Patetic

    Acum cateva zile, o colega din blogosefera a postat propria cronologie semnificatia cuvantului  "patetic". Stiind ca trebuie sa insemne altceva decat m-as fi asteptat, am citit si nu mica mi-a fost surprinderea cand am vazut ca: 

   PATÉTIC, -Ă I.  => adj. 1. care impresionează puternic, plin de patos; mișcător, emoționant, duios. 2. (despre nervi) care inervează globul ocular. II. s. n. categorie estetică desemnând însușirea unei situații sau a unei opere de artă de a provoca emoții puternice, de a impresiona. (< fr. pathétique, germ. pathetisch, lat. patheticus) 
sursa

   Cred ca mai sunt si alte cuvinte ale caror insemnatate este alta decat cea perceputa si folosita de majoritatea oamenilor. 

   Voi ce ce cuvinte "dubioase" mai cunoasteti? :)

Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume (Mahatma Ghandi)

"Un orăşan primeşte vizita unui prieten al său dinr-un sat îndepărtat şi merg în centrul oraşului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, sunete ale oraşului care parcă te asurzeau. Dintr-o dată săteanul îi spune: 

- Am auzit un greiere.

- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus orăşanul.

- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat săteanul.

- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul.

Săteanul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.

- E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!

- Nu! a spus săteanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.

- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!

- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt.

A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur, dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.

- Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat săteanul.

Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.

Ascultând zi de zi la televizor "ştiri" politice şi/sau diverse tragedii, catastrofe etc... URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este rău, urât, nefolositor...

Ni se induce FRICA!

Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi şi ce este cel mai rău, de sentimentele noastre) 

şi... NU ŞTIM DE UNDE... CÂND... ŞI CUM... 

Răspunsul este: 

UITE AŞA: ascultând aşa zisele ,,informaţii", care de fapt sunt praf în urechile noastre, ne lăsăm prinşi în această capcană. 

Toată ziua spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, nu am încredere în nimeni etc.

Şi în tot acest timp, greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg

şi noi... nu le mai auzim!"

Autor anonim,

Mentionez ca textul nu imi apartine si din pacate, nu stiu cine este autorul, caruia tin sa-i multumesc pentru acest mesaj!

Ziua internationala a ciocolatei

   Stiati ca astazi, 11 iulie, este Ziua Mondiala a Ciocolatei? Desi se sarbatoreste deja pentru a 18-a oara, fiind declarata de francezi in 1995, eu am aflat de existenta zilei ciocolatei de abia astazi, prin intermediul  retelei de socializare - facebook. Tot pe facebook am aflat cu cateva zile in urma (pe 6 iulie) si despre Ziua Internationala a Sarutului (care era serbata pana de curand numai in Marea Britanie).

  Desi primul impuls in legatura cu acest gen de sarbatori a fost de repulsie, imediat am realizat ca sunt de bun augur, pentru ca ne dau prilejul sa ne amintim de lucruri placute din viata noastra; ne ajuta sa ne oprim din iuresul cotidian pentru a savura momente frumoase. Chiar daca ziua sarutului a trecut, este permis oricand sa va reamintiti de lucrurile care conteaza. Asadar, sarutati-va mult pe saturate si testati un nou sortiment de ciocolata oricat de des este posibil.

Turcia si kurzii ei!

Chiar daca am fost atentionat ca  in parte de est, este o altfel de Turcie, cu oameni ciufuti si pe alocuri periculosi,  am preferat sa fiu Toma Necredinciosul (pentru ca nu imi place sa am prejudecati) si am asteptat sa vad cu ochii mei;  Prin prisma celor pe care i-am cunoscut si nu numai, as spune ca turcii sunt un neam de afaceristi – zgarciti,  un neam de oameni neseriosi si nepunctuali. Si ca sa nu va las in ceata, am sa vin si cu o scurta descriere a ceea ce s-a intamplat.

Participand la cel de-al doilea proiect finantat de U.E., de data aceasta in calitate de lider de grup, a fost necesara o prima deplasare (11-13 mai) in  Batman (Turcia) pentru o intalnire cu liderii din celelalte 3 tari (Estonia, Letonia si Turcia), in vederea stabilirii programului  ce s-a desfasurat intre 3 si 10 iunie 2012. Inca din tara am stabilit ca cineva din partea lor ma va astepta in aeroport la ora 18:00, cand avionul meu va ateriza, insa, pentru ca liderii din celelalte tari ajungeau pe la 22:00, coordonatorul proiectului m-a sunat sa ma anunte ca va veni la ora 22:00… nimic de zis, fac economie baietii sa nu vina de doua ori; insa grosimea obrazului lor se arata cand in loc de ora stabilita chiar de ei, ajung pe la 22:45. Ce impresia poti sa lasi daca la prima intrevedere intarzii atat? Unde se poate ajunge ulterior? Unde? - In cea de-a treia si ultima mea zi acolo, stabilisem impreuna ca, un membru din echipa turcilor va veni sa ne tina companie in ultimele ore petrecute in Batman - la un restaurant (o alta afacere de familie de-a lor)... Eh! coordonatorul turc s-a dat cu alte treburi "mai importante" pe-acasa si a uitat ca are niste musafiri, care prin participarea lor o sa-i aduca niste banuti. Nici nu pot sa inteleg cu ce parte a corpului gandesc oamenii astia!? Cat de greu o fi sa te prefaci acolo un pic...! As numi aceasta suma a arogantelor lor -  PROSTIE – pentru ca dupa mai multe faze eu chiar m-am gandit serios sa nu mai particip…

Pe drumul dinspre aeroport catre hotel unul din cei doi baieti care ne-au intampinat a remarcat o insinga cu steagul Turciei pe rucsacul meu (pe care o primisem in Polonia de la o prietena), si mi-a spus : “daca nu vrei sa fii injunghiat ar fi bine sa dai aia jos!” Ma gandeam ca glumeste insa, ascultandu-i sfatul, acesta completeaza: "nu e chiar asa, dar e bine ca ai dat-o jos, esti mai in siguranta!" :D Apoi mi s-a explicat ca in acea zona, majoritari sunt kurzi si ca sunt foarte mandri de nationalitatea lor (cam  cum sunt ungurii in anumite judete ale Romaniei - insa ai nostri nu sunt violenti macar).

In cel de-al doilea drum in Turcia, alaturi de grupul fantastic de romani (pe care l-am cunoscut abia in Gara de Nord din Bucuresti), am trecut prin multe momente in care nesimtirea era la ea ea acasa... (Dez)organizarea proiectului, din punctual meu de vedere a fost dezastruoasa avand multe lacune. Inainte de toate, cazarea stabilita initial, a fost intr-un hotel decent din Batman, insa ulterior s-au gasit motive amuzante precum: “am fost nevoiti sa schimbam hotelul pentru ca in incinta hotelului respectiv era interzis consumul de alcool” – ca si cum noi eram cei mai mari alcoolici si nu rezistam o saptamana fara… Nimeni nu cred ca a avut pretentii prea mari, dar o toaleta si un dus impartit la 10 persoane cred ca reprezinta o problema. Totul pana la bani fratee!

Alta chestie care m-a facut sa si rad intarziat a fost dupa primul mic dejun - ce era servit in cadrul pensiunii “Fundatura”-  cand  turcii ne-au intrebat: “Poate sa spuna cineva ca nu s-a saturat in Turcia?” Treaba e ca dupa a 4-a zi aceasta intrebare nu a mai fost pusa… de ce? mai e nevoie sa zic si de ce? Mancarea era pe terminate si nimeni nu era satul.

   Microbuzul cu care eram transportati in diverse locuri in vederea realizarii obietivelor proiectului, era destul de neincapator, astfel incat 3-4 persoane stateau permanent pur si simplu pe jos. Imi vin acum in minte mai multe gainarii dinastea  de-ti permiti sa le faci in spatele blocului cu unii si cu altii… dar ma opresc inainte de a ma ambala! :)

   In cele din urma, din aceasta experienta, desi am ramas cu un gust nu foarte placut in ceea ce ii priveste pe turcii care defapt sunt kurzi, alaturi de echipa cu care am reprezentat Romania in acest proiect, totul a fost mai placut si pot sa afirm chiar ca aproape toate momentele bune de acolo, au fost multumita lor.  Un alt moment  pe care am sa-l pastrez cu placere in memorie, este cel al escalei si scurtei vizite din Istanbul unde am poposit vreo 10 ore si unde m-am reintalnit cu o prietena pe care am cunoscut-o in Polonia... J 

   Va multumesc! Teşekkür ederim! iar pe limba kurda: Spas Dikem!

(P.S: data fotografiei nu a fost setata)