vremea studentiei. 

De data asta este 
Cu respect...

chiar din partea mea, 
Adi! :)


@Pascu Adrian
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
 

Trebuie sa asculti. Copyright 2008 All Rights Reserved Revolution Two Church theme by Brian Gardner Converted into Blogger Template by Bloganol dot com