Niste (3) categorii

Cel mai frumos subiect pe marginea căruia se poate discuta nelimitat rămâne omul și cum funcționează mintea acestuia, motivele din spatele acțiunilor iraționale sau raționale. Ce e irațional sau normal rămâne oricum la latitudinea fiecăruia. Ce e normal pentru un păianjen este un absolut  haos pentru un țânțar. Suntem diferiți și în asta constă toată grandoarea vieții. Trei categorii de oameni aș vrea să menționez în următoarele rânduri... Cei care se gândesc la: Trecut, Viitor și Prezent. Ordinea nu este aleatorie.

Trecut. Cu toții ne petrecem mare parte din viață contemplând la trecut. Trecutul ne amintește cine suntem, ne formeaza, ne ajută sa creștem, este parte din noi. Ca orice lucru pe acest Pământ însă, când e prea mult, devine toxic.

 Un banal exemplu în care probabil vă veți regăsi -  După o ceartă cu colegul de munca care a durat să zicem 2 minute, petreci încă 20 (sau mai mult) gândindu-te la ce replică tare ai fi putut să îi dai... ”Damn! de ce nu mi-a venit în minte atunci?” Mai departe, e posibil ca mintea să te poarte în viitor - începi să planifici cum o să reacționezi  în cazul unui nou episod. Și uite așa irosim timp prețios din viață fluctuând undeva între trecut și viitor.
Alt exemplu cu care ne torturam uneori este  ceea ce îmi place să numesc dacă și cu parcă.

# Dacă știam că trenul are întârziere 2 ore, aș fi avut timp să dorm mai mult și nu aș fi fost așa de obosit acum... really? are vreun rost să lași mintea să-și facă de cap cu așa nonsens?

# Dacă știam că o să plouă, îmi luam umbrela. Well, guess what, n-ai știut... în loc să te plângi că ai uitat umbrela, mai bine găsești o variantă prin care ai putea să ajungi decent unde vrei să ajungi. Uneori am senzația că avem o placere bolnavă să ne plângem de milă în loc să folosim timpul și energia pentru a găsi o soluție. Știu, sunt momente când nu cautam soluții, vrem doar niscaiva compătimire.  

Viitor. Un alt mare calup din timpul nostru este petrecut în viitor. Avem nevoie de planuri și mai puțin de griji pentru viitor. (Recomand cu drag cartea - Lasă grijile, începe să trăiești scrisa de Dale Carnagie). E sănătos să ai o direcție, un plan.”Dacă nu știi în ce port vrei să ajungi, niciun vânt nu este favorabil” a spus Seneca. 

Viitorul poate să fie înșelător în ideea în care mintea noastră fabuloasă ne face să credem că este înțelept să cheltuim tot prezentul cu energia lui pentru viitor. Pare să fie un act de chibzuință la prima vedere, nu-i așa? Suferim acum, o să ne bucurăm mai târziu. Problema apare când începem să trăim în permanență în viitor și viitorul nu mai vine. Uităm că atât trecutul cât și viitorul se petrec în prezent.Tot ce s-a întâmplat ieri, s-a întâmplat în prezent, iar ceea ce o să se întâmple maine, se va întâmpla tot in prezent. 

Prezent. Absolut toată viața se petrece la momentul prezent. Dacă petreci prea mult timp tânjind dupa trecut sau visând la viitor s-ar putea sa te trezești într-o zi un bătrânel plin de regrete. Trăiește clipa este sloganul mult rostit astăzi fără prea mare succes.
Marii gânditori, incluzând și pe cei contemporani, spun că prezentul este cheia fericirii și a păcii depline. Insipirația și accesarea conștiinței colective este posibilă de asemenea în momentul prezent. Așadar, fiți prezenți dragii mei!

De multe ori

De multe ori am vrut sa scriu. De multe ori am realizat ca ar fi insa doar o noua frustrare aruncata in jurul Pamantului. De multe ori am stiut ca daca scriu exact ce gandesc, probabil o sa scriu pe langa obiectul de interes al multora dintre dumneavoastra. De multe ori mi-a pasat prea mult ce cred ceilalti. De multe ori am preferat sa citesc mai mult. De multe ori am decis sa nu scriu... 

De data aceasta insa, scriu.

Am vazut cum de foarte multe ori, sunt predispus sa judec. Cu cata usurinta  judec! Judec pe altii si mai ales pe mine. Cred ca mare parte din suferinta de pe acest glob poate sa fie atribuita modului in care alegem sa gandim sau sa judecam. Nicio problema nu are vreo influenta asupra noastra, doar gandurile atribuite acesteia ar putea cauza vreo suferinta. Bla-bla-bla - majoritatea o sa spuna. Trei de bla e deja prea mult. Ce e scris mai sus e mult mai simplu. Ce vreau sa subliniez aici este ca, gandul este o unealta foarte importanta in viata de zi cu zi. O unealta, da! Alegem in fiecare clipa ce vrem sa gandim si niciodata invers.

Trebuie sa fac o paranteza aici  - Probabil sunteti de acord cu mine ca noi, oamenii, suntem alcatuiti din 3 componente - corp, minte si spirit. Ceea ce am facut mare parte din viata a fost sa ma identific cu mintea. Sa cred ca nu am niciun control asupra gandurilor. Sunt ceea ce gandesc. Lucrurile stau un pic diferit insa. "Gandesc deci exist" scos din context, nu are sens pentru ca Sinele, poate sa fie observatorul gandurilor pe care creierul le ruleaza fara incetare. Incearca sa iti privesti detasat gandurile, sa le observi fara sa implici vreo judecata. Nu sunt nici bune, nici rele... sunt, iar tu le urmaresti. Poate vreun gand sa iti provoace rau? Gandul in sine nu, doar judecata pe care alegem sa i-o atribuim.

Unde am vrut sa ajung cu paranteza de mai sus? Am incercat sa explic cum se poate aplica control asupra gandurilor pe care mintea noastra le produce, asupra judecatii. Sinele este mai presus decat mintea. Mintea este insa un instrument minunat la dispozitia Sinelui. De multe ori se intampla ca mintea sa acapareze tot spatiul lasand Sinele tot mai putin sa respire. 

Ok, cred ca te-am ametit bine cu toate astea. Tot ce ai nevoie sa stii este ca TU, nu esti acelasi lucru cu mintea ta. TU esti mult mai mult de atat.

Cartile care m-au inspirat sa scriu aceasta postare sunt: 

Puterea prezentului - Eckhart Tolle
Lasa grijile, incepe sa traiesti - Dale Carnagie

AP