Da' de ce Doamne?

   In mintea noastra se naste aproape zilnic aceasta intrebare: de ce? De cele mai multe ori, avem o gandire orientata negativ si intrebarea „de ce?”  ascunde in spate o nemultumire al unui lucru pe care nu il intelegem si pentru care, din pacate, multi dintre noi punem vina pe Dumnezeu: De ce Doamne ... ? Eu nu cred ca Dumnezeu este responsabil pentru tot ce se intampla pe Pamant. Multe dintre nenorociri sunt doar consecinte ale faptelor noastre.

  Daca un om bea ca spartu' toata viata (aia scurta sau lunga si grea), pe la 30-40 de ani afla ca are vreo 3 boli cu care trebuie sa se obisnuiasca si sa tina regim tot restul vietii. Dar cum omul merge pe ideea ca "o viata am...ce? doar nu m-am pocait!" continua  "sa se simta bine" si isi toarne otrava in ficat. Partea nasoala vine atunci cand omul nostru incepe sa nu se mai simta bine si devine o povara si pentru cei din jur. Culmea!! atunci apar si intrebarile: cu ce am gresit Doamne? de ce eu? de ce mie?

   Aceeasi poveste este valabila si pentru sora alcoolului - fumatul; dar si mai rau este de cei care le au pe ambele, nici nu vreau sa ma gandesc ce reactii au loc in organism cand esti plin de alcool si tutun  zi de zi,  plus  un mic energizant sau o cola - ca doar se poarta nu? Copti trebuie sa fie pe dinauntru...stiu stiu, gata! Si ce ma doare pe mine de ei? Chiar nu ma doare! :)...am invatat o vorba de la un prieten (Vlad) - "atata timp cat nu ma afecteaza, nu ma intereseaza!" dar voiam sa impartasesc cu voi aceste ganduri. :D

   Sa revin la ce spuneam la inceput, se mai intampla la unii oameni de asemenea sa isi puna intrebarea de ce? dar intr-un mod pozitiv: De ce am mereu noroc? De ce nu-mi lipseste nimic? Oare de ce sunt fericit?  dar, vezi tu? de cele mai multe ori, in aceste intrebari Dumnezeu nu mai are loc. [de regula aceste intrebari  nu framanta pe nimeni - era doar un mod de a prezenta si partea plina a paharului:)]. Il invocam pe Dumnezeu doar cand suntem in suferinta si prea putin (spre deloc) cand am avea de adus multumiri...

   Octavian Paler : "Mai mult decat de Dumnezeu, ma tem de absenta lui Dumnezeu"

Dumnezeu vs stiinta

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

-„Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…” Profesorul face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare

-„Esti crestin, nu-i asa, fiule?”

-„Da, dle, spune studentul”

-„Deci crezi in Dumnezeu?”

-„Cu siguranta”

-„Dumnezeu e bun?”

-„Desigur, Dumnezeu e bun.”

-„ E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?”

-„Da”

-„Tu esti bun sau rau?”

-„Biblia spune ca sunt rau.”

Profesorul ateu zambeste superior:

-„Aha! Biblia!” Se gandeste putin. „Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?”

-„Da, dle. As incerca.”

-„Deci esti bun.”

-„N-as spune asta.”

-„Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, poate dar nu vrea…”

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continuă.

-„El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e considerat bun? Poti raspunde la asta?”

Studentul tace.

-„Nu poti raspunde, nu-i asa? Hai sa o luam de la capat, tinere.. Dumnezeu e bun?”

-„Pai…, da”, spune studentul

-„Satana e bun?”

Studentul nu ezita la aceasta intrebare

-„Nu”

-„De unde vine Satana?”

Studentul ezită.

-„De la Dumnezeu.”

-„Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?”

-„Da, dle.”

-„Răul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?”

-„Da”

-„Deci cine a creat răul? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si răul. Din moment ce răul există si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.”

Din nou, studentul nu raspunde.

-„Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?”

Studentul se foieste jenat.

-„Da”

-„Deci, cine le-a creat?”

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

-„Cine le-a creat?”

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

-„Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Iisus Hristos, fiule?”

Vocea studentului ii tradeaza nervozitatea.

-„Da, dle profesor, cred.”

Batranul se opreste din marsaluit.

-„Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?”

-„Nu, dle. Nu L-am vazut.”

-„Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?”

-„Nu, dle, nu l-am auzit.”

-„L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?”

-„Nu, dle, ma tem ca nu.”

-„Si totusi crezi in el?”

-„Da.”

-„Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?”

-„Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.”

-„Da, credinta”, repeta profesorul.

-„Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.”

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

-„Dle profesor, exista caldura?”

-„Da”

-„Si exista frig?”

-„Da, fiule, exista si frig.”

-„Nu, dle, nu exista.”

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.

-„Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la -237,15 grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -237,15 grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati de măsură a energiei, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.”

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

-„Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?”

-„Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?”

-„Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?”

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Gândi: „Acesta va fi un semestru bun”.

-„Ce vrei să demonstrezi, tinere?”

-„Dle profesor, vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.”

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.

-„Gresite? Poti explica in ce fel?”

-„Lucrati cu premisa dualitatii, explică studentul, sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce se poate masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria că ei au evoluat din maimuta?”

-„Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.”

-„Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?”

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. „Un semestru foarte bun, intr-adevar”.

-„Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. le predați studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?”

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge..

-„Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.”

-Studentul se uita in jurul sau, in clasa.

-„E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?”

Clasa izbucneste in ras.

-„E cineva care a auzit creierul domnului profesor, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?”

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

-„Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…”

-„Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?”

De data aceasta nesigur, profesorul raspunde:

-„Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.”

La asta, studentul a replicat:

-„Răul nu exista, dle, sau cel putin nu există în sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E, ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu

Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina..”

PS: Studentul se numea ALBERT EINSTEIN...
Albert Einstein a scris in 1921 o carte intitulata „Dumnezeu vs. stiinta”.

Săracii care nu trebuie ajutați

   Dintotdeauna m-a frământat această... problemă a omenirii - am putea să o numin - săracii care nu trebuie ajutați! Zilnic vedem pe multe dintre străzile orașelor - cerșetori - unii dintre ei cu handicapul la vedere, alții cu pretinse handicapuri ascunse în felurite moduri, alții, sănătoși tun dar fără chef de muncă...că doar au oamenii bani și pentru ei. Sunt unii care vin pe la uși de sărbători în speranța că oamenii sunt mai darnici atunci - însă, daca le dai haine sau mâncare, le vei găsi aruncate la câteva zeci de metri mai încolo. Se apelează la sentimentalism, la religie - chiar dacă ei sunt departe de Dumnezeu .Oare trebuie să-i ajutăm noi pe acești oameni?

   Majoritatea dintre ei sunt dependenți de tutun și alcool, și mare parte din bani sunt cheltuiți într-un mod anormal. Deci, chiar vrem să facem mai mult rău acestor oameni? i-am ajuta mai degraba daca i-am lăsa în pace.

      Cineva povestea: „am ajutat cu bani un sărac, și în ziua următoare își cumpăra trufandale pe care eu nu mi le-aș fi permis”  cu alte cuvinte - săracul din povestire - este doar nechibzuit, și chiar dacă ar avea dublul banilor pe care îi are lunar - el tot sărac ar fi! De asemenea cu toții cunoaștem cazuri când „săracii” se ascund în vile fastuoase, și totuși...cerșesc!!!

 Aș vrea dar, să le transmit un mesaj - în special francezilor (dar și altor nații care se plâng de rromi sau țigani - cum vreți să îi numiți)  - nu vă mai căcați pe voi că s-a umplut Franța de țigani , că voi îi susțineți să nu muncească...așa că vi-i facem cadou și vă trimitem și frații lor din lumea largă, că nu sunt nici ai noștri...! Probabil că ăsta a sunat a blestem!? pot și mai mult dar deocamdată le ajunge atât.

   În Biblie este scris: "Cere și ți se va da!".Probabil de aici  a pornit ideea de cerșetorie. Oare să fie pildele Mântuitorului un îndemn la cersetorie? Nici pe departe! Primul căruia ar trebui să cerem ceva este direct Lui Dumnezeu, însă cerșetorii sunt mereu în fața bisericilor si niciodată înauntru! 

   Haideți să vedem de ce factori este cauzat cerșitul: 

•  incapabilitatea de a munci cauzată de un handicap;
•  bătrânețe și sărăcie;
•  viața de cerșetor poate fi aleasă de bună voie, având propria sa onoare în cazul unor ordine religioase din Europa apuseană ;
•  din obligație pentru anumiți capi;
•  lene;

   Vă recomand acest videoclip să vă faceți o oarecare părere despre cerșetorie și cerșetori!