"Un orăşan primeşte vizita
unui prieten al său dinr-un sat îndepărtat şi merg în centrul oraşului. Era ora
amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau
curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, sunete ale oraşului
care parcă te asurzeau. Dintr-o dată săteanul îi spune:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul
ăsta! i-a spus orăşanul.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat
săteanul.
- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul.
Săteanul a ascultat cu atenţie un moment,
după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat
împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.
- E incredibil! Trebuie să ai un auz
supraomenesc!
- Nu! a spus săteanul. Urechile mele nu sunt
diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu
n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru
tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt.
A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva
monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu
tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de
5 metri au întors capul privind în jur, dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.
- Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat
săteanul.
Totul depinde de ceea ce
este important pentru tine.
Ascultând zi de zi la
televizor "ştiri" politice şi/sau diverse tragedii, catastrofe etc...
URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este
rău, urât, nefolositor...
Ni se induce FRICA!
Devenim neputincioşi,
temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi şi ce
este cel mai rău, de sentimentele noastre)
şi... NU ŞTIM DE UNDE... CÂND... ŞI CUM...
Răspunsul este:
UITE AŞA: ascultând aşa zisele
,,informaţii", care de fapt sunt praf în urechile noastre, ne lăsăm prinşi
în această capcană.
Toată ziua spunem: e
greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, nu am încredere în nimeni etc.
Şi în tot acest timp, greierii cântă,
frunzele foşnesc, apele curg
şi noi... nu le mai auzim!"
Autor anonim,
Mentionez ca textul nu imi apartine si din pacate, nu stiu cine este autorul, caruia tin sa-i multumesc pentru acest mesaj!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Scrie aici ce te apasă...!?