Copiii de bani gata

   Simt așa o scârbă în mine când aud de copiii de bani gata; și aici mă refer la „copiii” care între timp au devenit adulți (dar numai fizic, mental din păcate se vor dezvolta mai greu), poate că am auzit, am văzut și am trăit prea multe întâmplări cu aceste creaturi arogante care chiar cred că ei le-au trăit pe toate și sunt buni la toate, dar mai ales cred că sunt buni să dea sfaturi - BLEAH! mi-e silă de copiii  ăștia care, poate că, nu ei dețin vina cea mai mare - ci părinții lor, care le insuflă încă din fragede vârste - aroganțe și bășinele! Au dus și ei gunoiul 20 de metri și drept răsplată au primit un bilet la mare - și au impresia că au muncit pentru asta și că merită din plin! apoi își fac curat în cameră și primesc pentru asta o mașina...(am dat doar niște exemple banale dar reale). Poate că mai demult i-aș fi invidiat, și mi-aș fi dorit și eu să fiu ca ei, dar când în fiecare zi găsesc bășinoși care îmi demonstrează câtă prostie și aroganță pot îngloba , mi-e teamă că aș fi fost obligat să iau și povara aceasta și - Nu mulțumesc! nu vreau! Îmi pare bine pentru ei, sunt - poate - norocoși, dar eu nu pot sa accept sfaturi de la copii din ăstia - refuz să cred ca au experiențe în viața lor care ar  putea să mă ajute în vreun fel. E ca și cum aș accepta sfaturi de la o legumă, care crește fără să simtă nimic în afară de tratamente speciale ca să se facă cât mai mare.

  

   Chiar azi un mucos de bani gata, a dat un reply la un comentariu de-al meu, - în care prezentam situația jalnică în care se află sistemul de învățământ din România, ce salarii mizere, care nu ar acoperi nici chiria măcar - îmi spunea că de ce mă plâng?, și de ce nu scriu și eu o carte (cred că el face jurnalismul și de aici sfaturile astea „înțelepte”), de ce nu îmi continui studiile, să fac un master (pe care l-am și terminat de altfel - dar la salariu tot debutant te numești)...El dacă a crescut în puf, și face o facultate fără să fii făcut vreun efort cât de mic în viața lui, apoi ocupă un loc de muncă pe care „tati” i l-a pregătit încă de când era mic copil, are impresia că stăpânește lumea, și că este atât de înțelept - mai ceva ca un bătrân. Măi copii, mai treziți-vă din beția voastră de oameni - „buricul pământului” că dacă ați trăi ca niște oameni simpli, nu ați mai ajunge voi directori sau „oameni mari” , cel mai probabil v-ați opri destul de jos. Habar nu aveți ce înseamnă să pornești de jos pe un drum, singur, fără „tati și mami” și să răzbați printre corupți ca voi.Să vă fie rușine!


   Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să-ți placă și...
De ce sunt oamenii așa?
M-am săturat de...
România rromales
Se caută un mincinos
De ce eu? de ce mie?

Ipocrizie, aroganță și nu numai!

Vrei să fii un leu dar nu ești decât o amărâtă de pisică

   Am impresia sau nu...!? probabil că așa este: ipocrizia și aroganța  îmi dau subiecte despre care aș putea să scriu în fiecare zi ceva nou  - întâlnesc în fiecare zi un pui de ipocrit sau descopăr în alții ipocrizia dezvoltată  până la grosolănie, cu șorici pe obrăjori - ce pozează în „om bun” - dar astea nu ar trebui să mă mai mire. Ar fi trebuit să mă obișnuiesc până acum, însă eu încă mai vreau să cred că oamenii au intenții bune, și că nu fac chiar tot doar pentru propriul interes. Oare cum poți să faci orice, numai să ai ceva de câștigat - ajungând până la false prietenii? Cum să te folosești până la ultima picătura de tot ce te înconjoară, fără să-ți mai pese dacă provoci sau nu altuia un rău? Este vorba despre ipocrizia ridicată la rang de artă! mă gândesc că nu este ușor să ajungi la acest nivel - ai nevoie de antrenament și muuulte „calități”, cum ar fi: disimulare, perfidie, zgârcenie, minciuna și lanțul poate continua. Mi-e greu să-mi imaginez cum încap toate astea într-un singur om, și mi-este scârbă să am așa persoane pe lângă mine.


   Nu am acum o țintă precisă despre care am scris, dar știu că în adâncul inimii unii se vor regăsi aici și țin să îi salut pe această cale :) și le spun că orice moment e bun pentru o „mică” schimbare.




   

Mult prea trist

   Toate bune și frumoase, râdem, glumim, și viața parcă ne surâde. Dacă încă nu o facem, ar trebui să apreciem fiecare nouă zi de la Dumnezeu, să radiem de fericire pentru fiecare rază de soare care se așterne pe Pământ.

   Îmi amintesc cu plăcere de colegul meu de facultate, de momentele frumoase petrecute cu el, fiindcă asta este tot ce a mai rămas din păcate. Îmi amintesc cum, pe holurile căminului unde am locuit,  se învelea  într-un cearceaf și se supranumea Cezar :). Suntem tineri și credem că noi nu putem da greș, că noua nu ni se poate întâmpla, că suntem doar la început de drum, și că avem timp pentru toate. Eh...nu la fel s-a întâmplat și cu colegul meu, care astăzi a decedat în urma unui accident de mașină. Îmi este tare greu să mă pun în pielea familiei sau a iubitei sale - este mult prea trist! simt un gust amar care mă roade din interior. Am rămas înmărmurit la aflarea acestei vești; încă refuz să cred ca nu mai este... 

   Când se întâmplă astfel de accidente, începem să medităm mai mult asupra vieții, și încercăm cel puțin să apreciem ce avem. E păcat că trebuie să moară cineva drag ca să ne oprim un pic și să ne trezim din tumultul acestei agitații continue. 

   În urma acestui fapt, nu pot decât să conștientizez că viața este atât de fragilă, că sunt atât de mic, că suntem atât de trecători, că locuim aici, pe acest Pământ mai puțin decât ar sta un musafir la prietenii săi, dar mai ales că ar trebui să ne punem ordine în toate capitolele vieții. Unii ar înțelege de aici: „trăiește clipa!” și poate nu este deloc greșit pentru că, prezentul este tot ce avem - dar ar fi bine să trăiești clipa astfel încât, clipele din viitorul tău să nu aibă de suferit, deoarece după un timp, viitorul va deveni prezent, și vei fi răspunzător pentru eventualele probleme.

Impulsiv

   Ce înseamnă să fii impulsiv?

   La un colț de țară, o familie își ducea traiul liniștit. Într-o zi soțul își sună soția să o anunțe că mașina pe care și-au dorit-o de ceva timp, tocmai a cumpărat-o, și că în 10 minute vine acasă. Mama împreună cu fiul de 10 ani, ies la poarta să-l întâmpine. O mașina roșie se apropie - este exact cum ea și-a dorit-o, și este diesel - așa cum își dorea el. Dorințele lor erau îndeplinite. Se simțeau o familie norocoasă.

   Aceștia s-au îmbrățișat ca o familie și erau foarte bucuroși așa că s-au dus înăuntru să sărbătorească...După un timp, aceștia ies să facă o plimbare să vadă și ea cum merge. Mașina a fost zgâriată de către copil...Tatăl, extrem de nervos,  ia piatra cu care acesta zgâriase mașina și își lovește copilul de mai multe ori peste degete atât de tare, încât,  este dus de urgență la spital. Este băgat direct în operație, și exista probabilitatea ca 4 degete să-i fie amputate. În cele din urmă, iese doctorul și confirmă temerea părinților - degetele băiețelului i-au fost amputate.

   Mai târziu, copilul cu mâna bandajată, își întreabă tatăl plângând: „Când îmi cresc degetele la loc?” Nu mai încape îndoială că tatălui deja îi părea rău ca a fost impulsiv și a reacționat așa, dar când a ajuns acasă a observat că, pe mașina era zgâriat „Te iubesc tată” ... a izbucnit în plâns, dar nimic nu mai este de făcut...

   

De ce ți-e frică nu scapi!!

transpirația strică reputația

    Pentru ca drumurile lungi să treacă mai repede și mai frumos, obișnuiesc să îmi cumpăr ceva de ronțăială și de băut... la fel am făcut și astăzi când veneam dintr-o excursie de afaceri :P din Buzău către Nehoiu, numai că excursia s-a transformat într-un calvar din moment ce afară era cald iar în microbuz și mai cald. Îmi place să mă așez mai în spate și să țin ocupat și locul de lângă mine  ca să evit unele neplăceri, numai că de data asta era destul de aglomerat și m-am băgat la locul de la fereastră lăsând locul pentru primul venit. Se apropia de mine un băiat destul de ok, la vreo 20 de ani, chiar mă bucuram că nu se pune vreun bătrân care și-a pierdut simțul olfactiv...se așează și după o secundă încep să simt un miros groaznic de transpirație, amestecat cu un deodorant - cel mai probabil aplicat acum vreo săptămână - vă spun sincer - mirosul de căcat, e parfum pe lângă cum duhnea ăsta.

   

   Am vrut să mă ridic, dar culoarul dintre scaune era plin cu oameni de care vă spuneam mai sus și din două rele am ales-o măcar pe cea mai mică, deci am rămas jos. M-am lipit cât am putut de tare de geam și am respirat mai puțin, timp de ... o oră! Adio chips-uri, adio biscuiți, nici suc nu am putut să mai beau că mi-era frică că o să vărs. După vreo 30 de minute, șoferul și-a dat seama că ar fi o idee bună să pornească aerul „recondiționat” și a mai atenuat un 15-20% din putoarea ăluia care puțea de ziceai că e decedat.

   Câțiva dintre voi o să se gândească poate, că dacă nu-mi convine, să nu mai circul cu mijloace de transport în comun și să-mi iau mașină dacă nu suport parfumurile hoiturilor. Dar mai știu că sunt mai mulți care mă înțeleg și mă susțin, pentru că o minimă igienă ar trebui respectată când ai pășit pe un spațiu public și mai ales în locuri aglomerate. Poate că unii chiar au probleme, ori sunt bătrâni și nu mai simt mirosul lor, care,  pe alții îi doboară, dar cum o fi să ai 20 de ani, să fi perfect sănătos mental și fizic, și să puți mai rău ca un rahat?

   Cât m-aș feri de oameni din-ăștia, se pare că mă urmăresc și îmi testează răbdarea și nervii.

M-am săturat de...

   M-am săturat de glumele crețe ale unora, (chiar dacă și eu mai scap câte una), m-am săturat de ironiile ieftine ale puștilor care încearcă să pară mai inteligenți decât sunt, (eu măcar nu sunt puști :P), m-am săturat de întrebările care așteaptă un singur răspuns, (din-astea chiar nu pun), m-am săturat de mirosurile înțepătoare ale oamenilor din autobuz, m-am săturat săturat de bătrâni încrezuți care au impresia că au cucerit lumea cu anii lor de muncă, m-am săturat să fiu politicos cu bețivii care îmi povestesc același lucru a 3-a, a 4-a oara, ca și cum ar fi prima dată, m-am săturat să văd favoritisme ale bărbaților pentru femei...

   Nu de puține, ori se întâmplă sub privirile noastre, multe dintre lucrurile enumerate mai sus. Mă face să mă simt inconfortabil când o persoană căreia îi port un anumit respect, mă întreabă: ”așa-i că-ți place mâncarea pe care am făcut-o?” - oare ce aș putea să răspund în afară de: ”DA! e foarte bună! :D”. sau altă întrebare: ”Așa-i că îmi vine bine așa?”. Nu înțeleg de ce mai este pusă întrebarea dacă nu vrea decât un singur răspuns. Decât să smulg eu o laudă de la cineva, prefer să aștept să vină o părere sinceră de la sine, căci nu aș găsi nicio plăcere așa.

   Am întâlnit bărbați care fac favoruri unor fete doar pentru un zâmbet sau pentru că sunt băgați în seamă un pic; acum nu știu dacă să îmi fie milă sau silă de ăștia...veneam de la Brașov către minunatul meu oraș Nehoiu, cu un șofer cam nervos pe toată lumea (am crezut eu inițial), ba că nu era stație de unde se urcau sau coborau, fie din alte motive(neîntemeiate aș zice eu) - împărțind răcnete în stânga și în dreapta. Imediat ce se urcă și o domnișoara cu fustiță de pe la Întorsura Buzăului, - mi-am dat seama că problemele lui erau legate doar de cei de sex masculin. ”Vasilică” al nostru s-a cam înmuiat - fata îl roagă să oprească la primul magazin să-și cumpere ceva, și apoi să o lase la 100 de metri mai încolo în fața porții - aș fi zis că o și înjură la cât de agitat era - dar SURPRIZA! nenea șoferul s-a luminat la față și a executat toate ordinele ca un mielușel. Am un singur cuvânt care să descrie ce am simțit atunci - scârbă! Nu spun că ar fi trebuit să se poarte urât cu fata, dar mi se pare ipocrizie să te deranjeze un om care vrea sa coboare cât mai aproape de casa lui, în schimb pentru o fata și un zâmbet - să oprești sa-și facă și cumpărăturile, de am avut impresia că și-a luat taxi și  nu că ar circula cu autobuzul... Mai sunt și alte situații în care am văzut cum, doar pentru că ea are altfel de puță este favorizată chiar și la facultate - unde un obsedat sexual punea note la un examen oral, ca la un concurs de miss - chiar dacă nu primea nimic, el era mulțumit că i-a zâmbit! 

 Dacă ți-a plăcut, probabil ești interesat și de:

România un' te duci?

Banii și fericirea - la femei

De ce sunt oamenii așa?

Alcoolul pentru femei

Se caută un mincinos...