Iluzia controlului lucrurilor

Credințele iluzorii cu privire la pozitivitatea eului sunt însoțite de o credință exagerată în propria capacitate de a controla mediul. Ellen Langer (1977) a pus în evidență aceasta iluzie de control în câteva experimente asupra comportamentului în jocurile de noroc. Ea a constatat, de pildă, că subiecții care au ales pentru ei înșiși un numar de loterie cer, în medie, atunci când li se propune să-și vândă biletul de loterie, un preț de patru ori mai mare decât cei al căror număr a fost ales de experimentator. Subiecții din primul grup se comportă în mod evident ca  și cum ar putea controla evenimentele.     Deși cunoașterea acurată a relației dintre acțiunile proprii și rezultatele în mediu ale acestor acțiuni pare esențiala pentru o funcționare eficientă, indivizii supraestimează măsura în care acțiunile lor produc evenimente în mediu.      inspirat din: Stefan Boncu – Psihologie sociala

Oamenii au în general o părere buna despre ei înșiși

„Concepțiile tradiționale despre sănătatea mentală susțin că indivizii adaptați sunt conștienti atât de aspectele pozitive ale eului, cât și de aspectele lui negative, acceptându-le pe unele ca  și pe celelalte. În contrast cu aceste idei, cercetările contemporane au evidențiat faptul că majoritatea indivizilor își concep eul în termeni preponderent pozitivi. Aproape toți indivizii cred că poseda cu mult mai multe trăsături pozitive decât trăsături negative. Aproape toți indivizii văd propriul eu “mai bun” decât eurile celorlalți. Ei cred că atributele pozitive sunt mai descriptive pentru eul lor decât pentru individul mediu și că atributele negative sunt mai puțin descriptive pentru ei decât pentru persoana medie.     Maniera pozitivă în care indivizii își văd propriul eu se extinde și asupra rudelor  și prietenilor lor: prietenii și rudele sunt “mai bune” decât ceilalți pe care nu-i cunosc. În plus, indivizii cred că grupul lor e mai bun în comparație cu grupurile cărora ei nu le aparțin (Tajfel si Turner, 1986). Așadar, oamenii sunt înclinați să-și aprecieze familia, prietenii  și membrii propriului grup cu trăsături mai pozitive decât îi apreciază pe alții.     Percepția pe care cei mai mulți indivizi o au despre eu nu corespunde deloc cu cea pe care o postulau modelele tradiționale ale sănătății mentale. Departe de a fi atenți la aspectele favorabile și la cele nefavorabile ale eului, indivizii normali își cunosc foarte bine părțile bune dar sunt mult mai ignoranți cu privire la părțile lor slabe.”        Unii ar zice că pentru o viață sănătoasă ai nevoie de o părere buna de sine, dar eu aș zice că mult mai bine este să ne autoevaluăm cât mai corect...este de la sine înțeles că ne este cam greu  să fim super obiectivi, însă  trebuie să fim cinstiți măcar cu noi înșine. Dacă noi nu putem fi corecți cu propria persoană, nu ar trebui să ne așteptăm ca cei de lângă noi să fie. Trebuie să fim atenți să nu ne formăm o  imagine prea îndepărtată de  realitate, pentru a nu ne deziluziona mai apoi, sau, de ce nu?  pentru a nu ne subestima.

inspirat din: 

Stefan Boncu – Psihologie sociala