Impresii de Anglia

   Inainte de a prezenta cateva intamplari si aspecte ale schimbului de experienta petrecut in  Anglia,  vreau sa multumesc in mod special  ONG - ului ADCN reprezentat prin doamna presedinte Lucica Mircica. Programul s-a numit Leonardo da Vinci si a durat 8 saptamani (din 22 ianuarie pana pe 17 martie 2012).

   Dupa cateva emotii inainte de plecare, am pasit increzator alaturi de echipa compusa din 10 tineri nehoieni, catre Otopeni, apoi spre Londra, unde am intampinat o mica problema: trolerul meu a ajuns cam rapanos dupa prima lui calatorie cu avionul. Stiam ca nu o sa rezolv nimic, dar  mergand pe principiul ca e mai bine sa iti para rau de ceva ce ai facut decat sa regreti ceva ce nu ai facut, m-am dus sa pun o plangere la un reprezentant al companiei cu care am zburat. Mi-a cerut un numar de telefon, si mi-a zis ca o sa ma sune cineva in urmatoarele 72 de ore; in gandul meu zic: "vezi sa nu... am mai trait eu d'astea". A doua zi am tratat deja la telefon  detalii legate de dimensiunile noului troler cat si costul acestuia, iar pana la sfarsitul saptamanii, spre surprinderea mea, am putut sa intru in posesia lui.:)

   Programul prin care am plecat, a cuprins cazarea intr-o familie de englezi si doua mese preparate in stilul lor - si daca primul lucru pe care l-am sesizat la englezi era corectitudinea, dupa ce am locuit in casa lor, am constatat si zgarcenia; Se uitau la ultimul mililitru de lapte, la ultima ligurita de gem iar la caldura dadeau drumul doar daca insistam. Deci, pana acum, una alba si una neagra! :P

   Alt lucru pe care l-am remarcat acolo, e ca lumea iti zambeste chiar daca in gand te injura, e politicoasa si e mult mai relaxata. Nimeni nu tipa, nimeni nu se enerveaza indiferent daca are sau nu motiv - chiar daca, la semafor, o cucoana isi cauta rujul in geanta si intre timp se facuse verde, nimeni nu a folosit macar o data claxonul cu toate ca se formase o coada considerabila de masini. Nici nu vreau sa ma gandesc ce avalansa de injuraturi si claxoane ar fi fost daca se intampla asta intr-un oras din Romania. O alta caracteristica pe care le-as atribui-o englezilor ar fi ca sunt o natie de oameni reci si indiferenti, insa per total, din punctul meu de vedere, partea pozitiva atarna mai greu; asta poate pentru ca apreciez  foarte mult punctualitatea si onestitatea - calitati ce se intalnesc tot mai rar...

   

  La intoarcere, cand m-am urcat in autobuzul care ne conducea spre avion, am auzit vorbindu-se mai mult romaneste decat alte limbi si astfel, am intrebat pe un conational: 

        - E liber?

        - Da!

   Si m-am asezat si eu pentru cateva minute jos, insa intre timp intervine colegul/ prietenul acestuia si-i spune: 

      - Vezi? daca te asezai pe scaunul dinspre culoar, nu te mai intreba nimeni si stateai pe doua scaune!  faceai loc daca venea vreo domnisoara!

   What the fuck? ce-a fost asta mi-am zis!? probabil ca a fost o trezire la realitate, momentul cand trebuia sa las "impresiile" de Anglia si sa imi cobor asteptarile...

Rezolvari... de Romania

   Cred ca noi romanii, suntem printre cel mai spagar popor din lume... daca ai nevoie de ceva, dai "o atentie" si se rezolva. Vrei sa-ti iei permisul de conducere si  esti prea emotiv pentru proba practica?  la noi se rezolva! daca esti mai greu de cap si nu poti sa inveti pentru sala, trebuie sa scoti ceva mai mult din buzunar dar tot se rezolva... vrei sa scapi de acuzatii, dai o atentie cui trebuie si iar se rezolva. 

   Te prinde politia ca transporti marfa fara acte? dai un ban si ai plecat mai departe! Vrei sa treci la vama cu ceva marfa de contrabanda? e greu sa gasesti un vames care sa nu ia mita. Vrei sa mergi la doctor, pentru ca esti asigurat...? nu te duce daca nu ai bani pentru toata lumea (asistente, infirmiere, si mai ales pentru doctor), altfel risti sa fii tinut pe aspirina sau paracetamol (dupa caz). Spun asta din propria experienta! Unii iti cer de la obraz, altii nu pot sa refuze, ca pacientul daca da ceva, "da din inima" (adica din imprumut), si altii (extrem de rari), nu vor sa ia niciun ban, pentru ca au salariu.

   Cu totii am trecut cel putin printr-unul din exemplele de mai sus, insa majoritatea dintre noi am trecut prin mai multe. Asa am fost invatati, asa facem. Se intampla adesea sa acuzam pe cei care iau mita, dar oare noi nu facem parte din acelasi sistem? ca aia sa poata lua mita, cineva trebuie sa le dea, nu? Si daca am face un exercitiu de sinceritate, fie si numai pentru noi, am realiza ca foarte multi dintre noi am lua mita, mai ales daca am fi siguri ca nu putem sa fim prinsi! :)

   Am cautat pe google sa vad care este salariul unui medic rezident, si am ramas uimit sa aflu ca dupa 6 ani de CARTE (unde nimeni nu termina daca nu are niste baze solide), acesta castiga undeva in jurul a 800 roni, si ceea ce m-a surprins si mai mult este ca salariul unui asistent medical e ceva mai mare de atat (dupa doar 4 ani de studiu). Daca dupa 6 ani de munca, castigi numai 800 roni, cum sa nu iei mita?  ma rog, "atentie", sau cum vreti voi sa o numim... 

   Nu stiu daca mai are rost sa va amintesc ca salariul unui sofer de parlamentar poate ajunge până la 2.500 de roni, sumă pe care un profesor cu gradul 1 o poate câştiga numai după 25 de ani vechime, sau ca o femeie de serviciu din aeroportul Cluj castiga vreo 3000 roni... Dar ne mai mira ceva in tara asta? Romania este, mai mult decat SUA, tara tuturor posibilitatilor!

   Suntem intr-un cerc vicios, din care ne este greu sa iesim, pentru ca, desi multi dintre noi suntem "nemultumiti", ne folosim de acest sistem bolnav, si dam mita ori de cate ori avem ocazia; fie ca ni se impune, fie pentru ca vrem un loc mai bun. Ne complacem, si mizeria in care ne scaldam este parte din viata noastra!

   Nu cred ca este sanatos sa aruncam vina de la unul la altul, prima oara ar trebui sa ne uitam in oglinda sa ne vedem pe noi insine. Daca treaba iese bine, toti isi trag laude, daca iese rau, nimeni nu a facut nimic. Daca cei care iau mita, sunt doar niste exceptii, atunci ar fi fost demult dati jos din functie, insa cum toti suntem o apa si-un pamant, nu are ce sa se schimbe! Ca sa nu spuneti ca vorbesc aiurea, o sa vin cu un exemplu: imi aduc aminte ca anul trecut, am intrat in tara prin Arad; ascultam la radio ca un echipaj de politie fusese "parat" ca ia mita, si ca tocmai fusese schimbat... La un moment dat ajungem fata in fata cu noul echipaj de politie care ne opreste si ne intreaba de rovinieta. Cum nu avusesem timp sa cumparam, pentru ca abia intrasem in tara, o doamna politista ne informeaza ca amenda e 500 roni plus retinerea talonului parca, si pleaca la alta masina oprita; Dupa scurt timp, aceasta revine si cu 10 euro ne lasa sa plecam. :)

   Cam asa se rezolva treaba in Romania. In aceasta tara, aproape oricine si orice este de vanzare...

Jocurile mecanice... (aparate)

   Jocurile de noroc reprezinta un alt viciu major al oamenilor, care spera sa se imbogateasca daca se poate fara prea mult efort. Este bine stiut faptul ca la jocurile de noroc este nevoie ca mai multi sa piarda, pentru ca numai cativa sa castige.

   Se spune ca oamenii isi pierd banii in functie de capacitatile lor intelectuale: cei mai inteligenti pierd la bursa, iar oamenii obisnuiti, isi pierd banii la loto. Ideea este ca la jocurile de noroc, oricum pierzi! Acum normal ca or mai fi si unii care au castigat cate ceva, dar intr-un numar prea mic. Din ce in ce mai multi tineri sunt ademeniti de jocurile de noroc; In micul oras in care locuiesc, un vizitator brasovean spunea prietenilor sai: "Daca nu ar fi aparatele in Nehoiu, am muri de plictiseala..." Cat de trist poti sa fii sa scoti asa ceva prin corzile vocale? Nehoiu este un oras mic, cu putine localuri, insa cu destule variante optime pentru ocuparea timpului liber intr-un mod constructiv, cum ar fi plimbari in diferite parti ale acestuia, cat mai ales in imprejurimi.

   De data asta vreau sa scot in evidenta oamenii de rand care isi pun sperantele in castigurile de la jocurile mecanice de aceea am invitat doi prieteni prinsi de flama castigurilor sa ne lamureasca ce si cum simt / gandesc cand baga la aparate:

1. De ce joci la aparate?

I: " Sa fac bani ;;)"

S: "Cu gandul sa castig mai multi bani..asta este singurul raspuns corect...altele nu exista, ca joc de distractie bla bla...joc sa multiplic banii;"

Anonim: "Imi trece prin vene, seara ma culc cu gandul ca maine merg si o sa castig!"

2. Esti constient ca ai sanse mult mai mari sa pierzi decat sa castigi?

I:  "Da dar cand sunt in fata aparatelor nu ma gandesc la asta."

S:  "Da, dar dupa ce bagi mai multi bani nu mai conteaza...te gandesti sa iti recuperezi banii;"

3. Se intampla sa castigi, apoi sa ramai in continuare in sala cu jocuri si sa ii bagi inapoi?

I:  "De cele mai multe ori, cand castigurile nu's asa mari!"

S:  "Da, de cele mai multe ori;"

4. Crezi ca esti pe plus? adica ai castigat mai mult decat ai pierdut?

I:  "Nu am tinut niciodata cont la asta...dar nu cred ca's pe plus...2012 o sa fie un an bun...in care o sa trec pe plus :))."

S:  "Nu..sunt pe foarte minus!"

5. Deci esti constient ca iti pierzi banii si totusi, nu te poti abtine?

I:  "Nu plec niciodata de la premisa ca o sa pierd bani...ma gandesc doar la castig...si deasta joc in continuare;"

S:  "Sunt constient ca pierd bani, dar totusi sunt si constient ca ..sunt cateva sanse si sa castig..de aceea tot bag."

6. Ce simti cand castigi? dar cand pierzi?

I:  "Cand castig si castigul e unul care ma multumeste....ma simt foarte bine si parca as mai juca oleaca...cand castig dar castig banii care i'am bagat nu ma pot oprii in stadiul ala...iar cand pierd imi zic ca nu mai joc niciodata."

S:  "Dupa ce castig..vreau sa castig mai mult..iar cand pierd...vreau sa bag bani in continuare..ca sa castig ."

7. Crezi ca unii nu prea stiu sa joace, sau este vreo tehnica castigatoare?

I:  "Mi se pare normal sa cunosti aparatul la care joci...dar asta influenteaza prea putin castigul cred eu...iti pot da un exemplu cand a influentat...cand un baiat care juca trebuia sa deschida un garaj ptr a'i da jackpot'ul si avea o cheie bonus...dar nu a stiut sa o folosesca...si a pierdut jackpot'ul....dar si cand acest factor nu a influentat deloc castigul cand un muncitor a venit la loto si a bagat 5lei si i'a dat aparatul de a castigat vreo 300 ron..."

S:  "Unii stiu sa piarda..asta e tehnica.. ca aparatele alea sunt facute sa bagi bani in ele.. nu exista tehnici decat in Karate Kid;"

8. Ce recomanzi celorlalti jucatori, carora nu le-a intrat inca in sange? 

I:   "Le recomand sa stea linistiti..suntem deja prea  multi :))."

S:  "Sa stie ca pe castig nu vor iesi niciodata...daca pierzi o sa vrei sa bagi in continuare ca sa castigi..iar  daca castigi oricum..o sa vrei sa castigi mai mult..si vei baga banii inapoi ..si asa  va deveni dependenta."

   Pentru ca raspunsurile sunt aproape identice de cele mai multe ori, am simtit ca trebuie sa precizez ca cei doi prieteni intervievati nu au stiut raspunsul celuilalt, si probabil o sa fie o surpriza si pentru ei cand vor citi.

   Cred ca toti puteam anticipa directia raspunsurilor la acest mic interviu. Sau poate ca sunt si jucatori care cred ca sunt pe plus la acest tip de jocuri... Voi ce exemple de jucatori aveti pe langa voi?