Doua luni din viata mea

Fara cateva zile, aproape doua luni s-au scurs de cand ma aflu pe taram albanez. Inainte sa plec, sunt intrebat "de ce Albania?", in aeroport sunt intrebat acelasi lucru de catre ofiterii de serviciu... la momentul respectiv nu pot sa spun ca am avut un raspuns clar, insa acum stiu sigur ca a meritat. Nu de putine ori, o tara mica despre care nu stii aproape nimic, precum Albania, iti poate oferi experiente unice; de aceea, dupa ce ai inchis ochii, iti recomand sa pui degetul pe o harta si... daca nu e apa, du-te! Oameni minunati asteapta sa fie descoperiti oriunde.

Am venit in Tirana, cu un proiect de voluntariat alaturi de alti 18 voluntari din 5 tari: Letonia, Franta, Italia, Spania si bineinteles, Romania. Oamenii astia m-au ajutat sa mai tai din prejudecatile pe care le aveam in mod special pentru letoni si francezi. "Stiam" ca letonii sunt foarte distanti si ca francezii sunt aroganti. Mergand insa pe acelasi principiu ca nu toti romanii sunt cersetori, nici celelalte natii nu au un singur fel de comportament. Oamenii trebuie tratati ca si indivizi, fiecare persoana e unica!

In ceea ce priveste Albania, primul soc la care am fost supus, a fost traficul. Culoarea verde a semaforului nu iti permite intotdeauna sa treci strada in siguranta. Pe de alta parte, daca treci strada printr-un loc nepermis, ai putea sa fii placut surprins vazand cum masina politiei opreste... opreste doar pentru a-ti acorda prioritate, nu pentru a te amenda. 

Cand locatia este noua, neprevazutul si ineditul sunt la ele acasa. Pot sa spun ca in Albania am facut cateva lucruri pentru prima oara. Printre altele, aici am degustat pentru prima oara picioare de broaste si tot aici m-am jucat pentru prima oara cu un scorpion pe care l-am gasit plimbandu-se prin casa. Numele lui este Thomas insa nu raspunde daca il strigi... :(

Daca planuiesti o vacanta in intr-un loc exotic, iti recomand Albania... Daca n-o sa gasesti scorpioni, cu siguranta o sa ai altceva mult mai interesant de povestit!

This is the question!

Sa ne revedem cu bine! 

Adi

Ziua internationala a ciocolatei

   Stiati ca astazi, 11 iulie, este Ziua Mondiala a Ciocolatei? Desi se sarbatoreste deja pentru a 18-a oara, fiind declarata de francezi in 1995, eu am aflat de existenta zilei ciocolatei de abia astazi, prin intermediul  retelei de socializare - facebook. Tot pe facebook am aflat cu cateva zile in urma (pe 6 iulie) si despre Ziua Internationala a Sarutului (care era serbata pana de curand numai in Marea Britanie).

  Desi primul impuls in legatura cu acest gen de sarbatori a fost de repulsie, imediat am realizat ca sunt de bun augur, pentru ca ne dau prilejul sa ne amintim de lucruri placute din viata noastra; ne ajuta sa ne oprim din iuresul cotidian pentru a savura momente frumoase. Chiar daca ziua sarutului a trecut, este permis oricand sa va reamintiti de lucrurile care conteaza. Asadar, sarutati-va mult pe saturate si testati un nou sortiment de ciocolata oricat de des este posibil.

Italienii ne musca de fund...

sursa

   M-am saturat sa fim toti bagati in aceeasi oala... Astazi am primit un link de la un prieten cu o stire care imi provoaca sila. Aproape ca nici nu aveam chef sa vad mai departe de titlu...dar mi-am calcat pe inima si am citit si ascultat o piesa in limba italiana care denigra intreaga natie de romani  si asta  datorita unor confrati de-ai nostri care „ne reprezinta” in Italia.

   Sunt convins ca nu suntem cel mai „dăștept” popor si ca nu suntem buricul pamantului (chiar daca unii romani inca mai cred asta), dar sunt sigur ca italienii sunt „mai gramada” procentual vorbind.

   Daca unul-doi romani sau rromi dintr-o suta fac o prostie, asta nu inseamna ca si ceilalti 99 sunt la fel. De unde concluzia asta stupida? aa gata stiu: doar un om care este un pic in urma cu logica poate sa ajunga la concluzii de genu' - asta explica tot nu? Doar stim cu totii ca italienii au un procent mare de senilitate comparativ cu alte state.

    BZF ne informeaza despre un un post de radio (105) cu mare audienţă în Italia. Acesta are un personaj radiofonic cu numele de “Zlatan Tiganul” ca fiind “omul care traieşte în mizerie”, facand trafic de droguri, furand, cerand taxe de protectie, ocupandu-se de proxenetism ai trafic de copii.

   Versurile melodiei suna cam asa: 
                                                                “Fac un măcel”

“Vin dintr-o familie rău-famată/ De mic o luam pe spinare/ Chiar dacă nu am o casă/ Eu umblu cu papucii mei rupţi/ Asta nu e casa mea, eu vin din România, pentru a vinde marfă./ Iau cuţitul, fac un măcel, îmi iau familia, fug în Sicilia/ Iau ciocanul, sparg uşa și scap de poliţie./În Italia, viaţa e scumpă/ Eu trăiesc în rulota mea/ De muncă nu e, eu fur pentru că-mi plac maşinile frumoase/ Gata – nu e vina mea că vin din Ţigania şi cultiv marijuana…/ Dacă nu-ţi place, aranjez eu totul./ Iau pistolul şi fac: Bum Bum!(…)/ Eu vând pudră,/ Şi luaţi aminte!/ Cine nu e bun cu noi, noi îi facem: Bum Bum!/ La furat! Bum Bum!/ La luat gâtul! Bum Bum!/ La jefuit! Bum Bum!/ La înjunghiat! Bum Bum!”


    

     Ganditi-va ca asta se vrea a fi o parodie; Iar parodia presupune amuzament, insa aici, din punctul meu de vedere, lipseste cu desavarsire. Sunt foarte obiectiv, si cred ca nici daca as fi fost de alta natie, nu mi s-ar fi parut "distractiv".Categoric: not funny!


   Cu siguranta ati auzit de francezi si de mistourile lor la adresa noastra... ma refer la aia care vin in vizita prin Romania si poarta un tricou decolorat de transpiratie si soare cate 2 saptamani. Datorita unor cersetori de origine romana,  care pur si simplu se simt mai bine printre ei (Cin' se-aseamana se-aduna nu?) ne ponegresc pe toti cei din aceasta minunata tara.


   Am sa amintesc o singura gluma care ne parodiaza pe noi romanii la care trebuie sa recunosc ca am zambit: La un meci de fotbal dintre Romania si Franta, arbitru trebuia sa arunce  moneda ca sa se decida ce echipa va incepe jocul. Moneda a fost aruncata in aer, dar pana jos, aceasta...a disparut ca prin farmec! :) 


   “Desi este vorba despre o parodie, cliseele de factura negativa la adresa cetatenilor romani reprezinta o generalizare nejustificata si un gest condamnabil cu atat mai mult cu cat, promovarea in media a stereotipurilor de acest tip pot incita la discriminarea intregii comunitati de romani”, transmite Ministerul.

Săracii care nu trebuie ajutați

   Dintotdeauna m-a frământat această... problemă a omenirii - am putea să o numin - săracii care nu trebuie ajutați! Zilnic vedem pe multe dintre străzile orașelor - cerșetori - unii dintre ei cu handicapul la vedere, alții cu pretinse handicapuri ascunse în felurite moduri, alții, sănătoși tun dar fără chef de muncă...că doar au oamenii bani și pentru ei. Sunt unii care vin pe la uși de sărbători în speranța că oamenii sunt mai darnici atunci - însă, daca le dai haine sau mâncare, le vei găsi aruncate la câteva zeci de metri mai încolo. Se apelează la sentimentalism, la religie - chiar dacă ei sunt departe de Dumnezeu .Oare trebuie să-i ajutăm noi pe acești oameni?

   Majoritatea dintre ei sunt dependenți de tutun și alcool, și mare parte din bani sunt cheltuiți într-un mod anormal. Deci, chiar vrem să facem mai mult rău acestor oameni? i-am ajuta mai degraba daca i-am lăsa în pace.

      Cineva povestea: „am ajutat cu bani un sărac, și în ziua următoare își cumpăra trufandale pe care eu nu mi le-aș fi permis”  cu alte cuvinte - săracul din povestire - este doar nechibzuit, și chiar dacă ar avea dublul banilor pe care îi are lunar - el tot sărac ar fi! De asemenea cu toții cunoaștem cazuri când „săracii” se ascund în vile fastuoase, și totuși...cerșesc!!!

 Aș vrea dar, să le transmit un mesaj - în special francezilor (dar și altor nații care se plâng de rromi sau țigani - cum vreți să îi numiți)  - nu vă mai căcați pe voi că s-a umplut Franța de țigani , că voi îi susțineți să nu muncească...așa că vi-i facem cadou și vă trimitem și frații lor din lumea largă, că nu sunt nici ai noștri...! Probabil că ăsta a sunat a blestem!? pot și mai mult dar deocamdată le ajunge atât.

   În Biblie este scris: "Cere și ți se va da!".Probabil de aici  a pornit ideea de cerșetorie. Oare să fie pildele Mântuitorului un îndemn la cersetorie? Nici pe departe! Primul căruia ar trebui să cerem ceva este direct Lui Dumnezeu, însă cerșetorii sunt mereu în fața bisericilor si niciodată înauntru! 

   Haideți să vedem de ce factori este cauzat cerșitul: 

•  incapabilitatea de a munci cauzată de un handicap;
•  bătrânețe și sărăcie;
•  viața de cerșetor poate fi aleasă de bună voie, având propria sa onoare în cazul unor ordine religioase din Europa apuseană ;
•  din obligație pentru anumiți capi;
•  lene;

   Vă recomand acest videoclip să vă faceți o oarecare părere despre cerșetorie și cerșetori!