Sarcasmul ar trebui interzis oamenilor prosti

0 comentarii
Aceasta este o postare de aproape-hater presarata pe alocuri cu ceva frustrare. Am zis.

Image result for sarcasm
Daca prostii si-ar tine gura
Indubitabil, ca sa fii sarcastic trebuie sa ai un anumit nivel de inteligenta. Ce bine ar fi daca inainte de a folosi sarcasmul, s-ar da un test pentru a descoperi daca un individ este sau nu pregatit pentru a folosi cu succes aceasta arta pe care multi cred ca o stapanesc. La sfarsitul testului multi dintre amatori ar primi probabil calificativul insuficient si mesajul: "Ne pare rau, se pare ca sunteti prea prost pentru a putea utiliza sarcasmul, incercati sa cititi o carte!"
Sa lamurim diferenta dintre ironie si sarcasm, am consultat dictionarul explicativ online:

Ironie sau sarcasm?

Ironia e o vorba, fraza sau expresie care contine o usoara batjocura la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificatii opuse sensului lor obisnuit; zeflemea, persiflare.   
Sarcasmul este o ironie aspra, usturatoare; batjocura necrutatoare.

Experienta mea de viata de pana acum m-a invatat sa fiu mai tolerant. Mai tolerant chiar si cu prostii. Cum zicea bunica: "Daca vezi ca cineva e prost, da-i pace! E mai prost cine se baga pe prost" Mare adevar a grait. Ce te faci insa cand prostul nu vrea sa iti dea pace? O vreme poti sa te faci ca ploua... Cat timp nu ma afecteaza, rezist bine! :) Vorbesc de oamenii aia care iti ofera lectii  gresite de gramatica  in timp ce ei scriu miau (ca pisica). Vorbesc de acei indivizi care incearca sa corecteze ceva la tine doar pentru simplul fapt ca mintea lor nu a ajuns la nivelul ala de intelegere... daca eu te las in prostia ta, tu ce-ai cu mine? Pare arogranta un pic... nu este insa!

Image result for dont like my sarcasmCe am vrut sa subliniez aici a fost ca, sarcasmul si prostia intr-un singur individ, sunt extrem de greu de digerat. Din pacate stiu ca acest articol nu va fi citit de  combinatia foarte toxica anterior descrisa. Mai stiu oameni care pot sa isi vada de lungul nasului. Stiu cat pot si nu incearca sa para altceva. Pe oamenii astia ii respect si nu as avea vreodata nimic de comentat la adresa lor. Tot necazul apare cand un semianalfabet da lectii de limba, cand un prost crede ca ceva este gresit (si evident isi zbiara plamanii afara ca sa se faca auzit) doar pentru ca limitele lui sunt asezate la un alt nivel, samd.
Cand esti prost, e ca si cum ai fi mort. Tu nu stii, e greu pentru ceilalti. 
 "Nu-ti place sarcasmul meu? Nici mie nu-mi place prostia ta" - este mesajul care circula printre sarcastici. Negativ oricum. Ce te faci insa cand mesajul asta vine de la cel mai prost din curtea scolii? Iti vine sa te musti de nas, stiu... sau double facepalm.

Tot e la moda sa se faca petitii online. Ce ziceti, ne adunam cativa pornim o cerere pentru a testa inteligenta inainte de folosi sarcasmul?

AP



@Pascu Adrian

De multe ori

0 comentarii
De multe ori am vrut sa scriu. De multe ori am realizat ca ar fi insa doar o noua frustrare aruncata in jurul Pamantului. De multe ori am stiut ca daca scriu exact ce gandesc, probabil o sa scriu pe langa obiectul de interes al multora dintre dumneavoastra. De multe ori mi-a pasat prea mult ce cred ceilalti. De multe ori am preferat sa citesc mai mult. De multe ori am decis sa nu scriu... 


De data aceasta insa, scriu.

Am vazut cum de foarte multe ori, sunt predispus sa judec. Cu cata usurinta  judec! Judec pe altii si mai ales pe mine. Cred ca mare parte din suferinta de pe acest glob poate sa fie atribuita modului in care alegem sa gandim sau sa judecam. Nicio problema nu are vreo influenta asupra noastra, doar gandurile atribuite acesteia ar putea cauza vreo suferinta. Bla-bla-bla - majoritatea o sa spuna. Trei de bla e deja prea mult. Ce e scris mai sus e mult mai simplu. Ce vreau sa subliniez aici este ca, gandul este o unealta foarte importanta in viata de zi cu zi. O unealta, da! Alegem in fiecare clipa ce vrem sa gandim si niciodata invers.

Trebuie sa fac o paranteza aici  - Probabil sunteti de acord cu mine ca noi, oamenii, suntem alcatuiti din 3 componente - corp, minte si spirit. Ceea ce am facut mare parte din viata a fost sa ma identific cu mintea. Sa cred ca nu am niciun control asupra gandurilor. Sunt ceea ce gandesc. Lucrurile stau un pic diferit insa. "Gandesc deci exist" scos din context, nu are sens pentru ca Sinele, poate sa fie observatorul gandurilor pe care creierul le ruleaza fara incetare. Incearca sa iti privesti detasat gandurile, sa le observi fara sa implici vreo judecata. Nu sunt nici bune, nici rele... sunt, iar tu le urmaresti. Poate vreun gand sa iti provoace rau? Gandul in sine nu, doar judecata pe care alegem sa i-o atribuim.

Unde am vrut sa ajung cu paranteza de mai sus? Am incercat sa explic cum se poate aplica control asupra gandurilor pe care mintea noastra le produce, asupra judecatii. Sinele este mai presus decat mintea. Mintea este insa un instrument minunat la dispozitia Sinelui. De multe ori se intampla ca mintea sa acapareze tot spatiul lasand Sinele tot mai putin sa respire. 

Ok, cred ca te-am ametit bine cu toate astea. Tot ce ai nevoie sa stii este ca TU, nu esti acelasi lucru cu mintea ta. TU esti mult mai mult de atat.

Cartile care m-au inspirat sa scriu aceasta postare sunt: 

Puterea prezentului - Eckhart Tolle
Lasa grijile, incepe sa traiesti - Dale Carnagie

AP




@Pascu Adrian

Visele devin realitate

0 comentarii

Te-ai gandit vreodata ca orice vis ar putea sa devina realitate? Te-ai gandit vreodata, ca daca anumiti neuroni de-ai tai s-au hotarat sa faca niste legaturi, sa iti creeze anumite ganduri sau vise, (depinde cum vrei sa le spui), s-ar putea ca vecinii lor sa faca si alte legaturi sa te ajute sa indeplinesti tot ce ai visat vreodata? Ca sa faci sa se intample, trebuie sa crezi doar. Nu e de ajuns sa speri, speranta este doar o cersetoare...  Ce trebuie sa stii insa este ca, atunci cand visele devin realitate, nu este garantata si fericirea. Fericirea nu e direct proportionala cu realizarea viselor. 

Totusi, daca vrei ca visele sa devina realitate, o sa vin cu un exemplu prin care am sa explic cum ai putea sa realizezi asta. O sa-ti spun cum am facut eu. Cand visele mele au inceput sa devina realitate, initial m-am speriat pentru ca eram foarte precis in ceea ce imi doream si rand pe rand, toate s-au intamplat... a bit spooky indeed! Ce faceam mai exact? Mi-am exprimat in minte ce vreau, am specificat detalii, FOARTE precis... apoi am manifestat, m-am comportat ca si cum as avea ce-mi doream. Nu am sperat, am simtit ca si cum am deja. Totul depinde de tine, atat cat indraznesti sa crezi, de atat o sa ai parte.

Totul este realizabil, daca un vis a avut puterea sa se nasca in mintea ta, cu siguranta exista si o cale prin care se poate realiza. Partea frumoasa este ca nu trebuie sa te gandesti tu la o cale, tot ce trebuie sa faci este sa crezi, sa simti bucuria de a avea ceea ce iti doresti si apoi inceteaza sa te mai gandesti la asta. Daca dorinta este una obsesiva, sunt sanse mari sa ramana "dorinta' pentru ca asa o manifesti. Daca trimiti in Univers o dorinta, primesti inapoi o dorinta, eventual din ce in ce mai mare... Sunt multe de spus aici, de asemenea tot ceea ce vrei sa manifesti poate sa fie doar pozitiv. Pentru Univers nu exista "NU". De aceea daca dorinta ta este "sa nu fiu trist" poti sa formulezi simplu - "sa fiu fericit". 

Acum astep cu maxim interes experientele voastre. Daca visele voastre au devenit realitate, in ce mod s-a intamplat asta? Trebuie sa mentionez ca mare parte din informatiile de mai sus provin de la Abraham Hicks, pe care o puteti gasi cu un simplu search pe google sau pe YouTube.

Succes,
AP









@Pascu Adrian

Voi chiar mai credeti in dragoste?

0 comentarii

   Care e pana la urma treaba cu dragostea asta?  Exista sau nu exista? Daca exista, poate oare sa tina o viata intreaga sau se termina in cateva luni pana la maxim 3 ani? Cred ca astea sunt doar cateva din intrebarile pe care multi ni le auto adresam.  Cati dintre noi am aflat si un raspuns oare? 

Dragostea exista cu siguranta numai ca nu e mereu asa cum apare ea in filmele cu happy end. E furtunoasa la inceput, sentimentul e puternic si atunci poti sa te lupti cu inertia de a fi acelasi de dinainte, poti sa ai mai mult curaj. Curajul nu inseamna lipsa fricii, ci doar puterea de a face ceva impotriva acesteia. Pare frumos (elegant), nu? Ce ne facem cand toata nebunia asta se termina, Da, ne place sau nu, enegia asta se termina la un moment dat. Daca nu reusim sa ne pastram dozele mici, se termina destul de repede din pacate.



Sentimentul asta de a fi in permanenta indragostit poate sa creeze chiar dependenta. De aceea unele persoane pot sa sara dintr-o relatie in alta doar pentru a experimenta drogul asta numit iubire. Ca orice alt narcotic, cu cat este experimentat mai des sau mai mult, cu atat e nevoie de mai mult si se consuma din ce in ce mai repede. Am intalnit chiar la un moment dat o fata care sustinea ca o relatie nu ar trebuie sa dureze sub nicio forma mai mult decat dragostea, adica maxim 3 ani. De ce sa tii langa tine o persoana care nu te iubeste si pe care nu o mai iubesti? Stiu ca e un subiect sensibil, nu am putut sa fiu in total acord sau dezacord. Am ascultat. 

Dupa ce treci printr-o deceptie, e mai greu cu increderea in sexul opus. Dar stii care e replica pentru femeile care spun ca toti sunt barbatii sunt porci? Exact! - Da ce, i-ai incercat pe toti?  Este bineinteles valabila si reciproca. Asta doar in cazul in care chiar nu le-ai incercat pe toate! :P

Voi credeti ca dragostea poate sa dureze o viata intreaga? Inainte nu existau asa de multe divorturi ca si azi, nu pentru ca exista mai multa iubire, ci doar pentru ca oamenii se temeau mai mult de ce o sa zica lumea, sau pentru ca isi doreau ca fiii lor sa nu stie ce se petrece dupa cortine. Cati dintre noi nu stim cazuri ale unor familii nefericite...? Cate femei nu-si luau bataie doar pentru ca ciorba nu era calda? Cati barbati nu au inchis ochii stiind ca nevasta lor este "preacinstita" de un coleg sau mai multi de munca?

Fie pentru copii, fie de rusine, fie doar pentru ca se temeau ca ar fi greu sa o ia de la capat, oamenii inghiteau mai multe mizerii in trecut. Din pacate, sunt foarte multi si astazi care fac compromisuri si traiesc pe jumatate doar pentru ca se tem de necunoscut. Nu a zis nimeni ca e usor, dar probabil o viata petrecuta intr-o continua cautare e mai buna decat o viata cu damf de stricat. Ah, si la urma urmei daca nu ai gasit ce cautai pana azi, sa fii singur nu e rau deloc! Vine un timp cand cel mai bine este sa fii singur, sa te cunosti mai bine, sa inveti sa te apreciezi si sa te iubesti. Cum ai putea oare sa iubesti (cu adevarat) pe cineva daca nu te iubesti inainte de toate pe tine?

Si acum pe bune, tu crezi ca dragostea poate sa fie pana cand moartea va va desparti? Nu vorbesc aici despre obisnuinta sau respect...

NAP
@Pascu Adrian
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
 

Trebuie sa asculti. Copyright 2008 All Rights Reserved Revolution Two Church theme by Brian Gardner Converted into Blogger Template by Bloganol dot com