Arta de a-ti gestiona viata

   Acest titlu apartine unei carti scrise de  Randi B. Noyes. Este o carte care se adreseaza atat adolescentilor cat si celor in etate. Este o carte in care sunt transmise sfaturi practice pentru viata, sunt descrise intamplari in care ne vom regasi, sunt expuse idei  pe care am vrea sa le memoram.

   Ce poate sa fie mai frumos decat sa te cunosti pe tine si sa stii cum sa reactionezi la diferitele situatii pentru a fi cat mai impacat. In lucrarea sa, "Arta de a-ti gestiona viata", Randi Noyes ne explica cum sa ne folosim inteligenta emotionala. Aceasta presupune imbinarea inteleapta a gandurilor si emotiilor, a sufletului si a mintii, creandu-se o armonie.

   Aceasta carte nu incearca sa te faca sa traiesti dupa anumite modele, ci dimpotriva, te ajuta sa te descoperi pe tine exact asa cum esti - "Daca ma urmezi si faci ce fac eu, atunci vei rata propriul drum, dar daca iti asculti inclinatiile, iti vei gasi intotdeauna drumul." Te responsabilizeaza, iti aduce in vedere ca tu esti singurul responsabil pentru succesele sau nereusitele tale.Tu esti propriul tau sef, si vestea buna este ca nu poti sa fii niciodata concediat.Tu esti la carma vietii tale!

   Intreaba-te ce anume iti place cel mai mult sa faci si astfel o sa descoperi care-ti sunt calitatile definitorii. Cu siguanta ca iti cunosti mult mai bine punctele tale slabe care parca te urmaresc permanent. Randi Noyes ne explica care sunt beneficiile consolidarii calitatilor si a subminarii defectelor. Asadar, pune un mai mare accent pe ceea ce poti sa faci, pe atuurile tale. Daca-ti ignori calitatile si vei incerca sa-ti cresti punctele slabe vei fi cel mai probabil mediocru pentru tot restul vietii.

   O alta idee subliniata de autoare este cea a recunoasterii sentimentelor negative si, cel mai important - metode de a le anihila. Randi considera ca este bine pentru noi sa ne exprimam furia, mania, gelozia impreuna cu restul colectiei de sentimente negative, insa doar intr-un singur mod - si anume - fara a-i impovara pe cei din jurul nostru. "Daca vrei sa urci pe un munte, nu este necesar sa ii arunci pe toti ceilalti in prapastie", pentru ca se poate si altfel.

   Spre sfarsit, cartea se transforma intr-un adevarat manual. Manual prin care fiecare este ajutat sa faca o incursiune spre propriul sine, pentru a se cunoaste mai bine pe sine. Cel mai important lucru in orice carte de dezvoltare personala este sa incerci sa aplici, nicidecum sa citesti cat mai mult. Mai bine citesti o carte si o aplici decat sa participi la un maraton de citit. Astfel probabil ca o sa fii bun teoretician... si atat!

   Cum vad eu aceasta carte?  Cred ca este un indreptar pentru viata fiecaruia dintre noi. Cum am precizat si mai sus, nu este vorba despre un model de urmat al vreunei personalitati. Aceasta carte te ajuta sa iti pui intrebarile de care ai nevoie pentru a te cunoaste mai bine, pentru a-ti dezvolta inteligenta emotionala, pentru a trai cat mai frumos si de a fi cat mai satisfacut de viata personala.
 
   Spor la citit prietene!
Adi  ;)

Da' de ce Doamne?

   In mintea noastra se naste aproape zilnic aceasta intrebare: de ce? De cele mai multe ori, avem o gandire orientata negativ si intrebarea „de ce?”  ascunde in spate o nemultumire al unui lucru pe care nu il intelegem si pentru care, din pacate, multi dintre noi punem vina pe Dumnezeu: De ce Doamne ... ? Eu nu cred ca Dumnezeu este responsabil pentru tot ce se intampla pe Pamant. Multe dintre nenorociri sunt doar consecinte ale faptelor noastre.

  Daca un om bea ca spartu' toata viata (aia scurta sau lunga si grea), pe la 30-40 de ani afla ca are vreo 3 boli cu care trebuie sa se obisnuiasca si sa tina regim tot restul vietii. Dar cum omul merge pe ideea ca "o viata am...ce? doar nu m-am pocait!" continua  "sa se simta bine" si isi toarne otrava in ficat. Partea nasoala vine atunci cand omul nostru incepe sa nu se mai simta bine si devine o povara si pentru cei din jur. Culmea!! atunci apar si intrebarile: cu ce am gresit Doamne? de ce eu? de ce mie?

   Aceeasi poveste este valabila si pentru sora alcoolului - fumatul; dar si mai rau este de cei care le au pe ambele, nici nu vreau sa ma gandesc ce reactii au loc in organism cand esti plin de alcool si tutun  zi de zi,  plus  un mic energizant sau o cola - ca doar se poarta nu? Copti trebuie sa fie pe dinauntru...stiu stiu, gata! Si ce ma doare pe mine de ei? Chiar nu ma doare! :)...am invatat o vorba de la un prieten (Vlad) - "atata timp cat nu ma afecteaza, nu ma intereseaza!" dar voiam sa impartasesc cu voi aceste ganduri. :D

   Sa revin la ce spuneam la inceput, se mai intampla la unii oameni de asemenea sa isi puna intrebarea de ce? dar intr-un mod pozitiv: De ce am mereu noroc? De ce nu-mi lipseste nimic? Oare de ce sunt fericit?  dar, vezi tu? de cele mai multe ori, in aceste intrebari Dumnezeu nu mai are loc. [de regula aceste intrebari  nu framanta pe nimeni - era doar un mod de a prezenta si partea plina a paharului:)]. Il invocam pe Dumnezeu doar cand suntem in suferinta si prea putin (spre deloc) cand am avea de adus multumiri...

   Octavian Paler : "Mai mult decat de Dumnezeu, ma tem de absenta lui Dumnezeu"

Optmismul nerealist

„Credința că avem calități pozitive  și credința că putem controla evenimentele dau naștere unei iluzii de auto-înalțare: optimismul exagerat. Majoritatea oamenilor cred că vor avea un viitor mai roz decât pot avea în mod obiectiv.

Oamenii supraestimează probabilitatea evenimentelor pozitive în viața lor: apreciază probabilitatea de a avea o soție frumoasă, de a avea un copil supradotat, de a avea un salariu ridicat, etc. ca fiind foarte ridicată. Invers, dacă li se cere să estimeze șansele ca ceva rău să se întâmple (să fie implicați într-un accident de automobil, să fie concediați, să contacteze o boală foarte gravă), majoritatea subiecților își exprimă convingerea că ei au mult mai puține șanse ca ceilalți să fie afectați de astfel de evenimente.”    Bănuiesc că toți am crescut în spiritul „mie n-are cum să mi se-ntâmple!/ eu nu fac...”, și ne este greu să ne imaginăm...nu vreau acum să vă pregătiți pentru ce-i mai rău dar să vă dau un exemplu:  Dacă ești fumător (pasiv sau activ/ocazional sau înrăit), vei spune cam așa:     -Aaa, mie n-are cum să mi se-ntâmple, că și bunicu a fumat și a trăit până la 92 de ani!  și doar știu bine ca bunicu' nu este decât o excepție!    Ciudat e ca, 99% dintre fumători precizează că sunt conștienți de riscurile fumatului, dar atitudinea lor demonstrează exact opusul.     Toate astea nu înseamnă că este rău să fii optimist, problema este să poți analiza corect situația în care te afli și să nu te culci pe o ureche așteptând  cu un optimism exagerat o situație imposibilă. Cel mai bine, cred eu, este să-ți așezi bine capul pe umeri și sa fii realist.      sursa:

Stefan Boncu – Psihologie sociala