NHShet de Anglia

   Nimeni nu merge cu cel mai mare drag prin spitale, pe la dispensare sau la medici in general. Bine, sa nu generalizez acum... Poti de exemplu sa mergi cu drag la un medic daca nu scopurile medicale te imping sa faci vizita :-). If you know what i am sayin'! :P

   N-am vrut nici macar sa ma inscriu la medic de familie aici in Londra, totusi, nu stii niciodata cand ai nevoie, e bine sa-l ai. Am zis ca daca oricum mi se deduc taxe si pentru asta, sa ma inscriu. Totul ok, pana aici.

   Din pacate, mai tarziu, chiar am avut nevoie sa apelez la GP (medicul de familie) unde in afara de una din cele 2 secretare, toti sunt indieni. Am sunat si m-au programat in 2 saptamani. Am intarziat undeva sub 10 minute (my fault recunosc), am venit cu o scuza plauzibila, si desi nu mai era nimeni acolo pentru ca era sambata, medicul a zis ca nu poate sa ma mai primeasca. Am facut o noua programare un pic mai tarziu, tot cam 2 saptamani si ceva a durat. Am venit la timp de data asta, insa jegurile m-au lasat sa astept 30 de minute in plus pentru ca bagau bangladeshienii si indienii inaintea mea. Aia care stau numai pe beneficii si aduc paguba statului, aia au prioritate in NHShet.

   Dupa ce mi-au zis sa iau aspirina ca sa imi treaca, m-au trimis mai departe tot le niste membri din familia lor colorata. Acolo aia cica se numesc fizioterapeuti. Aveam 6 sedinte programate. Daca inainte sa merg la ei inca mai exista o ordinte in coloana mea vertebrala, acum cu siguranta  toate vertebrele erau fiecare in alta parte. Dupa prima sedinta, mi-au zis ca e normal sa ma doara, am facut si a doua sedinta, nu prea mai puteam sa ma ridic din pat, am ajuns cumva din nou la ei, le-am spus ca nu pot sa continui si sa ma trimita sa fac un RMN.  Pentru asta a trebuit o noua programare la GP...  Cand am ajuns in sfarsit, mi-au zis ca in cateva zile o sa primesc o scrisoare cu detaliile unde pot sa fac programarea pentru RMN. Am primit-o in 4 saptamani dupa ce incepusem sa ii sun la fiecare a doua zi. Am primit-o in sfarsit, si cand m-am programat, surprizaa, se putea doar peste o luna! :)) Cred ca am ridicat tonul fara sa imi dau seama, si am insistat sa se intample mai devreme, si s-a putut in 3 zile.

   Zis si facut, acolo mi-au zis ca in 4 zile primesc rezultatele la GP. I-am sunat sa ma programez si m-au anuntat ca poate sa dureze pana la 6 saptamani. WTF!!! Cum naiba se trimit informatiile alea? prin porumbei prosti care se tot ratacesc sau cum?  Astazi, m-a sunat tanti de la secretariat sa imi spuna: "As a matter of urgency we have to book an appointment for you!"
M-am bucurat, zic poate rezolv saptamana asta. Apoi continua si imi spune ca, Miercuri, 29 iulie la ora 9 sa ma prezint la GP pentru a analiza radiografia. Am intrebat-o daca e o gluma, ca nu pricepeam, cum dracu' "as a matter of urgency" cand tu ma programezi peste o luna? Sunt eu nebun sau NHS e de cacat? 

   Toata tigania asta a inceput prin Decembrie si se va incheia pe 29 de iulie. Se va incheia pentru ei, problema sper sa mi-o rezolv cand o sa merg in tara.

Aaa, si mai zicea cineva: "pai ce vrei ma? e gratis!" Gratis? O fi pentru aia care vin cu 15 copii si stau aici pe beneficii, eu mi-am platit taxele si am acoperit cu siguranta si RMN-ul si consultul pentru inca vreo 3 bagdadieni.

   Despre pregatirea personalului medical din dispensarele de aici nici nu mai are rost sa vorbesc. Daca mergi la ei, mergi doar ca sa te trimita mai departe sau sa iti dea o aspirina. Eu cred ca astia au mers la ceva cursuri de vreo 2-3 luni si s-au facut medici de familie, altfel nu-mi explic, ei nu stiu nimic despre nimic, poate chiar asta o fi criteriul la angajare, care-i cel mai prost ala isi alege primul unde vrea sa fie medic. Ma asteptam sa gasesc altceva intr-o tara care ridica oarece pretentii. Data viitoare o sa ma gandesc de doua ori inainte sa merg la GP, am sanse foarte mari sa stiu mult mai multe decat ei despre orice problema de sanatate as avea.

   Hai opriti-ma unu' ca ma agit aici in fata calculatorului degeaba! :)

   Sanatate sa avem! Sper sa nu avem prea des nevoie de serviciile alora!

Aceasta este inca o poveste

   Si tu locuiesti in Anglia daca… oh Doamne cate sunt de zis aici J. Cate lucruri spun oare ca ai trecut pe aici cel putin. Dupa un an petrecut pe aici, s-au adunat si bune si mai putin bune, evident.

   Si tu ai locuit in Anglia daca la inceput cand mergeai la cumparaturi faceai mereu conversia lira = Ron si cam toate ti se pareau scumpe cu exceptia laptelui si a altor catorva produse.

   Daca si tu ai intalnit romani care de abia stiu sa numere pana la 10 dar o ard in engleza cu tine, probabil si tu ai trecut prin Anglia. Despre romanii care au uitat limba romana inca de pe aeroport, insa din pacate nici in alta limba nu se pot exprima, ar fi multe de spus. Nu stiu exact cum, dar mi-e foarte usor sa recunosc conationalii in diverse circumstante si imprejurari. Spre exemplu am intalnit un roman intr-o sala de fitness. Vine la mine cu o engleza congelata si ma intreaba cate serii mai am. Nu a intrebat chiar asta dar am incercat sa deduc. Il intreb daca e roman si imi raspunde din reflex in romana ca “NU!” apoi incearca din nou sa scuipe ceva in engleza. Nu m-am putut abtine sa nu-i zic: “Mars!”

   Si tu locuiesti in Anglia (Londra) daca in orice autobuz, orice metrou sau tren auzi vorbindu-se romaneste. La un moment dat, in primele mele saptamani in Londra, m-am urcat intr-un autobuz in care in afara de un indian si soferul despre care nu stiu sigur ce natie era, cu totii eram romani. M-am speriat. Si da, m-am gandit la cum se simte un Briton cand observa ca e singurul diferit. E ciudat, nu?

   Si tu ai trecut prin Londra daca ai ajuns sa platesti 600 de lire pentru o camera medie, cu geamuri prin care vantul trece cu pasiune, cu nitica igrasie si o clanta imaginara. Chiar daca a trecut deja un an inca mai fac uneori conversia in lei. Ar veni 35 de milioane lei vechi pentru o camera/luna.

   Si tu locuiesti in Londra daca ai ajunsa sa calatoresti pana la 3 ore pe zi pentru locul de munca. Locuiam in N-V Londrei iar cele mai multe joburi le aveam in E sau S-E. Acum locuiesc in Estul Londrei si din fericire doar pentru 1 saptamana am avut un job in S-V.

   Si tu ai trecut prin Londra daca ti s-a intamplat sa te grabesti de mama focului undeva si atunci cand ajungi la metrou, in fata ta se afla un individ care a uitat sa-si incarce oyster-ul si il incearca incapatanat pana se face coada de 5 metri in spatele lui. Pai mai individule, daca nu ti-ai pus bani pe oyster cum dracului vrei sa-ti deschida portile?

   Atunci cand esti intrebat de unde esti, raspunzi fara sa eziti ca esti din Romania apoi, nedumerit zice:

-          Dar nu arati a roman pentru mine!

-          Cum adica nu arat a roman? Cum arata romanii pentru tine?

-          Pai… nu stiu, total diferit!

Sincer nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma supar cand primesc raspunsurile astea. Sa ma bucur ca am reusit sa schimb un pic din impresia proasta in general despre noi romanii sau sa ma necajesc (degeaba) pentru ca un numar destul de mare din pacate au venit in Anglia cu alte scopuri aparte de a munci ceea ce inseamna ca pe de o parte si cei care cred ca romanii sunt altfel, au si ei dreptate…

   Dupa ce spui ca esti din Romania ti se raspunde:

-          Oh, Budapest?

-          Almost there! J

   Si tu ai locuit in Anglia daca ai o cunostinta care dupa ce ia salariul vineri, luni iti cere cu imprumut. Tu ca fraierul ii dai, apoi nu-ti mai raspunde pe niciun numar de telefon. Aaaa, si eventual daca intr-un final dai de el, tot tu esti nesimtit: “Da ce ma? Stateai in banii aia?” Probabil ca astia sunt romanii care au creat o imagine nasoala Romaniei.

   Cam astea au fost frustrarile mele adunate pe-un coltisor de net... cu toate astea, trebuie sa admit ca in multe privinte imi este mai bine decat in a mea tara si ca nu ma gandesc sa plec foarte curand. 

P.S: Poti completa lista "Si tu ai trecut prin Anglia daca" lasand un comentariu mai jos!

Hai merci ca m-ai citit, 

Adi

Cum sa te plictisesti... (partea l)

...cand viata este plina de surprize de tot felul? Dupa cativa ani in care ma tot gandeam la o varianta prin care sa plec pe treaba mea undeva in Anglia sau intr-o tara ceva mai dezvoltata (doar din anumite puncte de vedere insa), imi iau inima in dinti, caut un loc intr-o masina pe blablacar care sa ma duca pana in Londra si nu mai ramane decat sa ma pregatesc sa plec in viata. 

Chiar inainte cu doua ore ca masina sa ajunga la mine, mergeam in slapi pe coridoarele cladirii in care am stat pentru o vreme. O colega ce se afla inaintea mea, schimba brusc directia de mers si degetul mic al piciorului drept se izbeste cu putere in calcaiul ei. Drept urmare, acesta a parasit conformatia prestabilita de mama natura si a inceput sa se uite piezis, da' rrau de tot!  Degetul a fost dislocat... acum cateva zile am aflat ca a fost si rupt.

Sansa a fost de partea mea, in aceeasi cladire cu mine aflandu-se un medic... ginecolog, care avea si alte cunostinte decat cele de specialitate insa. Mi.a fost improvizata o atela din bete de chibrit si ceva banda izolatoare si astfel am plecat la drum. 

Niciodata nu as fi crezut ca un deget atat de mic poate sa fie asa de nesuferit. Sa nu ma lase sa pun piciorul in pamant...

Dupa o noapte si o jumatate de zi, ajung in fata casei in care inchiriasem o camera prin intermediul internetului. Sunam, insa nici la usa, nici la telefon nu raspundea nimeni. 

-Well done! mi-am zis. Ai ajuns in Londra, nu poti sa mergi decat intr-un picior, si ai bani cat sa iei un autocar spre Romania si poate de o cafea pe la vreo benzinarie. Ce faci acum? 

va urma...

Impresii de Anglia

   Inainte de a prezenta cateva intamplari si aspecte ale schimbului de experienta petrecut in  Anglia,  vreau sa multumesc in mod special  ONG - ului ADCN reprezentat prin doamna presedinte Lucica Mircica. Programul s-a numit Leonardo da Vinci si a durat 8 saptamani (din 22 ianuarie pana pe 17 martie 2012).

   Dupa cateva emotii inainte de plecare, am pasit increzator alaturi de echipa compusa din 10 tineri nehoieni, catre Otopeni, apoi spre Londra, unde am intampinat o mica problema: trolerul meu a ajuns cam rapanos dupa prima lui calatorie cu avionul. Stiam ca nu o sa rezolv nimic, dar  mergand pe principiul ca e mai bine sa iti para rau de ceva ce ai facut decat sa regreti ceva ce nu ai facut, m-am dus sa pun o plangere la un reprezentant al companiei cu care am zburat. Mi-a cerut un numar de telefon, si mi-a zis ca o sa ma sune cineva in urmatoarele 72 de ore; in gandul meu zic: "vezi sa nu... am mai trait eu d'astea". A doua zi am tratat deja la telefon  detalii legate de dimensiunile noului troler cat si costul acestuia, iar pana la sfarsitul saptamanii, spre surprinderea mea, am putut sa intru in posesia lui.:)

   Programul prin care am plecat, a cuprins cazarea intr-o familie de englezi si doua mese preparate in stilul lor - si daca primul lucru pe care l-am sesizat la englezi era corectitudinea, dupa ce am locuit in casa lor, am constatat si zgarcenia; Se uitau la ultimul mililitru de lapte, la ultima ligurita de gem iar la caldura dadeau drumul doar daca insistam. Deci, pana acum, una alba si una neagra! :P

   Alt lucru pe care l-am remarcat acolo, e ca lumea iti zambeste chiar daca in gand te injura, e politicoasa si e mult mai relaxata. Nimeni nu tipa, nimeni nu se enerveaza indiferent daca are sau nu motiv - chiar daca, la semafor, o cucoana isi cauta rujul in geanta si intre timp se facuse verde, nimeni nu a folosit macar o data claxonul cu toate ca se formase o coada considerabila de masini. Nici nu vreau sa ma gandesc ce avalansa de injuraturi si claxoane ar fi fost daca se intampla asta intr-un oras din Romania. O alta caracteristica pe care le-as atribui-o englezilor ar fi ca sunt o natie de oameni reci si indiferenti, insa per total, din punctul meu de vedere, partea pozitiva atarna mai greu; asta poate pentru ca apreciez  foarte mult punctualitatea si onestitatea - calitati ce se intalnesc tot mai rar...

   

  La intoarcere, cand m-am urcat in autobuzul care ne conducea spre avion, am auzit vorbindu-se mai mult romaneste decat alte limbi si astfel, am intrebat pe un conational: 

        - E liber?

        - Da!

   Si m-am asezat si eu pentru cateva minute jos, insa intre timp intervine colegul/ prietenul acestuia si-i spune: 

      - Vezi? daca te asezai pe scaunul dinspre culoar, nu te mai intreba nimeni si stateai pe doua scaune!  faceai loc daca venea vreo domnisoara!

   What the fuck? ce-a fost asta mi-am zis!? probabil ca a fost o trezire la realitate, momentul cand trebuia sa las "impresiile" de Anglia si sa imi cobor asteptarile...