Aceasta este inca o poveste

   Si tu locuiesti in Anglia daca… oh Doamne cate sunt de zis aici J. Cate lucruri spun oare ca ai trecut pe aici cel putin. Dupa un an petrecut pe aici, s-au adunat si bune si mai putin bune, evident.

   Si tu ai locuit in Anglia daca la inceput cand mergeai la cumparaturi faceai mereu conversia lira = Ron si cam toate ti se pareau scumpe cu exceptia laptelui si a altor catorva produse.

   Daca si tu ai intalnit romani care de abia stiu sa numere pana la 10 dar o ard in engleza cu tine, probabil si tu ai trecut prin Anglia. Despre romanii care au uitat limba romana inca de pe aeroport, insa din pacate nici in alta limba nu se pot exprima, ar fi multe de spus. Nu stiu exact cum, dar mi-e foarte usor sa recunosc conationalii in diverse circumstante si imprejurari. Spre exemplu am intalnit un roman intr-o sala de fitness. Vine la mine cu o engleza congelata si ma intreaba cate serii mai am. Nu a intrebat chiar asta dar am incercat sa deduc. Il intreb daca e roman si imi raspunde din reflex in romana ca “NU!” apoi incearca din nou sa scuipe ceva in engleza. Nu m-am putut abtine sa nu-i zic: “Mars!”

   Si tu locuiesti in Anglia (Londra) daca in orice autobuz, orice metrou sau tren auzi vorbindu-se romaneste. La un moment dat, in primele mele saptamani in Londra, m-am urcat intr-un autobuz in care in afara de un indian si soferul despre care nu stiu sigur ce natie era, cu totii eram romani. M-am speriat. Si da, m-am gandit la cum se simte un Briton cand observa ca e singurul diferit. E ciudat, nu?

   Si tu ai trecut prin Londra daca ai ajuns sa platesti 600 de lire pentru o camera medie, cu geamuri prin care vantul trece cu pasiune, cu nitica igrasie si o clanta imaginara. Chiar daca a trecut deja un an inca mai fac uneori conversia in lei. Ar veni 35 de milioane lei vechi pentru o camera/luna.

   Si tu locuiesti in Londra daca ai ajunsa sa calatoresti pana la 3 ore pe zi pentru locul de munca. Locuiam in N-V Londrei iar cele mai multe joburi le aveam in E sau S-E. Acum locuiesc in Estul Londrei si din fericire doar pentru 1 saptamana am avut un job in S-V.

   Si tu ai trecut prin Londra daca ti s-a intamplat sa te grabesti de mama focului undeva si atunci cand ajungi la metrou, in fata ta se afla un individ care a uitat sa-si incarce oyster-ul si il incearca incapatanat pana se face coada de 5 metri in spatele lui. Pai mai individule, daca nu ti-ai pus bani pe oyster cum dracului vrei sa-ti deschida portile?

   Atunci cand esti intrebat de unde esti, raspunzi fara sa eziti ca esti din Romania apoi, nedumerit zice:

-          Dar nu arati a roman pentru mine!

-          Cum adica nu arat a roman? Cum arata romanii pentru tine?

-          Pai… nu stiu, total diferit!

Sincer nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma supar cand primesc raspunsurile astea. Sa ma bucur ca am reusit sa schimb un pic din impresia proasta in general despre noi romanii sau sa ma necajesc (degeaba) pentru ca un numar destul de mare din pacate au venit in Anglia cu alte scopuri aparte de a munci ceea ce inseamna ca pe de o parte si cei care cred ca romanii sunt altfel, au si ei dreptate…

   Dupa ce spui ca esti din Romania ti se raspunde:

-          Oh, Budapest?

-          Almost there! J

   Si tu ai locuit in Anglia daca ai o cunostinta care dupa ce ia salariul vineri, luni iti cere cu imprumut. Tu ca fraierul ii dai, apoi nu-ti mai raspunde pe niciun numar de telefon. Aaaa, si eventual daca intr-un final dai de el, tot tu esti nesimtit: “Da ce ma? Stateai in banii aia?” Probabil ca astia sunt romanii care au creat o imagine nasoala Romaniei.

   Cam astea au fost frustrarile mele adunate pe-un coltisor de net... cu toate astea, trebuie sa admit ca in multe privinte imi este mai bine decat in a mea tara si ca nu ma gandesc sa plec foarte curand. 

P.S: Poti completa lista "Si tu ai trecut prin Anglia daca" lasand un comentariu mai jos!

Hai merci ca m-ai citit, 

Adi

Banii sau viata?

   Nu tineam neaparat sa scriu si pe blog despre asta, insa o doamna doctor parca m-a fortat intr-un fel. Prietenei mele ii trebuiau cateva exemple pentru un proiect in care se explicau cateva reguli deontologice medicale si in care, cadrele medicale, dragele de ele, au pretins o suma de bani (spaga sau mita, cum vrei sa o numim), sau, alte situatii in care pur si simplu, cetatenii au dat in semn de multumire ceva. Pentru asta, am postat pe pagina blogului de pe facebook, sa aflu cateva situatii concrete.

   Intr-un timp relativ scurt, o doamna frustrata arunca un comentariu care ma cearta spunandu-mi ca as putea sa fac un proiect despre munca supraomeneasca pe care o depun medicii si ca ne batem joc de putinii profesionisti care au mai ramas in tara.  Stiu ca au salarii mici in comparatie cu munca depusa, insa asta nu inseamna ca sunt de acord cu darea si luarea de mita. Stim cu totii o multime de situatii in care noi sau apropiatii nostri au dat sau li s-au cerut anumite sume de bani. Oricat de mult i-as respecta pentru efortul lor, pentru acest lucru i-as baga in puscarie, lasand stima deoparte.

   Pentru ca mi-a mai trecut din cheful de polemica din care gustam setos intr-o vreme, nu am vrut sa intru mai adanc in discutii cu distinsa. Desi nu imi place sa fiu catalogat, am s-o fac de aceasta data pentru medicii din Romania. In ceea ce priveste spusele doamnei in legatura cu "putinii profesionisti" ramasi in tara, as putea sa confirm si in acelasi timp sa o contrazic. Adevaratii profesionisti nu accepta spaga, cu alte cuvinte, nu despre ei era vorba in proiectul meu. As putea sa impart in 3 categorii medicii din Romania, dupa cum urmeaza:

a) Profesionistii - care ajung sa aiba salarii satisfacatoare (si nu doar aceia), astfel incat nu mai sunt tentati de a lua mita; Cum spuneam mai devreme, profesionistii nu accepta spaga indiferent de situatia lor materiala;

b) Medicii slab pregatiti care se plang de salarii si iau spaga;

c) Medicii care nu se complac in compromisuri, studiaza mai mult si pleaca in strainatate.

   Am extras din juramantul lui Hippocrate - cel care ar trebui sa reflecte pe parcursul practicarii profesiunii de medic, atitudinea si moralitatea acestora - cateva idei ce nu mai au nevoie de dezbateri:

• "Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.
• În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni liberi sau sclavi.
• Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul." (wikipedia)

   Sunt curios cati dintre voi ati dat sau ati primit mita in alte circumstante, sau chiar din postura de medic? Daca tot se practica in masa (si mai ales in spitale :P ), macar s-o legalizam, nu?


"Demnitatea omului nu este cu nimic mai prejos decat maretia zeilor." Goethe

De ce sa plec, de ce sa raman?

 

   Inainte sa te apuci de citit, am sa te rog sa dai un play. Iti dedic aceasta melodie cu mult drag. Nu, nu sunt nostalgic, nu imi doresc alte timpuri ce sunt apuse si nici nu stiu daca mai vreau sa incerc sa schimb ceva. Stiu ca lucrurile mari se compun din cele marunte si daca vreau o schimbare, sa fac cum spunea inteleptul Mahatma Gandhi: "Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume!" Nu spun ca oi fi eu vreun Mr. Perfectiune si ca eu le fac pe toate fara cusur, dar "cand ma uit in jur prind curaj" - ca sa-l citam si pe Ion Creanga pe jumatate.

   In fiecare zi incerc sa gasesc motive pentru care sa vreau sa raman in frumoasa noastra Romanie. Mint, nu mai incerc demult acest lucru, aproape in fiecare zi observ lucruri care ma fac sa imi doresc altceva. Stiu ca acum vor sari aceia care au reusit sa-si asigure un viitor in tara, dar nu vor preciza niciodata si metodele prin care au reusit, sau pe spatele cui isi castiga existenta. Avem cu totii prieteni sau cunostinte care muncesc pe 6-700 roni, in timp ce un patron castiga pentru fiecare muncitor de pana la 10 ori mai mult. Ok, bravo lor ca pot! Nu despre asta vreau sa vorbesc acum, a fost doar o paranteza.

   Romanu' este obisnuit sa faca o afacere din orice

   La locul de munca actual, am fost nevoit sa sun la o companie pentru a discuta cu un domn, imi raspunde o domnisoara de la resurse umane, intreb frumos daca pot sa iau legatura cu persoana in cauza, si pentru ca nu s-a putut, am rugat-o sa ii lase un mesaj din partea mea, la care aceasta imi raspunde: "Si mie ce-mi iese la toata afacerea asta?" Mi-e greu sa cred ca a fost doar o gluma nevinovata...

Alt roman pus pe facut bani ilicit

   Veneam spre casa de la munca. La orele 20 trebuia sa plece autobuzul din autogara Brasov. Luni si Marti am mers cu acelasi autobuz, insa Miercuri intreband la informatii, mi s-a spus ca a plecat mai devreme, desi domnului de la informatii i se citea usor pe fata o gogonata. Azi, cand am mers din nou la informatii, mi s-a spus cu jumatate de gura ca la ora 8 nu mai exista cursa de vreo 2 luni. Evident ca m-a pufnit un ras isteric, stiind ca eu mersesem cu 2 zile in urma. Urnatoarea explicatie a fost: "Pai pentru 2 oameni nu mai mergem, vedeti si voi daca mai aveti tren!". In cele din urma eu am plecat spre locul de unde stiam ca mai pot fi niste taximetristi pirat. Exact cum ajuns in acel loc, apare si micutul nostru infractor extrem de nervos aproape reprosandu-mi ca ar face cursa pentru mine si ca pierde acum 100 roni. 100 roni provenind din motorina pe care urma sa o vanda in cazul in care nu mai facea cursa. 

    Parerea mea este ca nu ai cum sa pierzi niste bani pe care nu-i detii. E ca si cum cineva s-ar plange ca a pierdut 5 miliarde pentru ca nu i-au iesit inca 4 numere la loto. Penibil!

   Astea sunt doar pataniile din ultimile 5 zile. 

   Acum te intreb si pe tine: "De ce sa plec, de ce sa raman?"

Vagonul fantoma

  

  Mentalitatea noastra de romani, nu este cea mai puternica si nici cea mai incurajatoare din lume. Daca ni se intampla ceva rau, in secunda urmatoare spunem: “numai in Romania se putea intampla asta!”.  In lungul meu drum catre Polonia, impreuna cu alti 4 romani intr-un program de interculturalitate (unde urmeaza sa reprezentam Romania in fata altor 8 tari europene), am fost  nevoiti sa luam si un tren din Budapesta, din gara Kelleti, unde am asteptat vreo doua ore (de la 3:30 a.m. la 5:20 a.m.). Toaletele erau inchise cu lacate, si nici alte alternative nu prea existau in afara de a rezista eroic in fata intemperiilor propriului organism.

   Trecand peste “oful” cu lipsa unei toalete intr-o gara din care pleaca trenuri internationale, biletele au fost cumparate din timp, ca asa se cade cand pleci la drum lung; cea mai mare surpriza am avut-o cand trenul deja tras, ne astepta sa ne ocupam locurile din vagonul cu numarul 256… Am mers de doua ori de-a lungul trenului si vagonul nu era de gasit. Ne urcam in tren, prezentam situatia unui controlor care nu stia decat limba lui, dar din ce mai stiam fiecare cate un cuvant in ungureste ne-am dat seama ca isi cerea scuze ca nu exista vagonul si ca putem sa stam linistiti in primul. Toate bune si frumoase pana cand, la iesire din Ungaria, se urca cativa ce isi revendica locurile ocupate de  unii dintre noi. Stiu, nu e foarte amuzant, ne-am inghesuit un pic, si am trecut si peste asta

   Trenul nostru mergea in Germania, insa noi a trebuit sa schimbam in Cehia. Pentru ca biletele aici nu au putut fi cumparate din timp, liderul de grup, era pregatit cu niste coroane cehe, pentru a le achizitiona de aici pana in Polonia, insa “nasu” (care era defapt o nasica :P) a zis ca nu poate sa ne taie bilete decat pana la granita cu Polonia, si ca de acolo va trebui sa cumparam altele pana la destinatie. Trecem de granita cu de Cehia, intram in Polonia, ajungem aproape la destinatie, si un controlor apare de nicaieri. Intentionam sa cumparam biletele, insa doar acum, dupa ce nasu’ ne-a cerut, am constat ca nimeni nu avea zloti. Tot ce se gaseau la noi in buzunare erau lei, euro si coroane iar nasului nu prea ii foloseau, astfel incat a decis sa nu ne mai taie bilete, si ne-a dat pace, mai ales ca la prima urma sa coboram.

   Revenind la gandul din primele randuri, sunt multe lucruri care nu se intampla numai in Romania, si nu se intampla doar unora dintre noi. Mici erori in sistemul fratilor nostri mai mari din Europa, se infiltreaza si totusi mentalitatea si stima de sine nu le scade. Fiind un tren international, care circula in 3 tari, mi s-ar parea normal sa avem acces la o informatie si un personal ce se poate exprima intr-o limba de circulatie universala. Probabil ca nepotismele inca mai exista si prin imprejurimi, dar asta nu inseamna ca as fi de acord sau ca as sustine in vreun fel acest curent imputit. HUOO!

   Poate ar trebui sa pretuim mai mult ce avem, sa avem o gandire sanatoasa si sa fim atenti sa nu cadem in nicuna din cele doua extrem in care parca ne place sa ne prabusim. Una este  legata de optimismul nerealist, care la un moment dat nu are ce sa aduca decat dezamagire, neatingand standardele impuse de optimsmul fiecaruia – stiu ca este nu foarte comuna pe la noi, dar sunt cativa; iar de cealalta parte stau cei care sunt gata tot timpul sa renunte la tot ce e al lor doar pentru ca nu cred in fortele proprii. Acestia sunt oamenii care au fost crescuti  in regimul ceausist, in care fiecare om avea locul lui prestabilit, visele nu erau pentru el, el nu trebuie sa gandeasca, el trebuie sa munceasca. Din pacate, influenta acestui regim, si-a lasat amprentele pentru o perioada lunga de timp chiar si dupa incetarea propriu zisa a acestuia. Fruntea sus oriunde ai fi si orice ai face!

Impresii de Anglia

   Inainte de a prezenta cateva intamplari si aspecte ale schimbului de experienta petrecut in  Anglia,  vreau sa multumesc in mod special  ONG - ului ADCN reprezentat prin doamna presedinte Lucica Mircica. Programul s-a numit Leonardo da Vinci si a durat 8 saptamani (din 22 ianuarie pana pe 17 martie 2012).

   Dupa cateva emotii inainte de plecare, am pasit increzator alaturi de echipa compusa din 10 tineri nehoieni, catre Otopeni, apoi spre Londra, unde am intampinat o mica problema: trolerul meu a ajuns cam rapanos dupa prima lui calatorie cu avionul. Stiam ca nu o sa rezolv nimic, dar  mergand pe principiul ca e mai bine sa iti para rau de ceva ce ai facut decat sa regreti ceva ce nu ai facut, m-am dus sa pun o plangere la un reprezentant al companiei cu care am zburat. Mi-a cerut un numar de telefon, si mi-a zis ca o sa ma sune cineva in urmatoarele 72 de ore; in gandul meu zic: "vezi sa nu... am mai trait eu d'astea". A doua zi am tratat deja la telefon  detalii legate de dimensiunile noului troler cat si costul acestuia, iar pana la sfarsitul saptamanii, spre surprinderea mea, am putut sa intru in posesia lui.:)

   Programul prin care am plecat, a cuprins cazarea intr-o familie de englezi si doua mese preparate in stilul lor - si daca primul lucru pe care l-am sesizat la englezi era corectitudinea, dupa ce am locuit in casa lor, am constatat si zgarcenia; Se uitau la ultimul mililitru de lapte, la ultima ligurita de gem iar la caldura dadeau drumul doar daca insistam. Deci, pana acum, una alba si una neagra! :P

   Alt lucru pe care l-am remarcat acolo, e ca lumea iti zambeste chiar daca in gand te injura, e politicoasa si e mult mai relaxata. Nimeni nu tipa, nimeni nu se enerveaza indiferent daca are sau nu motiv - chiar daca, la semafor, o cucoana isi cauta rujul in geanta si intre timp se facuse verde, nimeni nu a folosit macar o data claxonul cu toate ca se formase o coada considerabila de masini. Nici nu vreau sa ma gandesc ce avalansa de injuraturi si claxoane ar fi fost daca se intampla asta intr-un oras din Romania. O alta caracteristica pe care le-as atribui-o englezilor ar fi ca sunt o natie de oameni reci si indiferenti, insa per total, din punctul meu de vedere, partea pozitiva atarna mai greu; asta poate pentru ca apreciez  foarte mult punctualitatea si onestitatea - calitati ce se intalnesc tot mai rar...

   

  La intoarcere, cand m-am urcat in autobuzul care ne conducea spre avion, am auzit vorbindu-se mai mult romaneste decat alte limbi si astfel, am intrebat pe un conational: 

        - E liber?

        - Da!

   Si m-am asezat si eu pentru cateva minute jos, insa intre timp intervine colegul/ prietenul acestuia si-i spune: 

      - Vezi? daca te asezai pe scaunul dinspre culoar, nu te mai intreba nimeni si stateai pe doua scaune!  faceai loc daca venea vreo domnisoara!

   What the fuck? ce-a fost asta mi-am zis!? probabil ca a fost o trezire la realitate, momentul cand trebuia sa las "impresiile" de Anglia si sa imi cobor asteptarile...

In drum spre casa...

   Nu, nu este vorba despre drumul ce urmeaza sa-l fac in curand catre casa... ci de drumul pe care l-am facut acum doi ani cand ma intorceam de undeva din vestul Europei cu masina unui prieten.

   Am avut un drum lin, fara niciun fel de incidente, cumparasem vignete in Austria si Ungaria si uite-ne ajunsi in minunata noastra tara. Atat de frumoasa ni s-a parut Romania, incat am uitat ca  Rovigneta nu era platita si uite asa am ajuns fraudulos pana in Arad, unde un echipaj de politie oprea cam 90% dintre trecatori. Si cum e mult mai usor sa faci parte din majoritate, am facut si noi! :) Acel echipaj de politie nu era interesat decat de rovinieta, nici macar nu ne-au intrebat macar de alte acte. Nu am sa va spun cum am rezolvat problema, pentru ca probabil nu va intereseaza! :D

   Ce invatatura am tras eu de aici? mai bine sa previi decat sa tratezi - pentru ca este mai ieftin, mai rapid, mai sigur si mai simplu!

Rezolvari... de Romania

   Cred ca noi romanii, suntem printre cel mai spagar popor din lume... daca ai nevoie de ceva, dai "o atentie" si se rezolva. Vrei sa-ti iei permisul de conducere si  esti prea emotiv pentru proba practica?  la noi se rezolva! daca esti mai greu de cap si nu poti sa inveti pentru sala, trebuie sa scoti ceva mai mult din buzunar dar tot se rezolva... vrei sa scapi de acuzatii, dai o atentie cui trebuie si iar se rezolva. 

   Te prinde politia ca transporti marfa fara acte? dai un ban si ai plecat mai departe! Vrei sa treci la vama cu ceva marfa de contrabanda? e greu sa gasesti un vames care sa nu ia mita. Vrei sa mergi la doctor, pentru ca esti asigurat...? nu te duce daca nu ai bani pentru toata lumea (asistente, infirmiere, si mai ales pentru doctor), altfel risti sa fii tinut pe aspirina sau paracetamol (dupa caz). Spun asta din propria experienta! Unii iti cer de la obraz, altii nu pot sa refuze, ca pacientul daca da ceva, "da din inima" (adica din imprumut), si altii (extrem de rari), nu vor sa ia niciun ban, pentru ca au salariu.

   Cu totii am trecut cel putin printr-unul din exemplele de mai sus, insa majoritatea dintre noi am trecut prin mai multe. Asa am fost invatati, asa facem. Se intampla adesea sa acuzam pe cei care iau mita, dar oare noi nu facem parte din acelasi sistem? ca aia sa poata lua mita, cineva trebuie sa le dea, nu? Si daca am face un exercitiu de sinceritate, fie si numai pentru noi, am realiza ca foarte multi dintre noi am lua mita, mai ales daca am fi siguri ca nu putem sa fim prinsi! :)

   Am cautat pe google sa vad care este salariul unui medic rezident, si am ramas uimit sa aflu ca dupa 6 ani de CARTE (unde nimeni nu termina daca nu are niste baze solide), acesta castiga undeva in jurul a 800 roni, si ceea ce m-a surprins si mai mult este ca salariul unui asistent medical e ceva mai mare de atat (dupa doar 4 ani de studiu). Daca dupa 6 ani de munca, castigi numai 800 roni, cum sa nu iei mita?  ma rog, "atentie", sau cum vreti voi sa o numim... 

   Nu stiu daca mai are rost sa va amintesc ca salariul unui sofer de parlamentar poate ajunge până la 2.500 de roni, sumă pe care un profesor cu gradul 1 o poate câştiga numai după 25 de ani vechime, sau ca o femeie de serviciu din aeroportul Cluj castiga vreo 3000 roni... Dar ne mai mira ceva in tara asta? Romania este, mai mult decat SUA, tara tuturor posibilitatilor!

   Suntem intr-un cerc vicios, din care ne este greu sa iesim, pentru ca, desi multi dintre noi suntem "nemultumiti", ne folosim de acest sistem bolnav, si dam mita ori de cate ori avem ocazia; fie ca ni se impune, fie pentru ca vrem un loc mai bun. Ne complacem, si mizeria in care ne scaldam este parte din viata noastra!

   Nu cred ca este sanatos sa aruncam vina de la unul la altul, prima oara ar trebui sa ne uitam in oglinda sa ne vedem pe noi insine. Daca treaba iese bine, toti isi trag laude, daca iese rau, nimeni nu a facut nimic. Daca cei care iau mita, sunt doar niste exceptii, atunci ar fi fost demult dati jos din functie, insa cum toti suntem o apa si-un pamant, nu are ce sa se schimbe! Ca sa nu spuneti ca vorbesc aiurea, o sa vin cu un exemplu: imi aduc aminte ca anul trecut, am intrat in tara prin Arad; ascultam la radio ca un echipaj de politie fusese "parat" ca ia mita, si ca tocmai fusese schimbat... La un moment dat ajungem fata in fata cu noul echipaj de politie care ne opreste si ne intreaba de rovinieta. Cum nu avusesem timp sa cumparam, pentru ca abia intrasem in tara, o doamna politista ne informeaza ca amenda e 500 roni plus retinerea talonului parca, si pleaca la alta masina oprita; Dupa scurt timp, aceasta revine si cu 10 euro ne lasa sa plecam. :)

   Cam asa se rezolva treaba in Romania. In aceasta tara, aproape oricine si orice este de vanzare...

Esti mandru ca esti roman?

      Facusem o introducere pompoasa, insa am renuntat la ea, tocmai pentru a trece mai repede la subiectul pentru care ne aflam aici. Pentru ca sunt plictisit de campaniile gen "Fii mandru ca esti roman!" si  pentru ca unii dintre noi intampina tot felul de greutati pentru simplu fapt ca s-au nascut in Romania, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa intreb cativa prieteni:

                   "Esti mandru ca esti roman/romanca? de ce?"

Haideti sa vedem ce a iesit...

1. "Nu pot spune ca sunt mandra de nationalitatea mea pentru ca nu eu am ales-o. Pot spune doar ca nu mi-e rusine ca sunt romanca. E aiurea sa fiu mandra ca sunt romanca, nu e meritul meu asta... pe mine mai degraba m-ar deranja ca altii sunt romani  =)) " 

2. "Nu simt nimic. Nu sunt mandra pt ca ne asociaza multi cu tiganii, si cu hotii"

3. "Da, sunt mandra, fiindca romanii sunt de apreciat. Din punct de vedere istoric mai ales. Ca popor, am trecut prin multe si am facut fata, ne-am descurcat. Roman nu inseamna ce vezi la stirile de la ora 5, ci inseamna munca stramosilor, inseamna scriitorii exceptionali pe care ii avem, inseamna inventatori, fizicieni, matematicieni, critici literari. Sa fii roman inseamna sa stii o colinda, sa fi purtat cel putin o data in viata un costum popular, sa fi mancat sarmale si mamaliguta cu branza. Deci da, sunt mandra ca sunt romanca."

4. "Sunt momente in care da, sunt mandra, cum ar fi atunci cand stim sa ne punem in valoare cultura, obiceiurile, cand stim sa aratam ca nu suntem primii de la coada in tot; dar sunt momente in care nu, nu sunt mandra, cum ar fi atunci cand vad ca majoritatea sunt analfabeti, nu stiu sa vorbeasca, cand vad ca oamenii fura (da fura frate), cand vad ca prostia ne injoseste peste tot in lume. Romania are potential..dar il are degeaba nu stim sa ne folosim de el, cred ca asa m.am explicat."

5. "Nu prea...nu ma provoca chiar azi...stii cat am injurat azi legile din Romania, si nu numai, in primul rand Dreptul Familiei, dar nu vreau sa intru in amanunte..."

6. "Nu , deoarece aia de la putere ne fac de rusine ...e jalnic sa vezi cum isi bat joc de noi .."

7. "Sunt mandru intr-o anumita masura , nu 100%. Sunt mandru pentru ca avem o tara plina de istorie, plina de oameni deschisi la minte, plina de forme de relief de orice tip, plina de lucruri bune daca stii cum sa le privesti. Nu sunt mandru de politica din aceasta tara, de oamenii care nu respecta nimic din ea, de cei care ne trag in jos."

8. "Stiu si eu? nu sunt mandru, dar nici nu mi-e rusine cu asta. consider ca demnitatea nu e colectiva, asa ca nu am un merit pentru ca sunt de aceeasi natie cu Eliade, Cioran, etc. si nici nu ma afecteaza infractiunile comise de conationali. Omul nu alege unde se naste."

9. "Da. pentru ca este locul unde m-am nascut unde m-am format ca om..unde am invatat valorile morale ale vietii ..unde mi-am format prietenii...unde m-as introace cu drag de fiecare data, este locul care m-a invatat ca nu tot ce zboara se mananca si ca trebuie sa lupti pentru a deveni cineva. Locul unde parintii mei au crescut locul de unde vin si unde am crescut..nu il pot uita pentru nimic in lume."

10. Parerea mea: Nu cred ca am prea multe motive sa fiu mandru ca sunt roman. E ca si cum as fi mandru ca sunt baiat si nu fata. La fel cum au raspuns inca doua persoane intervievate, nu este o alegere de-a mea de care as putea sa fiu mandru, pot sa cred ca este o greseala ca m-am nascut aici, defapt trebuia sa ma nasc in Noua Zeelanda.:P Nu pot fi mandru de ceva ce nu am realizat eu. Sa fiu mandru ca am tara frumoasa? si la ce ma ajuta daca in stomacul e doar tristete?:)). 

   Am observat ca mandri sunt aia care au reusit sa isi deschida vreo firma sau ceva si trag cat se poate pe saracii lor conationali pe care ii platesc cu un minim pe economie, adica banii de buzunar ai lui fiu-sau pe o seara! Pentru mai multe ganduri acceseaza Romania vs strainatate 

   

  Am considerat ca  raspunsurile au fost destul de clare, si orice concluzie de-a mea, ar fi de prisos. Vreau sa multumesc pentru participare lui Pinguu, Silviu, Boogie, Bia, dar si celorlalti prieteni pe care i-am pus in anonimat Daca cineva doreste sa-si revendice raspunsul, este rugat sa o faca printr-un comentariu.

   Tu esti mandru ca esti roman? ce numar ti se potriveste cel mai bine? Daca este un cocktail format din mai multe, sau chiar diferit, te invit sa lasi un comentariu!

Romania vs strainatate!

   Deja de mult timp cred ca nu mai e niciun roman care sa nu-si fi pus intrebarea asta: Unde e mai bine, in Romania sau prin lumea larga? Evident ca parerile sunt impartite si merita respectate indiferent de orientarea acestora!

   Facand o banala statistica a acestui blog, am constat ca din cele aproximativ 550 de persoane, care mi-au facut ziua mai buna cu fiecare like, mai bine de 100 provin din strainatate. Stiu ca nu as putea trage o concluzie precisa din aceste date, insa pot spune cu certitudine ca numarul romanilor din strainatate este in continua crestere.

   Luand o scara mai larga, imediat dupa recensamant, am citit o stire conforma careia, din 2002 si pana in 2011 au "disparut" 60.000 de brasoveni; adica din 590 mii s-a ajuns la 530 mii.  Daca statisticile mele nu sunt elocvente, acestea as crede ca sunt demne de luat in seama.  Cred ca nu este  aproape nimeni in tara care sa nu aiba macar vreun vecin, plecat prin lume. Nu cred ca este niciun sat macar din care sa nu fie plecata macar persoana...

   Eu as imparti pe categorii parerile romanilor dupa cum urmeaza: 

1. Cei care se simt dezavantajati de sistem, si pleaca, sau cel putin vor sa plece in strainatate; aici cred ca se incadreaza majoritatea populatiei.

2. A doua categorie de romani este reprezentata de:

   a) Cei care sunt norocosi si au prins un loc bun de munca in Romania; (foarte putini)

   b) Cei care cred ca sunt inteligenti, si nu fac altceva decat sa traga bani de pe urma celor de sub comanda lor; si aici ma refer la micile intreprinderi, care desi au profit lunar de 100 mii, celor 5 angajati le ofera un minim pe economie (acesta e doar un exemplu). Cu alte cuvinte unu'si face vacanta in Hawaii iar altu' mananca painea cu franzela... 

   c) Cei care se multumesc cu putin, si persevereaza in mandrie si patriotism, si sustin sloganuri precum "Fie painea cat de rea, tot mai bine-n tara mea".
   Tu din ce categorie faci parte?

 
Mai nou, cei care sunt plecati pe afara si nu vor sa intinda o mana de ajutor le spun celor de acasa: "Sa stii ca nici aici nu umbla cainii cu covrigi in coada!"  asa si? a zis cineva ca ar umbla? sau tu te asteptai sa umble si ai fost dezamagit cu nu umblau. Alta expresie ar fi: - "e greu si aici, nu mai merge..." pai băi fratilor!! daca e asa de greu, dupa cum va vaitati, ce va mai tine acolo?  Aaa, in tara e si mai greu...!

   Traim intr-o tara in care nu mai stim cine's aia buni si cine's aia rai. Oricum, daca cineva iti vrea binele, sa nu i-l dai, ai si tu dreptul la un bine! :)

      Se zice ca nu merita sa incerci sa schimbi o lume intreaga... e mai intelept sa te schimbi tu; insa cum nu toti ne-am nascut norocosi, "destepti" sau hoti, unii nu reusim sa ne acomodam si vrem sa plecam, iar cei care nu reusesc isi doresc o tara ca afara. Auditie placuta! ;)

   

Mi s-a furat telefonul, ce sa fac?

   Ce sa fac daca mi se fura telefonul?

   Pentru ca se intampla destul de des ca niste gainari sa bage mana in traista altuia dupa bani, telefon sau alte lucruri de valoare, ar fi bine sa fim ceva mai atenti si sa ne gandim cum sa rezistam in junglele urbane in special, sa prevenim sau sa tratam ce mai este de tratat.

  Am sa va povestesc o situatie reala intamplata chiar astazi: intorcandu-se de la cursuri, prietena mea se urca intr-un RATBv super aglomerat,  dupa cateva statii, autobuzul se goleste un pic , si gaseste un loc, se asaza,  scoate telefonul sa ma sune, dar telefonul nu-i, disparu ca prin farmec. Nu e nevoie de prea mult timp, ci doar de o precizie de chirurg! Un dobitoc imbecil tocmai isi facuse cadou - asa in apropierea de ziua nationala a Romaniei - telefonul ei. Ce le-as face acestor creaturi umanoide care "ne opereaza"?  le-as taia unghiile degetelor de la maini cam de la umar asa, sa le vad apoi tehnica de picioare :));  in plus, suntem siguri ca nici macar la cersit in Paris nu vor mai merge.

   Ce e de facut? nu pierde timpul si suna imediat la servicii clienti sa-ti blocheze cartela sau abonamentul, deoarece cartela se poate recupera fara costuri de la o reprezentanta a operatorului tau daca ai o anumita vechime sau un anumit credit consumat pana la momentul furtului.

   Al doilea lucru pe care trebuie sa il faci este sa iti iei actele telefonului, unde trebuie sa fie precizat  IMEI-ul, pe baza caruia telefonul poate fi gasit ulterior, si sa mergi la sectia de politie pe raza careia a avut loc furtul. Dupa ce il declari furat, prin cat mai multe detalii ale intamplarii, tot ce trebuie sa faci este sa ai incredere in Politia Romana ca se va rezolva. 

   Cam asa am incercat eu astazi sa "rezolv" aceasta problema. Sper sa aflu cat de curand vesti bune. Politia ar trebui sa ne mai si ajute din cand in cand, nu numai sa ne pandeasca si sa ne dea amenzi la cea mai mica greseala, iar aceasta este cea mai buna ocazie pentru a-mi schimba proasta impresie pe care mi-am format-o de-a lungul timpului.  In Romania, in loc sa fie privita ca un punct salvator, un sprijin, politia este creatoare de panica si frica; dar mai bine ma opresc ca am deviat de la subiect! :D

   Urati-mi noroc pentru ca am mare nevoie! :)

   

   

Ce sărbătorim pe 1 decembrie?

   Pentru că mai e foarte puțin pâna la marele tam-tam din 1 decembrie, m-am gândit că fiecare român ar vrea să-și reîmprospăteze memoria și să-și amintească ce s-a întâmplat defapt la această dată...

   Întrebându-l pe înteleptul wikipedia, am aflat că pe 1 decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegați, și sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colțurile Ardealului și Banatului, a adoptat o Rezoluțiune care consfințește unirea tuturor românilor din Transilvania și întreg Banatul (cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre) cu România.

  

   Unirea de la 1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României și totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor granițelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România. Ziua de 1 decembrie a devenit după evenimentele din decembrie 1989 Ziua Națională a României.

   Tragem puternic - cu o oarecare mândrie - aer în piept, și realizăm că azi e ziua când ne simțim cei mai români, azi ne iubim patria ca în nicio altă zi. De asemenea este ziua când și cei mai mari hoți ai țării (majoritatea politicienilor) se umflă în pene ca niște guguștiuci pentru a-și arăta patriotismul infect ce nu poate provoca decât scârbă. Cred că e normal să-și iubească țara dar mai ales poporul pe care îl prostește cu fiecare ocazie negreșit, atâta timp cât îl suge până la ultimul picur...

 
    Poporul dintotdeauna a fost și va rămâne asemenea vinului din pahar - se înclină mereu în direcția dorită de conducător. Pe data de 1 decembrie mai marii reprezentanți ai României vor striga: „Traiască România” însă în gândul lor vor spune „dar mai ales prostimea!”...ce ar fi ei fără noi? - niște oameni cu burțile pline de căcat, cu cefele asemenea animalelor pe care le consuma, și cu aspect de foci, iar lista ar putea continua dar prefer sa trecem mai departe...

    Oare ce înseamnă pentru românași ziua de 1 decembrie? probabil că încă o zi liberă, în care băutura și manelele sunt indispensabile. Haideți să vedem ce au răspuns compatrioții noștri la întrebarea: Știți ce se sărbătorește la data de 1 decembrie?

 

  
  Pun pariu că dacă am ieși pe stradă să ne întrebăm vecinii ce s-a întâmplat pe 1 decembrie 1918, s-ar putea să iasă ceva amuzant...:) Tu ce crezi?

Profețiile Rromâniei

    Cam așa sună viitorul țărișoarei noastre dragi. Oricum, confuzia prezentată în imaginea de mai jos este deja existentă demult prin Europa...aceasta fiind doar o ilustrație a realității.
    

   Am mai spus-o și cu altă ocazie și mă repet - probabil în viitorul nu foarte îndepărtat, România își va dubla „R-ul” pentru a nu deforma imaginea reală a ceea ce reprezintă.

De ce sunt oamenii asa?

ipocrizie

   Am observat în ultimul timp, tot mai mulți oameni cuprinși de sentimente negative, lipsite de generozitate, de noblețe sufletească, fiind preocupați de lucruri mici, egoism, josnicie și mizerie. Acum nu știu ce să cred: așa or fi oamenii de când lumea și Pământul, sau sunt prostiți de vremurile astea !?

   De ce sunt oamenii invidioși, dușmănoși și ipocriți? De ce își doresc să moară și capra vecinului? De ce sunt atât de preocupați de ceea ce face cel de lângă ei? De ce observă paiul din ochiul altuia, dar bârna din ochiul lor nu-i deranjează? De ce lăcomia este cea mai mare calitate? -Acestea sunt doar câteva din întrebările la care mi-e foarte greu să găsesc răspunsuri.
   Se întâmpla adesea să ne creăm o falsă impresie potrivit căreia avem prieteni aproape; cuvântul ”prieten”, ar trebui folosit - după părerea mea - mai rar! Eu cred că am o mulțime de cunoștințe dar foarte puțini ”prieteni”, atât de puțini, încât i-aș putea număra pe degetele la o singura mână.
   Când sunt aproape, și amândoi în nevoi, cei doi ”prieteni” își fac promisiuni că se vor ajuta unul pe celălalt indiferent ce se va întâmpla, dar este foarte curios cum se repetă aceeași poveste parcă trasă la indigo: unul dintre cei doi, reușește să  plece undeva departe de granițele României, unde, evident se descurcă de vreo 10 ori mai bine și - ca prin farmec, uită complet de ceea ce altă dată însemna totul pentru el - prietenia. 
   Cu toții ar putea jura chiar, că pe ei nu îi schimba numărul banilor, sau culoarea lor, dar toate poveștile astea cunosc un singur final din păcate, pe care, cu toții l-am simțit pe pielea noastră dintr-unul din cele două puncte de vedere. Eu am experimentat până acum - doar prin prisma celui care rămâne prizonier în propria-i țară.
  Nu îmi place în general sa fac promisiuni sau să dau garanții, pentru că mie așa mi se pare, că nimic nu este sigur  și mai ales că o ”promisiune”, pentru mine, nu se încheie decât în momentul  în care s-a împlinit! Prefer să tac și să  încerc să fac...Nu știu ce îmi rezervă ziua de mâine, de aceea, îmi place sa păstrez o doză de imprevizibilitate.
   Ca să închei pe același ton, spun că urăsc ipocriții și ipocritele din răsputeri - atât de tare, încât le-aș jumuli  toate fețele alea false și m-aș că** pe ele - nu de alta, dar așa ar rămâne și ei cu o singura față da' bună. 


“Caracterul omului poate fi dedus din manifestarile lui marunte . Pentru lucrurile importante oamenii isi iau precautii ; in gesturile mici ei se manifesta dupa natura lor si fara a-si da osteneala sa se mai ascunda .”
Despre oameni – de Arthur Schopenhauer


    Am pus  aici - o melodie în asentimentul acestei postări!

  
   
   

Ungurii din Romania

         Locuind in orasul Nehoiu din judetul Buzau nu am avut nicio tangenta cu acestia pana sa merg la facultate in Brasov, si nici nu stiam de existenta unor conflictele intre romani si unguri. Aveam colegi din zone concentrate de unguri ca: Sfantu Gheorghe, Baraolt, Targu Secuiesc s.a.. Majoritatea "o rupeau" in limba romana, dar avem si vreo doi care nu stiau nici un cuvant romaneste; chiar mi-au marturisit in al doilea an de studiu ca atunci cand au venit la inscriere la facultate ei stiau doar doua cuvinte : "da" si "nu" ,insa au avut mare noroc cu vreo doi profesori care erau de asemenea de etnie maghiara!

    Trecand mai departe la realele dispute dintre romani si unguri; mie mi se pare un consum de energie inutil sa porti o polemica pe subiectul "a cui este Transilvania?" - pentru ca este destul de clar atat timp cat vor exista romani si unguri in Transilvania - vor exista contradictii , chiar si cu dovezi istorice care sa ateste cele spuse de cele doua tabere.

    In alta ordine de idei, ar fi indicat sa o lasam asa cum este, pentru ca problemele adevarate ale Romaniei in acest moment, nu sunt legate de unguri...daca vrei ca ei sa te respecte, atunci incearca acelasi exercitiu cu ei - respecta-i! si astfel ai sanse mari sa gasesti un prieten bun.

    Cand am venit in Brasov, am locuit la camin, unde, de-a lungul celor 5 ani, am avut parte de multi colegi de camera (vreo 15), spre surprinderea mea, cel mai bine m-am inteles cu unul ungur (care de altfel a fost singurul de etnie maghiara din toti colegii de camera pe care i-am avut ).
   Parerea mea e ca tot acest circ pleaca tot de la politica, de la dorinta de putere si de ciolan. Oamenii neimplicati politic, indiferent de nationalitate convietuiesc in buna pace unii cu altii. Problema asta e una falsa, intretinuta de cercurile politice interesate sa ne muscam intre noi, ca sa nu-i vedem cum fura. Asa ca, hai sa gandim cu propriile noastre creiere si sa vedem adevarul dincolo de aparente.

     Cum in orice padure sunt si uscaturi, tot asa si printre unguri sunt si oameni mizerabili cu care nu ai vrea sa ai de-a face dar nu cred ca este cazul sa generalizam...procentual vorbind, eu cunosc mai multi romani de care sa-mi fie scarba decat unguri!

Romania incotro? RR

    Romania - tara tuturor imposibilitatilor devenite posibile! sau 
    Avem o tara frumoasa ! - pacat ca e locuita ! 
sunt doar doua dintre titlurile care ni se potrivesc ca o manusa;

    Trebuie sa admitem ca o mare parte din populatia acestei tari  denigreaza si  aduc un prejudiciu moral celorlalti cativa romani care mai au demnitate sau vor sa schimbe ceva. De asemenea multi  tigani (imputiti) de nationalitate romana din pacate , ne-au creat  nume in Europa precum : "ciori" si "ciorditori"!
    Ma simt indignat ca nu pot sa fac nimic in privinta asta, si sunt foarte ingrijorat de rata natalitatii tiganilor care par sa fie favorizati din ce in ce mai mult in aceasta tara condusa de oameni mediocri! Probabil ca peste vreo 20-30 de ani maxim Romania isi va schimba denumirea si se va numi RRomania. 
    Tiganii nu au obligatii, toata lumea stie! ei sunt plini de drepturi pe care evident ca si le cunosc si le cer! Daca un tigan este amendat pentru o neregula de orice gen, el nu o plateste ca nu are ce sa-i faca nimeni...sa fie oare de vina aici Politia Romana?!(sa nu ne legam de ei; la salariile pe care le au nici eu nu as face nimic...)
    Imi permit sa fabulez putin, daca as avea o functie politica importanta as propune ca toti cei de etnie rroma sa li se ia cetatenia romana si sa le inventeze una pentru ei, ca sa nu mai fim confundati cu ei in Europa si in lume; ba mai mult as ceda din Romania un teren langa una din granite sa le fac un stat de unde sa nu mai aibe voie sa iasa decat cu VIZA :) 
    Am incercat sa nu fiu rasist dar pentru prisma prin care suntem vazuti in prezent in Europa eu cred ca ei sunt de vina.
    Imi cer scuze pentru rromii care fac exceptie de la regula !