Inainte de a spune un gand despre minciuna, vreau sa imi cer scuze pentru absenta de pe scena blogosferica din ultima perioada. :P
Minciuna are picioare scurte, si chiar daca multi stiu asta, o practica la greu... in cele mai multe cazuri, adevarul nu intarzie sa iasa la iveala. Cu cat iti consolidezi mai tare o minciuna, cu atat vei fii mai penibil in momentul oglindirii fidele a realitatii obiective; putem sa comparam actiunea de a minti cu sunetul produs de un balon cand se sparge - daca este dezumflat si il intepi cu un ac, nu se va auzi nimic, insa, cu cat volumul de aer este mai mare, cu atat zgomotul produs va fi unul mai mare. Simplu nu? :D
In ceea ce ma priveste, pentru ca sunt un pic lenes, prefer sa spun pe cat se poate numai adevarul, ca sa nu fiu nevoit sa imi incarc memoria cu prostii inutile - daca minti o data, trebuie sa fii atent sa o spui la fel si a doua oara... Stiu ca majoritatea oamenilor mint in situatiile limita, dar sa nu neglijam reprezentantii minoritatii care deschid gura doar pentru fantasmagorii pe care, probabil unii dintre ei ajung sa le si creada. Defapt, daca nici "mincinosul" nu si-ar crede "creatia", atunci nu ar avea niciun efect asupra saracilor receptori.
Pentru a elimina orice dubiu al ipocriziei din partea mea, vreau sa afirm ca toata lumea minte!... normal ca mai mult sau mai putin :D depinde de noi cum cat si in ce fel. Pe pagina de facebook cu acelasi nume Trebuie sa asculti o sustinatoare a sexului frumos afirma: "poate, dar procentul barbatilor care mint este mult mai mare" iar parerea altei fete era: "parerea mea este ca suntem mincinosi 100% - este in firea noastra, insa ceea ce face diferenta, este masura in care reusim sa luptam impotriva firii noastre...".
Ca o incurajare pentru noi toti: "Sa minti cu originalitate este aproape mai bine decat sa repeti un adevar spus de altul" Mihailovici Dostoevski
Si ca o trezire la realitate: "Minciuna premeditata nu mai este o chestiune de fantezie, ci de caracter" Tudor Musatescu.
Singurul lucru pe care vreau sa il mai adaug la capitolul minciuna ar fi ca, obstructionarea adevarului este tot o minciuna. Tu ce fel de mincinos esti? :)
8 comentarii:
http://youtu.be/ikgAUVF8iSQ
mersi pentru melodie!
Sa stii ca imi e dor de tine! :-w
Multumesc frumos! Si mie mi-ati lipsit toti! :* bine v-am regasit! :)
Intradevar, TOTI mintim insa diferenta o fac/e gravitatea vorbelor si ceea ce poate lasa in urma minciuna!
Oricum, sunt multi ce se ascund dupa " a fost o chestie nevinovata " - vinovata, nevinovata minciuna e minciuna indiferent de cat de mare sau mica este si poate lasa urme, mici sau mari!
Bine ai revenit, chiar imi era dor sa mai citesc ceva!
Sunt convinsa ca articolul cu minciuna a fost inspirat din experientele pe care le-ai avut... Este indignant sa observi cum unii mint fara sa se gandeasca la consecinte. Mai mult, nu stiu cum au curaj sa minta, minciuna va iesi la iveala mai devreme sau mai tarziu. Nu zic ca eu nu mint, ba da, am mintit,si inca mint, dar am incercat sa nu mint astfel sa ii provoc rau cuiva. Daca mintim, trebuie sa fim cu ochii'n patru, deci mai bine nu mintim.
Cel mai important este ca mi-am dat seama ca cel mai bine este sa fii cinstit, in primul rand cu tine, dar si cu cei din jur. Problema este ca multi nu vor sa auda adevarul sau te judeca...
Chiar si asa, sunt de parere ca adevarul te elibereaza.
O minciună „inofensivă”: http://bit.ly/H78Gtl
oare eu am comentat cu Helen?:)) De cateva ori m-am aflat si eu in situatia in care nu mai stiam ce am mintit. Iar asta mi-a fost de ajuns! Pana la urma pot afirma ca este un obicei specific copiilor(sau a persoanelor care inca sunt la fel de neincrezatori ca atunci cand erau copii). Cat de bine ne simtim cand ne recunoastem greselile, adevarul nu tocmai placut si ne asumam consecintele faptelor noastre:)
Trimiteți un comentariu
Scrie aici ce te apasă...!?