Ce sa fac?

ce sa fac?

   Aflandu-ma intr-una din calatoriile de anul trecut, am avut sansa sa cunosc o multime de oameni minunati. De fapt cred ca aspectul asta mi-a placut cel mai mult - (sa cunosc oameni apartinand unor culturi si medii diferite de la care, inevitabil, ramai cu ceva).  Intr-una din aceste iesiri, am avut o discutie simpla cu o persoana din Estonia despre locurile de munca si despre faptul ca aproape nimeni nu este multumit de pozitia actuala in propria cariera. In urma acestei discutii am ramas cu o idee care m-a facut sa ma gandesc mai intens la ce vreau sa fac mai departe. Este vorba despre o maxima de-a lor ce se vrea proverb national si suna cam asa: "Daca reusesti sa iti gasesti un job care sa-ti placa, nu mai e nevoie sa muncesti!" Cata simplitate in aceste vorbe - atata adevar.

   Stau acum si ma intreb:  oare cati dintre voi, cei care cititi acum acest articol, ati reusit sa obtineti locul de munca mult visat, sa faceti ce v-ati dorit dintotdeauna? Probabil ca un procent foarte mic face exact ce si-a dorit. Eu as putea sa spun ca mi-am urmat visul si am facut ce mi-am dorit, numai ca m-am trezit repede si mi-a placut mai putin cand mi-am dat seama ca salariul este unul nu foarte mare. Si dupa ce ca nu era mare, regimul boc-basist s-a gandit ca ar putea sa mai reduca din el. (Am aflat in perioada aceea ca boc in limba tiganeasca inseamna foame). Astfel dorinta de recalificare a fost una mai mare decat cea pentru a-mi urma visul. 

   Astfel, am ajuns la concluzia ca in viata, este indicat sa "alegem sa ne placa" ceea ce trebuie si  apoi vine intrebarea: Unde mai e placerea? Unii spun ca daca un job iti aduce multi bani, incepe sa-ti placa. Nu pot sa ii contrazic pentru ca inca nu am intampinat pana acum aceasta dificultate in viata mea. :P 

Oricum, daca as putea sa aleg din nou ce as vrea sa fac, nu as schimba directia, poate as pune doar un pic si mai multa pasiune.

   Cat de frumos ar fi ca fiecare sa faca ce isi doreste! eh... utopie! Cred ca ne-am plictisi de atata armonie si am crea imediat un dezechilibru. Suntem prea complicati sa ne placa perfectiunea. Pentru ca majoritatea dintre noi sa fim multumiti, poate ar trebui sa muncim mai mult, mai serios, cu mai multa implicare si daruire scopului pe care ni l-am propus. Probabil ca daca nu am reusit ce ne-am propus pana acum, este din vina noastra si nu a mediului si a conjuncturilor in care ne aflam. Sa nu uitam ca atunci cand incercam sa dam vina pe cineva, in incercarea noastra de a arata cu degetul spre o persoana, 3 degete sunt indreptate totusi spre noi. Rezolvarea problemei se va gasi de cele mai multe ori la noi insine. 

Care sunt motivele pentru care iti place sau nu munca pe care o faci? 

Adi

Oamenii au în general o părere buna despre ei înșiși

„Concepțiile tradiționale despre sănătatea mentală susțin că indivizii adaptați sunt conștienti atât de aspectele pozitive ale eului, cât și de aspectele lui negative, acceptându-le pe unele ca  și pe celelalte. În contrast cu aceste idei, cercetările contemporane au evidențiat faptul că majoritatea indivizilor își concep eul în termeni preponderent pozitivi. Aproape toți indivizii cred că poseda cu mult mai multe trăsături pozitive decât trăsături negative. Aproape toți indivizii văd propriul eu “mai bun” decât eurile celorlalți. Ei cred că atributele pozitive sunt mai descriptive pentru eul lor decât pentru individul mediu și că atributele negative sunt mai puțin descriptive pentru ei decât pentru persoana medie.     Maniera pozitivă în care indivizii își văd propriul eu se extinde și asupra rudelor  și prietenilor lor: prietenii și rudele sunt “mai bune” decât ceilalți pe care nu-i cunosc. În plus, indivizii cred că grupul lor e mai bun în comparație cu grupurile cărora ei nu le aparțin (Tajfel si Turner, 1986). Așadar, oamenii sunt înclinați să-și aprecieze familia, prietenii  și membrii propriului grup cu trăsături mai pozitive decât îi apreciază pe alții.     Percepția pe care cei mai mulți indivizi o au despre eu nu corespunde deloc cu cea pe care o postulau modelele tradiționale ale sănătății mentale. Departe de a fi atenți la aspectele favorabile și la cele nefavorabile ale eului, indivizii normali își cunosc foarte bine părțile bune dar sunt mult mai ignoranți cu privire la părțile lor slabe.”        Unii ar zice că pentru o viață sănătoasă ai nevoie de o părere buna de sine, dar eu aș zice că mult mai bine este să ne autoevaluăm cât mai corect...este de la sine înțeles că ne este cam greu  să fim super obiectivi, însă  trebuie să fim cinstiți măcar cu noi înșine. Dacă noi nu putem fi corecți cu propria persoană, nu ar trebui să ne așteptăm ca cei de lângă noi să fie. Trebuie să fim atenți să nu ne formăm o  imagine prea îndepărtată de  realitate, pentru a nu ne deziluziona mai apoi, sau, de ce nu?  pentru a nu ne subestima.

inspirat din: 

Stefan Boncu – Psihologie sociala

Trebuie sa stii / sa sti !

   Trebuie sa lamurim o mica problema pe care  multi dintre noi o avem. Chiar daca unii se dau mari lingvisti pe internet si jignesc pe cei care nu cunosc forma corecta, sa stii ca  cel important este ca vrem sa invatam ! ! !

   Sunt cativa carora  nu le pasa cat de corect scriu  si cred ca nu are importanta ("mai ales pe internet" zic ei...), dar trebuie sa stii ca este frumos sa vorbim aceeasi limba!

   Verbul a sti se scrie cu doi "i" atunci cand este pus la persoana a II-a (modul conjunctiv- cand are "sa" inaintea verbului, la modul imperativ si atunci cand i se adreseaza in mod direct). Am sa enumar cateva situatii: Sa stii ca... ! / Nu stii nimic! / Tu stii ! /  Vrei sa stii?

    Sper ca v-am fost de folos! :)

Trebuie sau trebuiesc ?

    Multa lume transforma forma adverbului "trebuie" in "trebuiesc/trebuieste" cu toate ca aceasta nu exista!
    Deci sa ne rezumam la a spune "Oile trebuie tunse"  si nu "Oile trebuiesc tunse".