Ce vor femeile?

Chiar, ce vor femeile? Nu e doar intrebarea ta. Aceasta e intrebarea care macina pamantenii probabil inca de la facerea lumii. Indiferent daca esti femeie sau barbat, cu siguranta ai avut la un moment dat senzatia ca ele au ceva, acel ceva ce depaseste cu mult ratiunea si logica umana a unui barbat ... Probabil ca sunt momente in care nici ele nu inteleg exact ce se intampla. Am spus "probabil", pentru ca stiu mai multe exemple in care ele au fost sincere si au recunoscut asta.

In incercarea de a afla raspunsul la vesnica intrebare - Ce vor femeile? - am postat-o si pe pagina de facebook Trebuie sa asculti. Raspunsurile au variat. In timp ce unele au fost serioase si cuprinzatoare, altele s-au vrut amuzante. Asa cum ma asteptam, majoritatea raspunsurilor au venit din partea sexului frumos. Am ales cateva exemple pentru a elucida definitiv misterul: 

 "Ce vor femeile? Habar nu am ce vor ele. Eu (pentru ca sunt din aceeasi tabara) vreau sa nu ma schimb. Vreau ca iubirea sa ma lase sa vad lucrurile asa cum sunt. Vreau ca marea indragosteala sa nu-mi suceasca imaginatia pentru a-mi scoate monstri la lumina. Chiar nu am nevoie de ei. Stau bine in sertar. Vreau sa pot spune te iubesc atunci cand simt, sa fiu imbratisata atunci cand am nevoie, sa nu fiu nevoita sa port niciun fel de masca. Vreau sa zambesc mereu… Restul e alta poveste."

" Sa stii ca uneori nici femeile nu stiu ce vor, acum vorbesc despre mine.. Uneori sunt atat de "buimaca" incat nici nu stiu ce-mi doresc. Dar, asa in mare pot spune ce vreau eu. In primul rand vreau sa traiesc pe un nor de iubire, care se mai si scutura din cand in cand, pentru ca stii, prea multa iubire ne plictiseste. Adica sa ni se acorde atentie multa, dar nici prea multa (de-aia spun ca suntem nehotarate/ schimbatoare). Eu am inceput cu iubirea, deoarece pe mine iubirea ma implineste..

Vreau sa am o familie si imi doresc ca in viitor sa fiu mama, sa imi pregatesc copiii de scoala, de culcare, sa traiesc si sa fiu mandra de ei cat mai mult posibil. Imi doresc sa fiu independenta, sa am o slujba care sa ma faca fericita, sa calatoresc."

"Toti suntem in aceeasi balanta dar in 2 talere. Ce vor unii, vor si ceilalti. Toti cautam respect, intelegere, comunicare, iubire...sa oferim si sa primim dar nu pentru ca viata ar fi un troc: imi dai pentru ca iti dau. Totul trebuie sa aibe un balans si in acelasi timp un echilibru."

Atat femeile cat si barbatii se afla in barci asemanatoare dar cu siguranta cu niste mari diferente. Avem puncte forte diferite, femeile axandu-se pe sentimente iar barbatii mai mult pe partea logica. Acestea fiind cele mai complete raspunsuri, se poate observa cu usurinta un punct comun. Da! despre iubire si intelegere vorbesc. Femeile vor iubire si intelegere. Intelegere sau sa fie intelese oare?

Un alt raspuns vine din partea unui barbat care spune ca femeile isi doresc "ceva de vreo 8cm!". Nuu, nu e prea mic. Nu te mai gandi la prostii! Este vorba despre "ceva de plastic si cu un cip galben"...
Alte doua femei se intreaba "ce vor barbatii?" Sa fim seriosi, raspunsul la aceasta intrebare este unul destul de simplu si concis. Daca nu ma crezi, intreaba primul barbat care-ti iese-n cale. ;)

Intrebarea mea pentru tine, este... ai ghicit! Ce crezi tu ca vor femeile?

O duminica frumoasa in continuare!

Adi.

Atata timp cat nu ma afecteaza, nu ma intereseaza!

   Fiecare intoarce vorba asta dupa mintea si asemanarea lui; unii ar traduce aceasta vorba ca o insensibilitate la nevoile altora, insa eu din asta inteleg total opusul, si anume ca pe unii ii intereseaza prea mult ce si-a cumparat, cu cine isi imparte timpul vecinu', sau alte amanunte care nu ar trebui sa reprezinte suma grijilor lor. 

   Cand mi-am pus la status:

- "Atata timp cat nu ma afecteaza, nu ma intereseaza!", un tip care se lasa afectat de toate relele din Romania mi-a scris: 

- "Mentalitate pura de roman" - prin care eu am inteles ca sunt un insensibil la nevoile celor apropiati. Cum am spus mai sus, eu inteleg diferit aceasta expresie, dar  convins fiind ca nici tipul nu este atat de "afectat" i-am pus in fata urmatoarea situatie:

- "Te intereseaza ca o multime de caini vor fi eutanasiati?"

- "Da normal, si ma afecteaza..."

- "Si ce faci pentru asta? ai incercat sa schimbi ceva?"   Ei bine, era normal sa nu mai primesc un raspuns... probabil ca a luat-o ca pe o intrebare retorica neavand o replica. Eu asa stiu ca, atunci cand ceva te afecteaza, faci tot posibilul sa indrepti acel lucru, daca nu faci nimic inseamna ca ai aruncat vorbe goale, si nu esti departe de acele persoane ce ne conduc, care promit o multime de lucruri si le fac aproape pe dos.

   Daca ne-ar auzi cineva ar crede ca suntem cei mai milosi, cei mai afectati, cei mai sufletisti, insa asta numai pana la proba contrarie cand trebuie sa ne punem in lumina aceste calitati... Noi romanii, suntem doar cu sentimentele, la fapte recurgem mai greu! Nu stiu de ce, dar mie asta imi miroase a falsitate, vrem sa parem ceea ce nu suntem. Ar trebui sa facem mai mult si sa vorbim mai putin.

   Pot sa spun cu mana pe inima (ca Mutu la nationala) ca atata timp cat nu ma afecteaza, nu ma intereseaza...

Timpuri vechi, timpuri noi

   Ce bine venite si mult asteptate (parca) erau produsele noi aparute dupa '89...nu?   Ce buna este painea alba, pufoasa si mai putin faramicioasa, ce gusturi aromate au margarinele, ce sucuri savuroase avem!

   Cu totii ne-am bucurat de noile "bunatati" care  ne-a cucerit intreaga piata in scurt timp, acestea fiind de cele mai multe ori cu aspect si gust mai placut decat vechile produse. De abia dupa ce lumea a aflat ca "bunatatile" nu erau chiar cele mai sanatoase si ca acestea contineau "E-uri" comerciantii au schimbat denumirile ingredientelor pentru a putea vinde in continuare, insa in cele din urma oamenii au realizat ca ar cam fi cazul sa ne intoarcem la origini, si ca sanatos ar fi sa ne alimentam cat mai simplu si bazal - fara fel de fel de arome si gusturi despre care se spune ca ar crea dependenta.

    "Cercetătorii americani au descoperit accidental, că dacă se încălzeşte la 150 de grade Celsius un amestec de uleiuri vegetale, în prezenţa hidrogenului şi folosind catalizatori de nichel, se obţine un produs alb, asemănător untului, cu o structură moleculară identica cu cea a plasticului, pe care l-au botezat margarină, dupa numele soţiei (Margot) unuia dintre savanţi. Mirosul de lapte al margarinei e obţinut pe cale chimică iar grăsimile care se află în compoziţia ei sunt însă greu asimilate de organism care, pentru a face faţă solicitării, utilizează o cantitate mare de energie.

   Sistemul imunitar este astfel neglijat şi se creează o mai mare sensibilitate la infecţii, la intoxicaţii şi la îmbolnăvirea de cancer. De asemenea, în procesul de metabolizare a grăsimilor ficatul este solicitat excesiv, favorizând hepatita."

  Extras din: roaim.com
   
   Oricat de atractiva ar fi o eticheta, o aroma sau o reclama la o anumita  margarina - aceasta este mai mult nociva decat hranitoare!

    

   In ultima vreme, mai toti oamenii alearga dupa o alimentatie cat mai sanatoasa,  si vor sa renunte la produsele cele noi, in favoarea  celor de care se bucurau sa scape acum ~20 de ani. Cum comerciantii au sesizat aceasta tendinta, au reusit sa scoata cele mai stupide reclame pe masura ignorantei oamenilor:      Poate va amintiti de "uleiul din floarea soarelui cu 0% colesterol". Heloooo!?!?! de cand au plantele colesterol? La fel mai erau si niste chips-uri pe pungile carora scria vizibil "Fara colesterol!" cartofii au colesterol? (doar daca sunt prajiti in untura, ceea ce ma indoiesc! :D) - s-a tampit rrau de tot lumea! 
   
     Daca pana acum lumea alegea produsele alimentare cu ochiul, acum aceasta, pe un traseu ascendent, incepe sa se foloseasca de  principala caracteristica a omului - ratiunea - in vederea trierii nutrientilor supusi consumului personal!

De ce sa te lasi de fumat !?

   Fumatul este principalul viciu cauzator de moarte de pe Pamant...daca ai impresia ca tie n-are cum sa ti se-ntample ceva rau, ar fi bine sa-ti revizuiesti atitudinea si sa fii un pic mai realist. Fumatul afecteaza aproape fiecare organ al corpului.

   Majoritatea fumatorilor  privesc fumatul ca pe o actiune care ii fac sa fie speciali, si le confera o atitudine matura (mai ales pentru adolescenti).Fumatorii ar spune despre ei ca isi traiesc viata si ca gusta din placerile ei.:). Si acum vine intrebarea mea pentru fumatori: e vreunul dintre voi care inca de la prima tigara fumata, sau primul fum sa zica : „Doamne, ce mult imi place!” ? Era doar o intrebare retorica! Astfel eu ajung la concluzia ca fumatul nu este o placere! :D totul este in mintea ta!

   Cautand prin dexonline am gasit intelesul cuvantului VICIU-  1. defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.).  ♦ Fig. Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare.

  De ce e atat de greu sa te lasi de fumat? 

  Pentru ca In ultimul deceniu companiile producatoare au facut schimbari in ceea ce priveste designul si continutul tigarilor, pentru a le face mai tentante pentru incepatori si pentru a provoca o si mai mare dependenta in cazul fumatorilor. Spre exemplu, au adaugat amoniac in tutun, acesta convertind nicotina intr-o forma care ajunge mai repede la creier, si au lasat mici gauri in filtre pentru a permite oamenilor sa inhaleze fumul mai adanc. De asemenea, au adaugat substante care reduc uscaciunea ce apare in urma fumatului, facandu-l o experienta mai placuta mai ales pentru incepatori. 

Totodata, specialistii au descoperit ca organismele adolescentilor sunt mai sensibile la nicotina si de aceea acestia devin dependenti mai usor decat adultii. Acest lucru ar putea explica de ce aproximativ 4.000 de tineri incearca zilnic sa fumeze pentru prima data, iar 1.000 devin dependenti.

   Sa ajungem si la ce ne sugereaza titlul, am sa fac o lista cu motive pe ai putea sa le ai in vederea renuntarii la acest viciu: 

1. Cel putin 40.000 oameni mor anual din cauza fumatului, iar fumatorii mor cu aproximativ 12 ani mai tineri;
2. Un pachet de tigari costa circa 11 lei. Daca fumezi un pachet pe zi, intr-un an ai avea cam 4000 lei- ceea ce iti asigura o vacanta frumusica chiar si in strainatate;
3. Esti sigur ca nu vrei sa ai niste plamani mai sanatosi? fara astm, bronsita?
4. Fumatorii au usor pielea imbatranita precoce, palida, ingalbenita, la fel si dantura...
5. Fumatul scade sanatatea spermatozoizilor, iar femeile pot deveni infertile;
6. Nu e niciun lucru mai neplacut, decat sa stai inchis intr-o camera cu un fumator. Mirosul intra in piele si in haine. Oricat de curata ar fi o persoana, mirosul tot se imprima in corp.
7. Nicotina provoaca stari de agitatie, si pierderi de memorie. Desi majoritatea fumatorilor sustin ca o tigara "ma relaxeaza" .
8. Tarile un pic mai civilizate decat Romania, au interzis fumatul in locurile publice. De ce sa fumeze si altii (pasiv) pe gratis cand stau intr-o statie de autobuz langa voi? (macar cereti-le bani :):))
9. Fumatul in timpul sarcinii poate provoca complicatii fatului;
10. Fumatul nu afecteaza numai organele interne, ci si creierul, lucru care poate duce la nenumarate boli mentale, printre care si dementa.

   Asadar, daca vei renunta la fumat, vei beneficia de urmatoarele: vei trai mai mult,vei economisi bani, vei respira mai usor,vei arata mai bine, vei mirosi mai bine,iti vei imbunatati viata sexuala,vei avea un copil sanatos, vei avea o minte mai sanatoasa!  Ce parere ai? sunt suficiente motive sa te lasi de fumat?

   Ca sa nu inchei intr-o nota negativa sa va spun un banc: 

"-Fumatul provoaca o moarte lenta...

 - Nici eu nu ma grabesc "

   

M-am inspirat si din: ziare.com , antena1.ro

Da' de ce Doamne?

   In mintea noastra se naste aproape zilnic aceasta intrebare: de ce? De cele mai multe ori, avem o gandire orientata negativ si intrebarea „de ce?”  ascunde in spate o nemultumire al unui lucru pe care nu il intelegem si pentru care, din pacate, multi dintre noi punem vina pe Dumnezeu: De ce Doamne ... ? Eu nu cred ca Dumnezeu este responsabil pentru tot ce se intampla pe Pamant. Multe dintre nenorociri sunt doar consecinte ale faptelor noastre.

  Daca un om bea ca spartu' toata viata (aia scurta sau lunga si grea), pe la 30-40 de ani afla ca are vreo 3 boli cu care trebuie sa se obisnuiasca si sa tina regim tot restul vietii. Dar cum omul merge pe ideea ca "o viata am...ce? doar nu m-am pocait!" continua  "sa se simta bine" si isi toarne otrava in ficat. Partea nasoala vine atunci cand omul nostru incepe sa nu se mai simta bine si devine o povara si pentru cei din jur. Culmea!! atunci apar si intrebarile: cu ce am gresit Doamne? de ce eu? de ce mie?

   Aceeasi poveste este valabila si pentru sora alcoolului - fumatul; dar si mai rau este de cei care le au pe ambele, nici nu vreau sa ma gandesc ce reactii au loc in organism cand esti plin de alcool si tutun  zi de zi,  plus  un mic energizant sau o cola - ca doar se poarta nu? Copti trebuie sa fie pe dinauntru...stiu stiu, gata! Si ce ma doare pe mine de ei? Chiar nu ma doare! :)...am invatat o vorba de la un prieten (Vlad) - "atata timp cat nu ma afecteaza, nu ma intereseaza!" dar voiam sa impartasesc cu voi aceste ganduri. :D

   Sa revin la ce spuneam la inceput, se mai intampla la unii oameni de asemenea sa isi puna intrebarea de ce? dar intr-un mod pozitiv: De ce am mereu noroc? De ce nu-mi lipseste nimic? Oare de ce sunt fericit?  dar, vezi tu? de cele mai multe ori, in aceste intrebari Dumnezeu nu mai are loc. [de regula aceste intrebari  nu framanta pe nimeni - era doar un mod de a prezenta si partea plina a paharului:)]. Il invocam pe Dumnezeu doar cand suntem in suferinta si prea putin (spre deloc) cand am avea de adus multumiri...

   Octavian Paler : "Mai mult decat de Dumnezeu, ma tem de absenta lui Dumnezeu"

Dumnezeu vs stiinta

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

-„Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…” Profesorul face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare

-„Esti crestin, nu-i asa, fiule?”

-„Da, dle, spune studentul”

-„Deci crezi in Dumnezeu?”

-„Cu siguranta”

-„Dumnezeu e bun?”

-„Desigur, Dumnezeu e bun.”

-„ E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?”

-„Da”

-„Tu esti bun sau rau?”

-„Biblia spune ca sunt rau.”

Profesorul ateu zambeste superior:

-„Aha! Biblia!” Se gandeste putin. „Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?”

-„Da, dle. As incerca.”

-„Deci esti bun.”

-„N-as spune asta.”

-„Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, poate dar nu vrea…”

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continuă.

-„El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e considerat bun? Poti raspunde la asta?”

Studentul tace.

-„Nu poti raspunde, nu-i asa? Hai sa o luam de la capat, tinere.. Dumnezeu e bun?”

-„Pai…, da”, spune studentul

-„Satana e bun?”

Studentul nu ezita la aceasta intrebare

-„Nu”

-„De unde vine Satana?”

Studentul ezită.

-„De la Dumnezeu.”

-„Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?”

-„Da, dle.”

-„Răul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?”

-„Da”

-„Deci cine a creat răul? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si răul. Din moment ce răul există si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.”

Din nou, studentul nu raspunde.

-„Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?”

Studentul se foieste jenat.

-„Da”

-„Deci, cine le-a creat?”

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

-„Cine le-a creat?”

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

-„Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Iisus Hristos, fiule?”

Vocea studentului ii tradeaza nervozitatea.

-„Da, dle profesor, cred.”

Batranul se opreste din marsaluit.

-„Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?”

-„Nu, dle. Nu L-am vazut.”

-„Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?”

-„Nu, dle, nu l-am auzit.”

-„L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?”

-„Nu, dle, ma tem ca nu.”

-„Si totusi crezi in el?”

-„Da.”

-„Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?”

-„Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.”

-„Da, credinta”, repeta profesorul.

-„Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.”

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

-„Dle profesor, exista caldura?”

-„Da”

-„Si exista frig?”

-„Da, fiule, exista si frig.”

-„Nu, dle, nu exista.”

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.

-„Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la -237,15 grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -237,15 grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati de măsură a energiei, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.”

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

-„Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?”

-„Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?”

-„Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?”

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Gândi: „Acesta va fi un semestru bun”.

-„Ce vrei să demonstrezi, tinere?”

-„Dle profesor, vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.”

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.

-„Gresite? Poti explica in ce fel?”

-„Lucrati cu premisa dualitatii, explică studentul, sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce se poate masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria că ei au evoluat din maimuta?”

-„Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.”

-„Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?”

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. „Un semestru foarte bun, intr-adevar”.

-„Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. le predați studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?”

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge..

-„Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.”

-Studentul se uita in jurul sau, in clasa.

-„E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?”

Clasa izbucneste in ras.

-„E cineva care a auzit creierul domnului profesor, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?”

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

-„Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…”

-„Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?”

De data aceasta nesigur, profesorul raspunde:

-„Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.”

La asta, studentul a replicat:

-„Răul nu exista, dle, sau cel putin nu există în sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E, ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu

Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina..”

PS: Studentul se numea ALBERT EINSTEIN...
Albert Einstein a scris in 1921 o carte intitulata „Dumnezeu vs. stiinta”.

De ce să nu fii superficial !?

   De ce să mă implic? de ce să dau din timpul meu pentru lucruri care nu îmi fac plăcere dar care se presupune ca ar fi bune? de ce să învăț mai mult dacă voi reuși oricum să iau nota maximă (păcălind  sau nu profesorul)? 

   

   În liceu și la facultate - am scăpat fără să fiu depistat de vreun profesor de superficialitate - însă la master unul dintre ei mi-a descoperit micul secret...atât de mult țineam la el, încât aproape că nici pentru mine nu aș fi recunoscut că mai tot timpul am fost lipsit de profunzime în ceea ce făceam. 

   Am realizat cam târziu despre acest defect, însă mă strădui cât pot să îl îndrept. În fiecare dintre noi, întotdeauna mai este loc de încă puțin  și, de obicei, ne place să dăm vina pe motivație - nu avem motivație dom'le! și gata! Se pare că asta este scuza noastră preferată...studiile arată ca entuziasmul unei motivații durează 2-3 zile - apoi reluăm starea noastră de dinainte, de ... superficialitate! Ieșirea din această dilemă este foarte simplă- nu avem nevoie de motivație - avem ceva cu adevărat puternic, ce ne este dat de la mama natură într-o anumita doza zilnică - aceasta se numește VOINȚĂ. Totul depinde acum de noi cum administrăm această doză - putem să o folosim pe ambiții prostești sau  putem să o punem în practică în cele mai frumoase moduri.

   Superficialitatea m-a făcut să fiu prezent doar fizic în multe dintre activitățile pe care le-am susținut; am făcut multe lucruri doar că trebuia să le fac și acum constat cu părere de rău că am trecut pe lângă ocazii mari pentru formarea mea personală și profesională, de a realiza ceva mai mult decât am reușit până în prezent.

   Acum, privind un ansamblu, realizez câte lucruri aș fi putut sa fac mai bine, însă nu cred că este prea sănătos să mă tot gândesc la trecut, ci mai degrabă să mă folosesc de ceea ce am in prezent - pentru a contribui la un viitor mai bun! ;)

   

   Ca o concluzie care poate fi ușor intuită - Dacă și tu ești superficial - încearcă să faci o schimbare pâna nu ajungi să tânjești după trecut! Dă-ti interesul în tot ceeea ce faci și nu ți va părea rău! 

   

   

M-am săturat de...

   M-am săturat de glumele crețe ale unora, (chiar dacă și eu mai scap câte una), m-am săturat de ironiile ieftine ale puștilor care încearcă să pară mai inteligenți decât sunt, (eu măcar nu sunt puști :P), m-am săturat de întrebările care așteaptă un singur răspuns, (din-astea chiar nu pun), m-am săturat de mirosurile înțepătoare ale oamenilor din autobuz, m-am săturat săturat de bătrâni încrezuți care au impresia că au cucerit lumea cu anii lor de muncă, m-am săturat să fiu politicos cu bețivii care îmi povestesc același lucru a 3-a, a 4-a oara, ca și cum ar fi prima dată, m-am săturat să văd favoritisme ale bărbaților pentru femei...

   Nu de puține, ori se întâmplă sub privirile noastre, multe dintre lucrurile enumerate mai sus. Mă face să mă simt inconfortabil când o persoană căreia îi port un anumit respect, mă întreabă: ”așa-i că-ți place mâncarea pe care am făcut-o?” - oare ce aș putea să răspund în afară de: ”DA! e foarte bună! :D”. sau altă întrebare: ”Așa-i că îmi vine bine așa?”. Nu înțeleg de ce mai este pusă întrebarea dacă nu vrea decât un singur răspuns. Decât să smulg eu o laudă de la cineva, prefer să aștept să vină o părere sinceră de la sine, căci nu aș găsi nicio plăcere așa.

   Am întâlnit bărbați care fac favoruri unor fete doar pentru un zâmbet sau pentru că sunt băgați în seamă un pic; acum nu știu dacă să îmi fie milă sau silă de ăștia...veneam de la Brașov către minunatul meu oraș Nehoiu, cu un șofer cam nervos pe toată lumea (am crezut eu inițial), ba că nu era stație de unde se urcau sau coborau, fie din alte motive(neîntemeiate aș zice eu) - împărțind răcnete în stânga și în dreapta. Imediat ce se urcă și o domnișoara cu fustiță de pe la Întorsura Buzăului, - mi-am dat seama că problemele lui erau legate doar de cei de sex masculin. ”Vasilică” al nostru s-a cam înmuiat - fata îl roagă să oprească la primul magazin să-și cumpere ceva, și apoi să o lase la 100 de metri mai încolo în fața porții - aș fi zis că o și înjură la cât de agitat era - dar SURPRIZA! nenea șoferul s-a luminat la față și a executat toate ordinele ca un mielușel. Am un singur cuvânt care să descrie ce am simțit atunci - scârbă! Nu spun că ar fi trebuit să se poarte urât cu fata, dar mi se pare ipocrizie să te deranjeze un om care vrea sa coboare cât mai aproape de casa lui, în schimb pentru o fata și un zâmbet - să oprești sa-și facă și cumpărăturile, de am avut impresia că și-a luat taxi și  nu că ar circula cu autobuzul... Mai sunt și alte situații în care am văzut cum, doar pentru că ea are altfel de puță este favorizată chiar și la facultate - unde un obsedat sexual punea note la un examen oral, ca la un concurs de miss - chiar dacă nu primea nimic, el era mulțumit că i-a zâmbit! 

 Dacă ți-a plăcut, probabil ești interesat și de:

România un' te duci?

Banii și fericirea - la femei

De ce sunt oamenii așa?

Alcoolul pentru femei

Se caută un mincinos...

   

   

De ce sunt oamenii asa?

ipocrizie

   Am observat în ultimul timp, tot mai mulți oameni cuprinși de sentimente negative, lipsite de generozitate, de noblețe sufletească, fiind preocupați de lucruri mici, egoism, josnicie și mizerie. Acum nu știu ce să cred: așa or fi oamenii de când lumea și Pământul, sau sunt prostiți de vremurile astea !?

   De ce sunt oamenii invidioși, dușmănoși și ipocriți? De ce își doresc să moară și capra vecinului? De ce sunt atât de preocupați de ceea ce face cel de lângă ei? De ce observă paiul din ochiul altuia, dar bârna din ochiul lor nu-i deranjează? De ce lăcomia este cea mai mare calitate? -Acestea sunt doar câteva din întrebările la care mi-e foarte greu să găsesc răspunsuri.
   Se întâmpla adesea să ne creăm o falsă impresie potrivit căreia avem prieteni aproape; cuvântul ”prieten”, ar trebui folosit - după părerea mea - mai rar! Eu cred că am o mulțime de cunoștințe dar foarte puțini ”prieteni”, atât de puțini, încât i-aș putea număra pe degetele la o singura mână.
   Când sunt aproape, și amândoi în nevoi, cei doi ”prieteni” își fac promisiuni că se vor ajuta unul pe celălalt indiferent ce se va întâmpla, dar este foarte curios cum se repetă aceeași poveste parcă trasă la indigo: unul dintre cei doi, reușește să  plece undeva departe de granițele României, unde, evident se descurcă de vreo 10 ori mai bine și - ca prin farmec, uită complet de ceea ce altă dată însemna totul pentru el - prietenia. 
   Cu toții ar putea jura chiar, că pe ei nu îi schimba numărul banilor, sau culoarea lor, dar toate poveștile astea cunosc un singur final din păcate, pe care, cu toții l-am simțit pe pielea noastră dintr-unul din cele două puncte de vedere. Eu am experimentat până acum - doar prin prisma celui care rămâne prizonier în propria-i țară.
  Nu îmi place în general sa fac promisiuni sau să dau garanții, pentru că mie așa mi se pare, că nimic nu este sigur  și mai ales că o ”promisiune”, pentru mine, nu se încheie decât în momentul  în care s-a împlinit! Prefer să tac și să  încerc să fac...Nu știu ce îmi rezervă ziua de mâine, de aceea, îmi place sa păstrez o doză de imprevizibilitate.
   Ca să închei pe același ton, spun că urăsc ipocriții și ipocritele din răsputeri - atât de tare, încât le-aș jumuli  toate fețele alea false și m-aș că** pe ele - nu de alta, dar așa ar rămâne și ei cu o singura față da' bună. 


“Caracterul omului poate fi dedus din manifestarile lui marunte . Pentru lucrurile importante oamenii isi iau precautii ; in gesturile mici ei se manifesta dupa natura lor si fara a-si da osteneala sa se mai ascunda .”
Despre oameni – de Arthur Schopenhauer


    Am pus  aici - o melodie în asentimentul acestei postări!

  
   
   

De ce eu? De ce mie?

   Oricare dintre noi, am avut la un moment dat de suferit, din pricina altor persoane, sau pur și simplu fără sa fie cineva vinovat. În acele momente ne simțim nedreptățiți și ne întrebăm: ”de ce eu? de ce mie?? Sunt atâția oameni care fac atâta rău acestei lumi și tocmai eu am fost ales să sufăr...”

   ”De ce eu?” așa s-au întrebat, de-a lungul istoriei omenirii, multe vieți omenești. La fel și mulți tineri din zilele noastre care, fără nicio vina, afla ca au cancer prea târziu, și din păcate nu se pot face prea multe.

   Cu toții cunoaștem personal, sau cel puțin din vedere - bețivani (si fumători), scandalagii, oameni de nimic, trântori, hoți ș.a. și ne întrebăm adesea ”de ce” ăștia care nu au grijă în niciun fel de sănătatea lor nu pățesc nimic? Asta nu înseamnă că le-aș dori lor rău, dar aș spune ca viața este nedreaptă de multe ori. Dacă unul care s-a străduit să ducă o viață sănătoasa - moare răpus de un nemilos cancer, iar unul care doarme în șanțuri  și duce o viața depravată - trăiește liniștit și nu se mai îmbolnăvește nici măcar de vreo răceala...

   ”De ce mor oameni nevinovați?” m-am întrebat adesea, oare este corect așa? oare un bețivan scandalagiu ce învață din asta? - că poate sa bea cât vrea, pentru că vor muri alții din diverse cauze și el tot nu crapă. Cam așa stau lucrurile pe Pământ din păcate, nu e mereu cum ar trebui să fie,lucrurile pot sa ia și alte forme chiar opuse logicii înțelese de noi, oamenii.

”Pasarea Colibri” 

   Batranii spun ca apa trece

Si spun ca pietrele raman,
Dar lucrul altfel se petrece
Pe vechiul nostru glob batran.
Ca piatra, orisicat de tare,
Se macina si trece stand,
Iar peste trista-i macinare
Doar apele raman curgand.

Dragoste la prima vedere? Neah!

   Auzim adesea oameni care spun ca s-au indragostit la prima vedere...si ma intreb acum pe bune: cum poti sa te indragostesti de o imagine fara sa stii din ce material este facut? Poate fi ca o cireasa mare si rosie care oricand poate ascunde un vierme. Dupa parerea mea, cel mult,  poti sa spui  despre o persoana la prima vedere, ca iti place , iti este simpatica sau ceva in genul asta s.a..

   Dragostea la prima vedere nu este altceva decat momentul cand toate substantele din industria chimica a organismului se aprind intr-o gigantica explozie etichetata drept "indragosteala" dar sub aceste semne se ascunde mai degraba o pofta animalica de sex.

   Asadar ar fi indicat sa facem bine deosebirea dintre dragoste (cu intelesul de iubire) si sex; sunt doua lucruri foarte distincte.

   

   

   

Suflet pereche...?

   Există sau nu suflet pereche? oare este scris "pă stele" cu cine să îmi împart viața și cu cine nu? Eu sunt de părere că suflet pereche nu există! Un om poate să fie fericit chiar atât dacă își împarte viața cu "x" cât și cu "y", totul depinde în egală măsură de cei doi parteneri. Sunt persoane care ar putea să fie fericite cu 1000 de variante (de perechi), dar și alte persoane care nu s-ar putea acomoda decât cu 100;

   Credeți că dacă un bărbat se însoară cu o femeie cu care nu este suflet  pereche, înseamnă că deja s-au compromis încă două perechi? Vă dați seama ce haos s-ar crea dacă ar exista mult căutatul "suflet pereche"?

Mă plictisesc, ce sa fac?

   Ce pot să fac atunci când mă plictisesc foarte tare: o sa scriu aici o listă cu ce poți face atunci când nu mai ai ce face! 


                    Ce pot să fac la calculator?


    1.  Vizionez filmulețe hazlii pe youtube sau 220.ro;
    2.  Caut o muzică pe care nu am mai ascultat-o (nu trebuie să fie neapărat muzică nouă);
    3.  Citesc forumuri, bloguri ca și acum de altfel;
    4.  Îmi cumpăr ceva de ronțăit și mă uit la un film;
    5.  Fac teste online de inteligență și de orice gen (amuzament);
    6.  Încerc să socializez pe unul din site-urile de socializare preferate;
    7.  Învăț ceva legat de ce mă pasionează, de exemplu Photoshop - (Html si CSS s.a.);
    8.  Îmi fac un blog unde pot să scriu orice tip de articole doresc, am liberă exprimare și nimeni nu mă judecă;
    9.  Vorbesc cu prietenii pe messenger, sau caut un chat pe gustul meu;
   10. Mă joc niște jocuri online care cu siguranță îmi vor face ca timpul sa treacă mai ușor. acolo pot de asemenea să socializez. cateva exemple: www.triburile.ro / www.battleknight.ro / www.the-west.ro/ / www.joci.ro / www.doizece.com .

                    Și dacă încă mă plictisesc, atunci...


    1.  Încerc să clipesc des timp de cateva secunde cu privirea îndreptată spre o lumina și apoi închid ochii - voi avea parte de un minispectacol de lumini unde voi încerca să găsesc obiecte și forme cunoscute;
    2.  Mă ciupesc ! Doare? este neplăcut? nu este nimic fizic, totul este numai în mintea noastră! după un timp voi prefera să mă plictisesc în continuare decât să simt durerea !
    3.   Sun pe cineva  și prezint o situație credibilă pentru a mă amuza; spun de exemplu că sunt de la un post de radio al localitații în care locuiesc și  vreau să îl promovez, apoi îl rog sa dea o dedicație pentru prietenii lui...ș.a.m.d. !
    4.    Încerc activitatea de a gândi la lucruri la care în mod normal trec neobservate sau meditez la trecerea ireversibilă a timpului;
    4.1.  Îmi pun întrebări de forma ”de ce....?” / ”ce aș face dacă....?”;
    4.2.  Îmi fac planuri de viitor;
     5.   Citesc o carte care să îmi placă;
     6.   Iau o foaie și ceva de scris și încerc să desenez ceva inedit;
     7.   Construiesc ceva din bețe de chibrit, (lipite cu aracet pe o foaie) sau fac ceva din bucați de hârtie origami ca - aici !
     8.   Fac ceva exerciții cu greutatea corpului, cum ar fi - genuflexiuni, abdomene, flotări. De asemenea aș putea să le combin să fac câte una din fiecare, apoi câte doua - până ajung la 10 și apoi pentru cei mai rezistenți dintre voi și înapoi. Dacă ați reușit ați realizat - Bingo :)))”complexul japonez”


           Lasând la o parte cei 4 pereți ai camerelor:


   1. Pot sparge monotonia ieșind cu un/o prieten/ă  la o plimbare sau la plajă;
   2. Aș putea frecventa o sala de sport (fitness) unde o să imi fac prieteni noi;
   3. Sun câțiva prieteni/colegi/vecini, să jucăm un joc de cărți/șah/table/rummy/ sau alte jocuri...
   4.  Învăț jonglerii cu obiecte rotunde,/ monede sau trucuri de magicieni .


        Dacă înca te plictisești foarte tare, e momentul să pui mana pe carte și sa lași prostiile :)

Romania incotro? RR

    Romania - tara tuturor imposibilitatilor devenite posibile! sau 
    Avem o tara frumoasa ! - pacat ca e locuita ! 
sunt doar doua dintre titlurile care ni se potrivesc ca o manusa;

    Trebuie sa admitem ca o mare parte din populatia acestei tari  denigreaza si  aduc un prejudiciu moral celorlalti cativa romani care mai au demnitate sau vor sa schimbe ceva. De asemenea multi  tigani (imputiti) de nationalitate romana din pacate , ne-au creat  nume in Europa precum : "ciori" si "ciorditori"!
    Ma simt indignat ca nu pot sa fac nimic in privinta asta, si sunt foarte ingrijorat de rata natalitatii tiganilor care par sa fie favorizati din ce in ce mai mult in aceasta tara condusa de oameni mediocri! Probabil ca peste vreo 20-30 de ani maxim Romania isi va schimba denumirea si se va numi RRomania. 
    Tiganii nu au obligatii, toata lumea stie! ei sunt plini de drepturi pe care evident ca si le cunosc si le cer! Daca un tigan este amendat pentru o neregula de orice gen, el nu o plateste ca nu are ce sa-i faca nimeni...sa fie oare de vina aici Politia Romana?!(sa nu ne legam de ei; la salariile pe care le au nici eu nu as face nimic...)
    Imi permit sa fabulez putin, daca as avea o functie politica importanta as propune ca toti cei de etnie rroma sa li se ia cetatenia romana si sa le inventeze una pentru ei, ca sa nu mai fim confundati cu ei in Europa si in lume; ba mai mult as ceda din Romania un teren langa una din granite sa le fac un stat de unde sa nu mai aibe voie sa iasa decat cu VIZA :) 
    Am incercat sa nu fiu rasist dar pentru prisma prin care suntem vazuti in prezent in Europa eu cred ca ei sunt de vina.
    Imi cer scuze pentru rromii care fac exceptie de la regula !