Viata fara comparatii

   Fie ca recunoastem sau nu, comparatiile fac parte din viata noastra; tot ce ne dorim, tot ce alegem, vin in urma unor comparatii!

  Am observat in ultima vreme tot mai multe persoane care declara ca s-au saturat sa fie comparate. Aproape nimanui nu-i place sa fie comparat cu altcineva, exceptand  (EVIDENT) situatia in care el este cel apreciat... Poate nu e foarte sanatos sa facem tot timpul comparatii, insa fara ele, cum am putea noi sa stim ce e bun si ce anume e mai putin bun? Cum am putea sa afirmam ca "X" este frumos/ puternic, daca nu am avea o referinta?

Comparatia, din punctul meu de vedere, este utila si indispensabila, insa totodata, aceasta poate sa devina excesiv de nociva daca nu reusim sa cream o balanta, sau nu putem sa ne fixam un punct pe care sa nu-l depasim. Prin comparatie nociva, suntem permanent nemultumiti: - ne dorim intotdeauna un alt telefon tocmai aparut, un alt computer care sa ruleze jocuri si mai noi,  o geaca noua care sa fie la moda, si lista poate sa continue la nesfarsit.

Imagineaza-ti o lume fara nici un strop de comparatie. Ai putea tu sa mai fii mandru cu sotia ta daca si celelalte 3 miliarde si jumatate de femei ar fi la fel? Ti-ar mai placea tie vreun fel de mancare mai mult decat altul? Ai mai avea tu ceva preferat? nu, totul ar fi sec, uniform, fad, anost.  Chiar daca nu ne este dat sa intelegem de la bun inceput de ce se intampla intr-un fel anumite lucruri, si nu altfel, totul se intampla cu un rost, si totul este mai precis decat un ceas elvetian. Sunt lucruri pe care trebuie sa le acceptam asa cum sunt, prin negarea lor, nu ne vor aduce decat si mai multa nefericire si nemultumire.

   Tu cum privesti comparatiile? Sunt acestea mai mult bune sau nocive?

Cu prietenie, Adi