Ce sa fac?

ce sa fac?

   Aflandu-ma intr-una din calatoriile de anul trecut, am avut sansa sa cunosc o multime de oameni minunati. De fapt cred ca aspectul asta mi-a placut cel mai mult - (sa cunosc oameni apartinand unor culturi si medii diferite de la care, inevitabil, ramai cu ceva).  Intr-una din aceste iesiri, am avut o discutie simpla cu o persoana din Estonia despre locurile de munca si despre faptul ca aproape nimeni nu este multumit de pozitia actuala in propria cariera. In urma acestei discutii am ramas cu o idee care m-a facut sa ma gandesc mai intens la ce vreau sa fac mai departe. Este vorba despre o maxima de-a lor ce se vrea proverb national si suna cam asa: "Daca reusesti sa iti gasesti un job care sa-ti placa, nu mai e nevoie sa muncesti!" Cata simplitate in aceste vorbe - atata adevar.

   Stau acum si ma intreb:  oare cati dintre voi, cei care cititi acum acest articol, ati reusit sa obtineti locul de munca mult visat, sa faceti ce v-ati dorit dintotdeauna? Probabil ca un procent foarte mic face exact ce si-a dorit. Eu as putea sa spun ca mi-am urmat visul si am facut ce mi-am dorit, numai ca m-am trezit repede si mi-a placut mai putin cand mi-am dat seama ca salariul este unul nu foarte mare. Si dupa ce ca nu era mare, regimul boc-basist s-a gandit ca ar putea sa mai reduca din el. (Am aflat in perioada aceea ca boc in limba tiganeasca inseamna foame). Astfel dorinta de recalificare a fost una mai mare decat cea pentru a-mi urma visul. 

   Astfel, am ajuns la concluzia ca in viata, este indicat sa "alegem sa ne placa" ceea ce trebuie si  apoi vine intrebarea: Unde mai e placerea? Unii spun ca daca un job iti aduce multi bani, incepe sa-ti placa. Nu pot sa ii contrazic pentru ca inca nu am intampinat pana acum aceasta dificultate in viata mea. :P 

Oricum, daca as putea sa aleg din nou ce as vrea sa fac, nu as schimba directia, poate as pune doar un pic si mai multa pasiune.

   Cat de frumos ar fi ca fiecare sa faca ce isi doreste! eh... utopie! Cred ca ne-am plictisi de atata armonie si am crea imediat un dezechilibru. Suntem prea complicati sa ne placa perfectiunea. Pentru ca majoritatea dintre noi sa fim multumiti, poate ar trebui sa muncim mai mult, mai serios, cu mai multa implicare si daruire scopului pe care ni l-am propus. Probabil ca daca nu am reusit ce ne-am propus pana acum, este din vina noastra si nu a mediului si a conjuncturilor in care ne aflam. Sa nu uitam ca atunci cand incercam sa dam vina pe cineva, in incercarea noastra de a arata cu degetul spre o persoana, 3 degete sunt indreptate totusi spre noi. Rezolvarea problemei se va gasi de cele mai multe ori la noi insine. 

Care sunt motivele pentru care iti place sau nu munca pe care o faci? 

Adi