Ne intoarcem de unde am plecat

 Cam tuturor ne place mai mult ce are vecinu', ni se pare ca viata altora e mai frumoasa si vrem mai mereu sa sa fim in alt loc. In mare parte suntem mereu nemultumiti. Pacat ca putini reusesc sa iasa din zona lor de confort pentru a rupe lantul mahnirilor. Cred ca toti am observat ca ne intrecem in tehnologii, ne complicam existenta si ne incurcam mintea in fel si fel de lucruri si ganduri. De cele mai multe ori, cea mai buna metoda este cea mai simpla. 

Tu ce alegi?

  Cel mai bun exemplu in ceea ce priveste intoarcerea la origini vizeaza stilul alimentar. Noi romanii, am putea sa fim recunoscatori americanilor, predecesori ai unui stil alimentar dus intr-o extrema greu de atins. Uneori este bine sa nu fii cel mai "avansat"! Observ ca in orasul Nehoiu (Buzau) din ce in ce mai multe persoane  sunt interesate de o alimenatie mai sanatoasa imbinata cu practicarea unui sport. Felicitari! Pana la urma, esti ceea ce mananci! chiar daca eu nu-mi amintesc sa fi mancat o bomba sexy! :D.

   Bineinteles ca doar dieta, nu te face neaparat sa arati ~ si mai ales sa te simti ~ mult mai bine daca nu este atasata unui program sportiv. Si in aceasta sfera, pe scara evolutiei acestui domeniu, s-au inventat zeci, chiar sute de exercitii sportive care mai de care mai sofisticate. In cele din urma s-a constatat ca cele mai eficiente sunt cele elementare, facute cu miscari cat mai naturale ale corpului.

    Pe langa stilul de viata ce include alimentatia si practicarea unui sport, o alta intoarcere la origini ar fi aceea a apropierii de natura. Aici bineinteles ca parerile sunt impartite, si fiecare are dreptate... sau nu. Sunt multe persoane care dupa o viata traita in buricul orasului, nestiind cum arata macar ţâţa vacii sau cum trebuie lucrat pamantul, indraznesc sa se mute din imperiu undeva la tara. 

  

   Cateodata pare asa de greu sa faci o schimbare incat preferi sa mai amani un pic. Faptul ca amani un pic, si inca un pic tot o decizie este, aceea de nu schimba nimic! :)

   Iti doresc sa ai mai mult curaj!

Adi J

Ce sa fac?

ce sa fac?

   Aflandu-ma intr-una din calatoriile de anul trecut, am avut sansa sa cunosc o multime de oameni minunati. De fapt cred ca aspectul asta mi-a placut cel mai mult - (sa cunosc oameni apartinand unor culturi si medii diferite de la care, inevitabil, ramai cu ceva).  Intr-una din aceste iesiri, am avut o discutie simpla cu o persoana din Estonia despre locurile de munca si despre faptul ca aproape nimeni nu este multumit de pozitia actuala in propria cariera. In urma acestei discutii am ramas cu o idee care m-a facut sa ma gandesc mai intens la ce vreau sa fac mai departe. Este vorba despre o maxima de-a lor ce se vrea proverb national si suna cam asa: "Daca reusesti sa iti gasesti un job care sa-ti placa, nu mai e nevoie sa muncesti!" Cata simplitate in aceste vorbe - atata adevar.

   Stau acum si ma intreb:  oare cati dintre voi, cei care cititi acum acest articol, ati reusit sa obtineti locul de munca mult visat, sa faceti ce v-ati dorit dintotdeauna? Probabil ca un procent foarte mic face exact ce si-a dorit. Eu as putea sa spun ca mi-am urmat visul si am facut ce mi-am dorit, numai ca m-am trezit repede si mi-a placut mai putin cand mi-am dat seama ca salariul este unul nu foarte mare. Si dupa ce ca nu era mare, regimul boc-basist s-a gandit ca ar putea sa mai reduca din el. (Am aflat in perioada aceea ca boc in limba tiganeasca inseamna foame). Astfel dorinta de recalificare a fost una mai mare decat cea pentru a-mi urma visul. 

   Astfel, am ajuns la concluzia ca in viata, este indicat sa "alegem sa ne placa" ceea ce trebuie si  apoi vine intrebarea: Unde mai e placerea? Unii spun ca daca un job iti aduce multi bani, incepe sa-ti placa. Nu pot sa ii contrazic pentru ca inca nu am intampinat pana acum aceasta dificultate in viata mea. :P 

Oricum, daca as putea sa aleg din nou ce as vrea sa fac, nu as schimba directia, poate as pune doar un pic si mai multa pasiune.

   Cat de frumos ar fi ca fiecare sa faca ce isi doreste! eh... utopie! Cred ca ne-am plictisi de atata armonie si am crea imediat un dezechilibru. Suntem prea complicati sa ne placa perfectiunea. Pentru ca majoritatea dintre noi sa fim multumiti, poate ar trebui sa muncim mai mult, mai serios, cu mai multa implicare si daruire scopului pe care ni l-am propus. Probabil ca daca nu am reusit ce ne-am propus pana acum, este din vina noastra si nu a mediului si a conjuncturilor in care ne aflam. Sa nu uitam ca atunci cand incercam sa dam vina pe cineva, in incercarea noastra de a arata cu degetul spre o persoana, 3 degete sunt indreptate totusi spre noi. Rezolvarea problemei se va gasi de cele mai multe ori la noi insine. 

Care sunt motivele pentru care iti place sau nu munca pe care o faci? 

Adi

De ce să nu fii superficial !?

   De ce să mă implic? de ce să dau din timpul meu pentru lucruri care nu îmi fac plăcere dar care se presupune ca ar fi bune? de ce să învăț mai mult dacă voi reuși oricum să iau nota maximă (păcălind  sau nu profesorul)? 

   

   În liceu și la facultate - am scăpat fără să fiu depistat de vreun profesor de superficialitate - însă la master unul dintre ei mi-a descoperit micul secret...atât de mult țineam la el, încât aproape că nici pentru mine nu aș fi recunoscut că mai tot timpul am fost lipsit de profunzime în ceea ce făceam. 

   Am realizat cam târziu despre acest defect, însă mă strădui cât pot să îl îndrept. În fiecare dintre noi, întotdeauna mai este loc de încă puțin  și, de obicei, ne place să dăm vina pe motivație - nu avem motivație dom'le! și gata! Se pare că asta este scuza noastră preferată...studiile arată ca entuziasmul unei motivații durează 2-3 zile - apoi reluăm starea noastră de dinainte, de ... superficialitate! Ieșirea din această dilemă este foarte simplă- nu avem nevoie de motivație - avem ceva cu adevărat puternic, ce ne este dat de la mama natură într-o anumita doza zilnică - aceasta se numește VOINȚĂ. Totul depinde acum de noi cum administrăm această doză - putem să o folosim pe ambiții prostești sau  putem să o punem în practică în cele mai frumoase moduri.

   Superficialitatea m-a făcut să fiu prezent doar fizic în multe dintre activitățile pe care le-am susținut; am făcut multe lucruri doar că trebuia să le fac și acum constat cu părere de rău că am trecut pe lângă ocazii mari pentru formarea mea personală și profesională, de a realiza ceva mai mult decât am reușit până în prezent.

   Acum, privind un ansamblu, realizez câte lucruri aș fi putut sa fac mai bine, însă nu cred că este prea sănătos să mă tot gândesc la trecut, ci mai degrabă să mă folosesc de ceea ce am in prezent - pentru a contribui la un viitor mai bun! ;)

   

   Ca o concluzie care poate fi ușor intuită - Dacă și tu ești superficial - încearcă să faci o schimbare pâna nu ajungi să tânjești după trecut! Dă-ti interesul în tot ceeea ce faci și nu ți va părea rău!