De multe ori

De multe ori am vrut sa scriu. De multe ori am realizat ca ar fi insa doar o noua frustrare aruncata in jurul Pamantului. De multe ori am stiut ca daca scriu exact ce gandesc, probabil o sa scriu pe langa obiectul de interes al multora dintre dumneavoastra. De multe ori mi-a pasat prea mult ce cred ceilalti. De multe ori am preferat sa citesc mai mult. De multe ori am decis sa nu scriu... 

De data aceasta insa, scriu.

Am vazut cum de foarte multe ori, sunt predispus sa judec. Cu cata usurinta  judec! Judec pe altii si mai ales pe mine. Cred ca mare parte din suferinta de pe acest glob poate sa fie atribuita modului in care alegem sa gandim sau sa judecam. Nicio problema nu are vreo influenta asupra noastra, doar gandurile atribuite acesteia ar putea cauza vreo suferinta. Bla-bla-bla - majoritatea o sa spuna. Trei de bla e deja prea mult. Ce e scris mai sus e mult mai simplu. Ce vreau sa subliniez aici este ca, gandul este o unealta foarte importanta in viata de zi cu zi. O unealta, da! Alegem in fiecare clipa ce vrem sa gandim si niciodata invers.

Trebuie sa fac o paranteza aici  - Probabil sunteti de acord cu mine ca noi, oamenii, suntem alcatuiti din 3 componente - corp, minte si spirit. Ceea ce am facut mare parte din viata a fost sa ma identific cu mintea. Sa cred ca nu am niciun control asupra gandurilor. Sunt ceea ce gandesc. Lucrurile stau un pic diferit insa. "Gandesc deci exist" scos din context, nu are sens pentru ca Sinele, poate sa fie observatorul gandurilor pe care creierul le ruleaza fara incetare. Incearca sa iti privesti detasat gandurile, sa le observi fara sa implici vreo judecata. Nu sunt nici bune, nici rele... sunt, iar tu le urmaresti. Poate vreun gand sa iti provoace rau? Gandul in sine nu, doar judecata pe care alegem sa i-o atribuim.

Unde am vrut sa ajung cu paranteza de mai sus? Am incercat sa explic cum se poate aplica control asupra gandurilor pe care mintea noastra le produce, asupra judecatii. Sinele este mai presus decat mintea. Mintea este insa un instrument minunat la dispozitia Sinelui. De multe ori se intampla ca mintea sa acapareze tot spatiul lasand Sinele tot mai putin sa respire. 

Ok, cred ca te-am ametit bine cu toate astea. Tot ce ai nevoie sa stii este ca TU, nu esti acelasi lucru cu mintea ta. TU esti mult mai mult de atat.

Cartile care m-au inspirat sa scriu aceasta postare sunt: 

Puterea prezentului - Eckhart Tolle
Lasa grijile, incepe sa traiesti - Dale Carnagie

AP

Ce sa fac?

ce sa fac?

   Aflandu-ma intr-una din calatoriile de anul trecut, am avut sansa sa cunosc o multime de oameni minunati. De fapt cred ca aspectul asta mi-a placut cel mai mult - (sa cunosc oameni apartinand unor culturi si medii diferite de la care, inevitabil, ramai cu ceva).  Intr-una din aceste iesiri, am avut o discutie simpla cu o persoana din Estonia despre locurile de munca si despre faptul ca aproape nimeni nu este multumit de pozitia actuala in propria cariera. In urma acestei discutii am ramas cu o idee care m-a facut sa ma gandesc mai intens la ce vreau sa fac mai departe. Este vorba despre o maxima de-a lor ce se vrea proverb national si suna cam asa: "Daca reusesti sa iti gasesti un job care sa-ti placa, nu mai e nevoie sa muncesti!" Cata simplitate in aceste vorbe - atata adevar.

   Stau acum si ma intreb:  oare cati dintre voi, cei care cititi acum acest articol, ati reusit sa obtineti locul de munca mult visat, sa faceti ce v-ati dorit dintotdeauna? Probabil ca un procent foarte mic face exact ce si-a dorit. Eu as putea sa spun ca mi-am urmat visul si am facut ce mi-am dorit, numai ca m-am trezit repede si mi-a placut mai putin cand mi-am dat seama ca salariul este unul nu foarte mare. Si dupa ce ca nu era mare, regimul boc-basist s-a gandit ca ar putea sa mai reduca din el. (Am aflat in perioada aceea ca boc in limba tiganeasca inseamna foame). Astfel dorinta de recalificare a fost una mai mare decat cea pentru a-mi urma visul. 

   Astfel, am ajuns la concluzia ca in viata, este indicat sa "alegem sa ne placa" ceea ce trebuie si  apoi vine intrebarea: Unde mai e placerea? Unii spun ca daca un job iti aduce multi bani, incepe sa-ti placa. Nu pot sa ii contrazic pentru ca inca nu am intampinat pana acum aceasta dificultate in viata mea. :P 

Oricum, daca as putea sa aleg din nou ce as vrea sa fac, nu as schimba directia, poate as pune doar un pic si mai multa pasiune.

   Cat de frumos ar fi ca fiecare sa faca ce isi doreste! eh... utopie! Cred ca ne-am plictisi de atata armonie si am crea imediat un dezechilibru. Suntem prea complicati sa ne placa perfectiunea. Pentru ca majoritatea dintre noi sa fim multumiti, poate ar trebui sa muncim mai mult, mai serios, cu mai multa implicare si daruire scopului pe care ni l-am propus. Probabil ca daca nu am reusit ce ne-am propus pana acum, este din vina noastra si nu a mediului si a conjuncturilor in care ne aflam. Sa nu uitam ca atunci cand incercam sa dam vina pe cineva, in incercarea noastra de a arata cu degetul spre o persoana, 3 degete sunt indreptate totusi spre noi. Rezolvarea problemei se va gasi de cele mai multe ori la noi insine. 

Care sunt motivele pentru care iti place sau nu munca pe care o faci? 

Adi