„Credința că avem calități pozitive și credința că putem controla evenimentele dau naștere unei iluzii de auto-înalțare: optimismul exagerat. Majoritatea oamenilor cred că vor avea un viitor mai roz decât pot avea în mod obiectiv. |
 Oamenii supraestimează probabilitatea evenimentelor pozitive în viața lor: apreciază probabilitatea de a avea o soție frumoasă, de a avea un copil supradotat, de a avea un salariu ridicat, etc. ca fiind foarte ridicată. Invers, dacă li se cere să estimeze șansele ca ceva rău să se întâmple (să fie implicați într-un accident de automobil, să fie concediați, să contacteze o boală foarte gravă), majoritatea subiecților își exprimă convingerea că ei au mult mai puține șanse ca ceilalți să fie
Bănuiesc că toți am crescut în spiritul „mie n-are cum să mi se-ntâmple!/ eu nu fac...”, și ne este greu să ne imaginăm...nu vreau acum să vă pregătiți pentru ce-i mai rău dar să vă dau un exemplu: Dacă ești fumător (pasiv sau activ/ocazional sau înrăit), vei spune cam așa: -Aaa, mie n-are cum să mi se-ntâmple, că și bunicu a fumat și a trăit până la 92 de ani! și doar știu bine ca bunicu' nu este decât o excepție! Ciudat e ca, 99% dintre fumători precizează că sunt conștienți de riscurile fumatului, dar atitudinea lor demonstrează exact opusul. Toate astea nu înseamnă că este rău să fii optimist, problema este să poți analiza corect situația în care te afli și să nu te culci pe o ureche așteptând cu un optimism exagerat o situație imposibilă. Cel mai bine, cred eu, este să-ți așezi bine capul pe umeri și sa fii realist. |
Stefan Boncu – Psihologie sociala |
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Scrie aici ce te apasă...!?