Ipocrizie, aroganță și nu numai!

Vrei să fii un leu dar nu ești decât o amărâtă de pisică

   Am impresia sau nu...!? probabil că așa este: ipocrizia și aroganța  îmi dau subiecte despre care aș putea să scriu în fiecare zi ceva nou  - întâlnesc în fiecare zi un pui de ipocrit sau descopăr în alții ipocrizia dezvoltată  până la grosolănie, cu șorici pe obrăjori - ce pozează în „om bun” - dar astea nu ar trebui să mă mai mire. Ar fi trebuit să mă obișnuiesc până acum, însă eu încă mai vreau să cred că oamenii au intenții bune, și că nu fac chiar tot doar pentru propriul interes. Oare cum poți să faci orice, numai să ai ceva de câștigat - ajungând până la false prietenii? Cum să te folosești până la ultima picătura de tot ce te înconjoară, fără să-ți mai pese dacă provoci sau nu altuia un rău? Este vorba despre ipocrizia ridicată la rang de artă! mă gândesc că nu este ușor să ajungi la acest nivel - ai nevoie de antrenament și muuulte „calități”, cum ar fi: disimulare, perfidie, zgârcenie, minciuna și lanțul poate continua. Mi-e greu să-mi imaginez cum încap toate astea într-un singur om, și mi-este scârbă să am așa persoane pe lângă mine.


   Nu am acum o țintă precisă despre care am scris, dar știu că în adâncul inimii unii se vor regăsi aici și țin să îi salut pe această cale :) și le spun că orice moment e bun pentru o „mică” schimbare.