Niste (3) categorii

Cel mai frumos subiect pe marginea căruia se poate discuta nelimitat rămâne omul și cum funcționează mintea acestuia, motivele din spatele acțiunilor iraționale sau raționale. Ce e irațional sau normal rămâne oricum la latitudinea fiecăruia. Ce e normal pentru un păianjen este un absolut  haos pentru un țânțar. Suntem diferiți și în asta constă toată grandoarea vieții. Trei categorii de oameni aș vrea să menționez în următoarele rânduri... Cei care se gândesc la: Trecut, Viitor și Prezent. Ordinea nu este aleatorie.

Trecut. Cu toții ne petrecem mare parte din viață contemplând la trecut. Trecutul ne amintește cine suntem, ne formeaza, ne ajută sa creștem, este parte din noi. Ca orice lucru pe acest Pământ însă, când e prea mult, devine toxic.

 Un banal exemplu în care probabil vă veți regăsi -  După o ceartă cu colegul de munca care a durat să zicem 2 minute, petreci încă 20 (sau mai mult) gândindu-te la ce replică tare ai fi putut să îi dai... ”Damn! de ce nu mi-a venit în minte atunci?” Mai departe, e posibil ca mintea să te poarte în viitor - începi să planifici cum o să reacționezi  în cazul unui nou episod. Și uite așa irosim timp prețios din viață fluctuând undeva între trecut și viitor.
Alt exemplu cu care ne torturam uneori este  ceea ce îmi place să numesc dacă și cu parcă.

# Dacă știam că trenul are întârziere 2 ore, aș fi avut timp să dorm mai mult și nu aș fi fost așa de obosit acum... really? are vreun rost să lași mintea să-și facă de cap cu așa nonsens?

# Dacă știam că o să plouă, îmi luam umbrela. Well, guess what, n-ai știut... în loc să te plângi că ai uitat umbrela, mai bine găsești o variantă prin care ai putea să ajungi decent unde vrei să ajungi. Uneori am senzația că avem o placere bolnavă să ne plângem de milă în loc să folosim timpul și energia pentru a găsi o soluție. Știu, sunt momente când nu cautam soluții, vrem doar niscaiva compătimire.  

Viitor. Un alt mare calup din timpul nostru este petrecut în viitor. Avem nevoie de planuri și mai puțin de griji pentru viitor. (Recomand cu drag cartea - Lasă grijile, începe să trăiești scrisa de Dale Carnagie). E sănătos să ai o direcție, un plan.”Dacă nu știi în ce port vrei să ajungi, niciun vânt nu este favorabil” a spus Seneca. 

Viitorul poate să fie înșelător în ideea în care mintea noastră fabuloasă ne face să credem că este înțelept să cheltuim tot prezentul cu energia lui pentru viitor. Pare să fie un act de chibzuință la prima vedere, nu-i așa? Suferim acum, o să ne bucurăm mai târziu. Problema apare când începem să trăim în permanență în viitor și viitorul nu mai vine. Uităm că atât trecutul cât și viitorul se petrec în prezent.Tot ce s-a întâmplat ieri, s-a întâmplat în prezent, iar ceea ce o să se întâmple maine, se va întâmpla tot in prezent. 

Prezent. Absolut toată viața se petrece la momentul prezent. Dacă petreci prea mult timp tânjind dupa trecut sau visând la viitor s-ar putea sa te trezești într-o zi un bătrânel plin de regrete. Trăiește clipa este sloganul mult rostit astăzi fără prea mare succes.
Marii gânditori, incluzând și pe cei contemporani, spun că prezentul este cheia fericirii și a păcii depline. Insipirația și accesarea conștiinței colective este posibilă de asemenea în momentul prezent. Așadar, fiți prezenți dragii mei!

Următorul pas

Atunci când te simți confortabil cu noua situație în care te afli, vine următorul pas ce te aruncă într-un nou meleag. Parcă nici nu ai gustat suficient din victoria anterioară și deja ești pe drum spre o noua provocare. Se pare ca viața, ca și mersul, este o continuă cădere spre înainte. În momentul în care următorul pas nu este așezat corespunzător

, cazi...

Îmi place sa cred că avem întodeauna de ales ritmul în care vrem să ne deplasăm, uneori însă vine valul și ne poartă in ritmul lui, ne dă impresia mereu ca am rămas in urmă și că dacă ne oprim acum pentru a ne trage sufletul, am pierdut totul și nimic nu o sa mai aibă rost - amuzant e ca atunci când  ești prins, orice moment pare cel mai important și nu poți sa te oprești niciodată.

Următorul pas și iureșul in care suntem prinși ma duce cu gândul la o poveste cu tâlc:

Era odată un om care avea un singur cal la căruță și intr-o zi, vede trecând pe lângă el un om care avea doi cai la căruță. Dorința a fost deja născută, astfel in cât in scurt timp și-a luat și el... doi cai la căruță. Tot mergând pe drum, trece pe lângă el în viteza un om care avea 3 cai la căruță nu a trecut mult până când a reușit să strângă suficienți bani să își cumpere încă un cal. Mergând mândru pe drum de data asta cu 3 cai la căruță, trece in viteza pe lângă el un om care avea 4 cai la căruță. Imediat a început sa se frământe cum să facă să își cumpere încă un cal. După multă muncă și stress, a reușit sa își mai ia încă un cal. Mergând pe drum, trece în viteza pe lângă el un alt om cu 5 cai la căruță. Evident fericirea ultimului cal cumpărat s-a terminat in acel moment... frustrarea și chinul pentru a cumpara alt cal au început din nou.

În acel moment  din parte opusa un vechi prieten se oprește în dreptul lui și după ce află motivul pentru care e supărat, îi spune: “ Dacă ești băiat deștept, întorci căruța și trăiești liniștit printre cei care au mai puțini cai decât tine la căruță...  Dacă ești prost, o iei înainte și te prinde moartea pe drum”

Nu e întotdeauna ușor să te oprești din strâns avere, o simpla analiza asupra proprii vieți ar trebui sa fie de ajuns. Fiecare dintre noi știm dacă merita efortul pentru următorul pas cu tot ce implică. Uneori următorul pas poate însemna spre exemplu un salariu mai bun însă in același timp reducerea inevitabila a timpului de calitate petrecut cu familia  sau cei dragi. Oare întotdeauna următorul pas este neaparat mai bun?







Povestirea a fost inspirata din Las Fierbinti ( https://www.facebook.com/Trebuie.sa.asculti/videos/1105409412874310/ )