Visul către Moş Crăciun

           Afară ninge soptit… în casă focul  priveste ganditor la fulgi de teama sa nu ii raceasca  şemineul abia incalzit. Miresme de sarbatori ne gadila imaginatia iar colindele raspandite in surdina  îmi amintesc de clipele în care eram doar un copil iar totul era ca-n file de basm. Stăteam pe fotoliul de langă brad privind cum lemnele ard uşor în văpaia focului. Deodată, Moş Ene m-a furat în lumea viselor şi din fotoliul meu am fost  pe tărâmul lui Moş Crăciun. În faţa mea a apărut o sanie trasă de zece reni, în frunte cu Rudolf. Parcă ceva mă îndemna să urc şi să cunosc misterele acestui ţinut de gheaţă. Am urcat…într-o clipită eram deasupra unei pături de omăt ce acoperea casele, brazii şi pământul, transformând această lume în ceva magic. Din cerul lipsit de stele, fulgi de lebadă parcă pluteau alene spre pământ. Copacii înmărmuriţi semănau cu nişte fantasme ce îşi întind braţele bătrâne spre cer, cerând îndurare femeii cu inima de gheaţă.


          Acum, eram deasupra a tot ce părea de zahăr, când deodată am zărit o căsuţă, cu geamuri rotunde şi perdele vişinii, o uşă ca cele din basmele pe care bunica mi le citea înainte de culcare. Părea o casă de pitici de acolo de sus, iar pe cât era de mică, pe atât era de frumoasă şi bine îngrjită. Sania a coborât, renii au dispărut şi m-am trezit în faţa acelei uşi, singură. Nu îndrăzneam să bat şi nici să-mi strecor privirea pe fereastra acoperită cu flori de gheaţă. Deodată, un scârţâit a săgetat liniştea profundă din jur, şi uşa s-a deschis...


          În faţa mea, stătea o bătrânică cu ochii verzi, cu gura mică şi părul nins. Mă privi  bland şi imi spuse cu  voce calda:“Intră copilă, afară este frig şi pari ostenită!” .Am intrat în casă, unde atmosfera era una caldă, primitoare cu aroma de cozonac şi mere răsfăţate de scorţişoară. Mă simţeam ocrotită, veselă dar totuşi o teamă îmi străbătea inima. Bătrânica strigă: “Dragule, dragii mei spiriduşi, veniţi, avem un oaspete în această seară de Ajun!”. Fără să apuc să clipesc în faţa mea au apărut parcă din senin cincizeci de spiriduşi şi un bătrânel simpatic ce canta vessel “ho-ho-ho-ho! a venit Craciunul!”.  Atunci mi-am dat seama că sunt în casa lui Moş Crăciun şi că acea femeie blândă, era însăşi Crăciuniţa. Eram uimită, plină de bucurie, un zâmbet larg îmi inunda faţa şi mă făcea să nu îmi mai iau ochii de la acel paradis al jucăriilor şi de la acei spiriduşi pe care toată copilăria mi i-am dorit să îi văd. 

sursa foto

          Lângă bradul uriaş, frumos împodobit, stăteau pregatiti  saci plini de cadouri şi dulciuri pentru toţi copiii lumii. Eram atât de nedumerită încât nu mi-am dat seama că mă privesc sute de ochişori cu o căldură nemărginită. Abia după câteva momente am realizat şi am strigat tare : “Moş Crăciun există! Iar voi sunteţi ajutoarele lui şi cei care mi-au bucurat sufletul ani la rând. De acum o să ştiu mereu că sentimentul sărbătorilor de iarnă este unul unic...”. În acea lume a viselor, auzeam în jur voci entuziasmate; când deodata glasul mamei îmi şopteste :“Vino, vino să-ţi deschizi cadoul!”.Iar chipul ei drag îmi zâmbea amintindu-mi de bătrânica cu ochii verzi. 


          Acest vis mi-a arătat că orice vârstă ai avea, undeva există o bucăţică din inima unui copil şi cât de frumos este să crezi în Moş Crăciun. De atunci, în fiecare an, privind bradul frumos împodobit îmi amintesc acel vis ce mă duce către Moş Crăciun.

                                                            
          Găleată Andreea-Elena