Ce zice lumea?

De cate ori ai abandonat un proiect sau nici macar nu l-ai inceput de teama ca vecina de la 2 o sa te judece sau o sa rada de tine? 

De cate ori ai vazut oameni care se grabesc sa se casatoreasca "ce zice lumea? Raman fata mare / flacau la mama?"

De cate ori ai tacut desi aveai dreptate intr-o conversatie cu parintele de la biserica de teama ca lumea o sa te creada un eretic? 

De cate ori ai vrut sa faci o schimbare radicala de look insa ce va spune lumea te-a oprit si ti-a decimat gandul? 

De cate ori ai vrut sa iti bagi demisia de la locul de munca pe care il urasti cu atata pasiune insa te-ai gandit ca ce-o sa zica lumea? "Ia uite-l si pe lenesul asta!" 

De cate ori ai vrut sa incepi o afacere, mica sau mare, insa teama de esec impreuna cu "ce o sa zica lumea" te-au tinut prins de locul ala de munca pe care il urasti? 

De cate ori ai vrut sa fii in rand cu lumea si ai luat o tigara doar ca sa nu fii mai diferit fata de restul grupului?  

De cate ori ai vrut sa inviti fata aceea in oras la o cafea insa gandul familia ta nu e de acord, te-a impiedicat? 

De cate ori ti-ai dorit sa ai un copil cu toate ca nu esti casatorit/a inca, insa gandul ca gura lumii nu s-ar mai opri, te-a speriat? 

De cate ori ai vrut sa fii tu cel care face primul pas pentru o impacare, insa gandul ca lumea o sa te vada ca pe cel mai slab, te-a impiedicat?  

De cate ori ai vrut sa iti faci un tatuaj insa gandul ca tanti Veta o sa manance ca " doar puscariasii isi fac tatuaje!"   

De cate ori ai vrut sa scrii o carte insa daca nu o sa fie una de succes, ce o sa zica lumea? Ca sa prinzi curaj, pana si Becali a indraznit sa scrie una... 

De cate ori?

 

Oare merita sa punem viata pe stop doar ca sa multumim lumea? Orice vis ai avea, incepe-l azi, incepe-l cu frica, incepe-l cu pasiune, incepe-l cu tot sufletul, doar incepe-l azi! Orice calatorie de 1000 de mile incepe cu un pas.

Ce inseamna sa fii un om de succes?

Ti-ai pus vreodata intrebarea - ce inseamna sa fii un om de succes? Daca esti un om de succes inseamna ca esti implicit si un om fericit? Luat la bani marunti, succesul este extrem de subiectiv; Daca pentru Gigel e un real succes sa aiba un salariu lunar de $1000, pentru Grigore este o tragedie... si asa mai departe. 

In incercarea de a defini succesul intr-un mod cat mai relevant, am intrebat un numar de prieteni, colegi si contacte de pe 5 continente - "Ce inseamna sa fii un om de succes pentru tine?" Evident, o parte au simtit nevoia sa imi dea definitia din dictionar, cealalta parte insa mi-au dat raspunsuri extrem de interesante printre care:

Joseph Lee - fondator Bitcoin si Blockchain tech  

 "Când eram mai tânăr, succesul era orientat spre scop. Părinții mei mi-au insuflat că succesul este definit prin munca grea si note bune. Astazi, succesul pentru mine este mai mult despre diferența pe care o pot face în viețile celor din jurul meu. Când mă concentrez pe binele pe care îl pot face, sunt motivat să fiu de succes din toate motivele corecte, pentru a lăsa o moștenire."

Cristina Balan - trupa Impact 

"Mie cei mai de succes oameni mi se par cei care stiu sa comunice. Sa fii de succes ca om, inseamna sa inveti sa te iubesti si sa-i iubesti pe oameni asa cum sunt. Adica sa fii intelept mi se pare sa fii un om de succes. Sa fii prespicace, sa intelegi limbajul corpului semenilor ca sa stii cum sa relationezi cu ei."

Iulian Prefac - antreprenor

 "Cred ca succesul este atunci cand te trezesti dimineata si esti impacat. Impacat cu ce se intampla in jurul tau, cu stilul tau de viata, dar mai ales... impacat cu tine. O sa spun si ce nu este succesul: succesul nu este un scop in sine. Succesul nu este definit de bani, faima, ori alte lucruri de suprafata, daca era asa nu se mai sinucideau atatia artisti si oameni de afaceri care aveau totul in viziunea majoritatii. "

Kamil Arendt - IT consultant

"O persoană de succes (de orice gen) este o persoană care are obiceiul de a se pune în situații din care poate învăța sau crește si care nu înceteaza niciodată sa faca asta. Aceasta persoana dezvolta metode de depășire a propriilor limitări. Caută legături semnificative cu alte persoane. Isi da seama de ce are nevoie pentru a fi fericit și nu se teme să primească asta. Se simte mulțumita, dar niciodată nu reușeste pe deplin. Niciodată nu se gândeste la ea însasi ca fiind de succes - este mereu un proces in desfășurare. Am succes? Este o activitate în desfășurare."   

Elena Cristina R. 

"Omul de succes este atributul mediocrității, produsul de azi, al unei societăți de consum. Sunt sigură că, spre exemplu, Einstein nu se considera un om de succes, poate unul de valoare, ceea ce este o mare diferență. Ne uitam azi la Tv şi vedem numai oameni de ''succes''. În schimb, unde sunt oamenii valoroşi?  Oamenii de valoare sunt modeşti, discreți şi lipsiți de dorința de epatare. Aşadar, omul de succes este un produs modern, o boală a societății de azi. Cum apare, aşa şi dispare. Succesul ține mai mult de notorietate, care se poate cumpăra foarte uşor cu bani, exemplele sunt dovezi clare, fară să citez pe nimeni. Insă, valaorea este singura care străbate timpul. Automat, valoarea poate aduce şi succesul, dacă alegi să devii cinevă public. Nu suntem într-o concurență...suntem aici să ne găsim propriul sens, care ne fac fericiți. Suntem aici să ne ajutăm între noi. Dar sutem departe de acest sens." 

Myrsini (greek)

 - Explica cum in limba greaca cuvantul succes  inseamna defapt noroc. "In mintile noastre, succesul este direct legat de noroc. Adesea nu are importanta cat de greu incerci ci mai degraba o combinatie favorabila de evenimente cum ar fi: pe cine intalnesti, in ce perioada din viata ta, care este mentalitate si starea de spirit cand se ivesc anumite oportunitati samd."  

Monica R. 

- "Succesul inseamna sa fii impacat cu tine indiferent de situatie, sa stii ca ai facut tot ce puteai mai bine chiar daca nu a mers totul conform planului. Succesul este sa nu te dai batut chiar si atunci cand viata pare sa fie impotriva ta. De asemenea, succesul este atunci cand reusesti sa fii multumitor pentru tot ce ai."

Imi e intotdeauna drag sa discut cu oameni care au mai multa experienta de viata decat mine. Aflandu-ma la cofetaria din colt pentru o cafea si o felie de tort, adesea apare si un domn scotian la vreo 60 de ani. A aparut si acum. Nu aveam nici cea mai mica idee ce ar putea sa spuna la intrebarea: "Ce inseamna sa fii un om de succes pentru dumneavoastra?" asa ca l-am intrebat. 

"Vezi tu, daca cineva se uita la viata mea din exterior, ar zice ca am avut o viata plina de nenoriciri - doua casatorii si doua divorturi in mai putin de 5 ani. Doar locuri de munca temporare, nicio stabilitate. Asta se vede din exterior, lucrurile stau altfel pentru mine. Personal, ma consider cel mai norocos, Dumnezeu m-a inzestrat cu optimism. Optimismul m-a ajutat sa ies din orice situatie. Depinde foarte mult cum privesti lucrurile. Gandeste-te ca vrei sa iti iei un Audi A6 albastru... din momentul in care iti pui atentia pe asta, o sa incepi sa vezi pe strada tot mai multe masini marca si  culoarea respectiva. Oare nu erau masinile astea pe strada si inainte? Evident ca erau, dar atentia ta era distribuita in alte directii. Acelasi lucru se aplica si problemelor, daca te concentrezi pe ele, o sa ai parte de mai multe si mai mari. 

Eu cred ca succes ai daca reusesti sa fii fericit. Daca ai absolut orice, dar nu esti fericit, esti tu oare om de succes? Daca esti, atunci nu vreau sa fiu unul." 

Joshua -  "Pentru mine succesul inseamna sa vizitez 100 de tari pana la 30 de ani."

Amira -  "Succesul pentru mine este sa imi vad copiii realizati la casele lor."

Paul P. explica cum succesul inseamna atingerea scopurilor indiferent care ar fi aceastea si ca omul de succes este constient ca telurile sale sunt unice si personale. 

Ionut S. crede ca omul de succes traieste ceea ce spune, vorbeste din experientele proprii fie ele bune sau rele. 

Nicoleta N. crede ca succesul este incercarea aceea care nu esueaza. 

Oana C. de asemenea vede perseverenta ca pe o calitate a succesului.

Daniela I. - "Succesul e unic. Atunci cand bifezi in checklist primii itemi din lista de lucruri importante, inseamna ca ai obtinut succesul."

Oana R. - "Un om care se cunoaste pe sine, este pentru mine un om de succes. Pe scurt cam asta ar fi raspunsul meu. De aici ajunge la succes pe toate planurile."

Amalia D.  - "Ai succes atunci cand ceilalti oameni vin spre tine pentru ca stiu ca tu poti sa le rezolvi probleme, atunci cand au incredere in tine. Succes e atunci cand ai timp liber, cand pui capul pe perna linistit. "

Paul S. - "In primul rând sa fi mulțumit de tine ca persoana. In al doilea rând sa ai o familie sau prieteni care țin la tine indiferent de situație."

Catalin D. - "E ceva de genul: Esti mic si ai un vis... Cand esti mare, traiesti acel vis."

Ovidiu S.  "Părerea mea este ca sa fii om de succes trebuie sa ai încontinuu dorința de a progresa. Atunci când ai dat-o in bara sa fii perseverent. Sa nu te compari niciodată cu ceilalți, sa te compari mereu cu tine, astfel încât sa îți dorești sa fii mai bun decât ai fost pana atunci, nu decât alții.  Eu nu numesc “un om de succes” dacă are succes doar in cariera și nu și pe plan personal."

Trei persoane au raspuns ca nu au experimentat inca succesul si se abtin din a da un raspuns, totusi, au spus ei, "apreciez intrebarea!"

Dupa cum se poate vedea din varietatea de raspunsuri primite, succesul este fara doar si poate, SUBIECTIV.
Ce e succesul pentru mine? Succesul este echivalent cu pacea interioara. Uneori, succesul este un singur pas inainte, doar unul. Alteori, succesul este doar mentinerea pozitiei. Daca insa mentinerea pozitiei nu este cu putinta, o atitudine pozitiva poate sa reprezinte succesul! Imi apare acum in minte o imagine cu un copil care pare fericit jucandu-se cu un telefon mobil facut din tarana. Pentru mine, copilul ala e un om de succes!

Niste (3) categorii

Cel mai frumos subiect pe marginea căruia se poate discuta nelimitat rămâne omul și cum funcționează mintea acestuia, motivele din spatele acțiunilor iraționale sau raționale. Ce e irațional sau normal rămâne oricum la latitudinea fiecăruia. Ce e normal pentru un păianjen este un absolut  haos pentru un țânțar. Suntem diferiți și în asta constă toată grandoarea vieții. Trei categorii de oameni aș vrea să menționez în următoarele rânduri... Cei care se gândesc la: Trecut, Viitor și Prezent. Ordinea nu este aleatorie.

Trecut. Cu toții ne petrecem mare parte din viață contemplând la trecut. Trecutul ne amintește cine suntem, ne formeaza, ne ajută sa creștem, este parte din noi. Ca orice lucru pe acest Pământ însă, când e prea mult, devine toxic.

 Un banal exemplu în care probabil vă veți regăsi -  După o ceartă cu colegul de munca care a durat să zicem 2 minute, petreci încă 20 (sau mai mult) gândindu-te la ce replică tare ai fi putut să îi dai... ”Damn! de ce nu mi-a venit în minte atunci?” Mai departe, e posibil ca mintea să te poarte în viitor - începi să planifici cum o să reacționezi  în cazul unui nou episod. Și uite așa irosim timp prețios din viață fluctuând undeva între trecut și viitor.
Alt exemplu cu care ne torturam uneori este  ceea ce îmi place să numesc dacă și cu parcă.

# Dacă știam că trenul are întârziere 2 ore, aș fi avut timp să dorm mai mult și nu aș fi fost așa de obosit acum... really? are vreun rost să lași mintea să-și facă de cap cu așa nonsens?

# Dacă știam că o să plouă, îmi luam umbrela. Well, guess what, n-ai știut... în loc să te plângi că ai uitat umbrela, mai bine găsești o variantă prin care ai putea să ajungi decent unde vrei să ajungi. Uneori am senzația că avem o placere bolnavă să ne plângem de milă în loc să folosim timpul și energia pentru a găsi o soluție. Știu, sunt momente când nu cautam soluții, vrem doar niscaiva compătimire.  

Viitor. Un alt mare calup din timpul nostru este petrecut în viitor. Avem nevoie de planuri și mai puțin de griji pentru viitor. (Recomand cu drag cartea - Lasă grijile, începe să trăiești scrisa de Dale Carnagie). E sănătos să ai o direcție, un plan.”Dacă nu știi în ce port vrei să ajungi, niciun vânt nu este favorabil” a spus Seneca. 

Viitorul poate să fie înșelător în ideea în care mintea noastră fabuloasă ne face să credem că este înțelept să cheltuim tot prezentul cu energia lui pentru viitor. Pare să fie un act de chibzuință la prima vedere, nu-i așa? Suferim acum, o să ne bucurăm mai târziu. Problema apare când începem să trăim în permanență în viitor și viitorul nu mai vine. Uităm că atât trecutul cât și viitorul se petrec în prezent.Tot ce s-a întâmplat ieri, s-a întâmplat în prezent, iar ceea ce o să se întâmple maine, se va întâmpla tot in prezent. 

Prezent. Absolut toată viața se petrece la momentul prezent. Dacă petreci prea mult timp tânjind dupa trecut sau visând la viitor s-ar putea sa te trezești într-o zi un bătrânel plin de regrete. Trăiește clipa este sloganul mult rostit astăzi fără prea mare succes.
Marii gânditori, incluzând și pe cei contemporani, spun că prezentul este cheia fericirii și a păcii depline. Insipirația și accesarea conștiinței colective este posibilă de asemenea în momentul prezent. Așadar, fiți prezenți dragii mei!

Următorul pas

Atunci când te simți confortabil cu noua situație în care te afli, vine următorul pas ce te aruncă într-un nou meleag. Parcă nici nu ai gustat suficient din victoria anterioară și deja ești pe drum spre o noua provocare. Se pare ca viața, ca și mersul, este o continuă cădere spre înainte. În momentul în care următorul pas nu este așezat corespunzător

, cazi...

Îmi place sa cred că avem întodeauna de ales ritmul în care vrem să ne deplasăm, uneori însă vine valul și ne poartă in ritmul lui, ne dă impresia mereu ca am rămas in urmă și că dacă ne oprim acum pentru a ne trage sufletul, am pierdut totul și nimic nu o sa mai aibă rost - amuzant e ca atunci când  ești prins, orice moment pare cel mai important și nu poți sa te oprești niciodată.

Următorul pas și iureșul in care suntem prinși ma duce cu gândul la o poveste cu tâlc:

Era odată un om care avea un singur cal la căruță și intr-o zi, vede trecând pe lângă el un om care avea doi cai la căruță. Dorința a fost deja născută, astfel in cât in scurt timp și-a luat și el... doi cai la căruță. Tot mergând pe drum, trece pe lângă el în viteza un om care avea 3 cai la căruță nu a trecut mult până când a reușit să strângă suficienți bani să își cumpere încă un cal. Mergând mândru pe drum de data asta cu 3 cai la căruță, trece in viteza pe lângă el un om care avea 4 cai la căruță. Imediat a început sa se frământe cum să facă să își cumpere încă un cal. După multă muncă și stress, a reușit sa își mai ia încă un cal. Mergând pe drum, trece în viteza pe lângă el un alt om cu 5 cai la căruță. Evident fericirea ultimului cal cumpărat s-a terminat in acel moment... frustrarea și chinul pentru a cumpara alt cal au început din nou.

În acel moment  din parte opusa un vechi prieten se oprește în dreptul lui și după ce află motivul pentru care e supărat, îi spune: “ Dacă ești băiat deștept, întorci căruța și trăiești liniștit printre cei care au mai puțini cai decât tine la căruță...  Dacă ești prost, o iei înainte și te prinde moartea pe drum”

Nu e întotdeauna ușor să te oprești din strâns avere, o simpla analiza asupra proprii vieți ar trebui sa fie de ajuns. Fiecare dintre noi știm dacă merita efortul pentru următorul pas cu tot ce implică. Uneori următorul pas poate însemna spre exemplu un salariu mai bun însă in același timp reducerea inevitabila a timpului de calitate petrecut cu familia  sau cei dragi. Oare întotdeauna următorul pas este neaparat mai bun?







Povestirea a fost inspirata din Las Fierbinti ( https://www.facebook.com/Trebuie.sa.asculti/videos/1105409412874310/ )

Accepta, schimba sau pleaca

Te trezesti in fiecare dimineata, mergi la munca cu gandul ca azi o sa fie mai bine.. Pe la pranz iti amintesti ce ti-ai propus pentru astazi si realizezi ca nu e asa, "maine insa sigur va fi altfel!" incerci sa te minti... A doua zi pleci cu forte proaspete dupa o ceasca de cafea si istoria se repeta. Dupa cateva saptamani se instaleaza un inceput de depresie si te intrebi daca despre asta este viata? Acelasi lucru se intampla si atunci cand esti intr-o relatie in care oricat ai incerca, nu merge. Zi dupa zi, speri ca se intremeaza si o sa fie mai bine. Din pacate daca tu nu faci nimic, de la sine nu prea se rezolva nimic, timpul nu vindeca si nu rezolva, noi avem puterea asta.

Ai vazut deja in citatele motivationale de pe facebook ca persoana care are puterea sa iti schimbe viata esti chiar tu. Ok, ok, le stim cu totii, sunt minunate iar pe moment te fac sa crezi ca poti sa razbati...numai ca atunci cand te afli intr-o situatie critica, nu mai reusesti sa aplici nimic din pozitivisme, cum facem?  

Este necesara o gandire limpede, probabil greu de dobandit in vremuri tulburi. Omul care m-a ajutat sa vad imaginea de ansamblu atunci cand o(rice) situatie pare fara de sfarsit este Eckhart Tolle.

Avem la dispozitie intotdeauna 3 variante din care putem sa alegem indiferent de natura, marimea sau intensitatea problemei:

1. ACCEPTA - Incearca initial sa vezi daca situatia creata poate sa fie tolerata. Cantareste consecintele in cazul in care vrei sa faci o schimbare sau sa pleci. Nu ezita sa actionezi daca situatia prezenta te nemultumeste pe parcursul unui timp relativ indelungat.

2. SCHIMBA - Sa presupunem ca ce te face nefericit este locul de munca. Ce poti sa schimbi? Poti oare sa ai o conversatie cu un manager prin care sa faci anumite modificari cu privire la atributiile pe care le ai? Ai putea sa fii surprins cate probleme se pot rezolva cu o atitudine pozitiva si profesionala. Incearca!

3. PLEACA - Daca problema intampinata nu poate sub nicio forma sa fie acceptata ca situatie curenta in viata ta, nu poate sa fie nici schimbata, a ramas ultima varianta... Pleaca! 

"Sa te plangi de o situatie inseamna sa te victimizezi. Retrage-te din orice situatie care nu iti face bine, schimb-o sau accept-o. Orice altceva e nebunie." Eckhart Tolle. Poti gasi cartea care care mi-a schimbat viata - aici.

Bunastarea fizica, mentala si spirituala a ta ar trebui sa fie principalul tau scop in aceasta viata. Asigura-te ca actiunile tale contribuie la asta. Timpul nu iti rezolva problemele, el trece, sta sau probabil ca nici nu exista.

AP

23 de lucruri pe care nu le stiai despre ego

Intotdeauna un subiect bun de dezbatut dupa parerea mea este acela care vorbeste despre tine, ca om, ca fiinta sociala, ca entitate. Pana cand o trezire a constiintei se va fi petrecut, fie ca admitem sau nu, cu totii avem un grad dezvoltat al egoului. Dupa cum bine presupui, acest articol o sa vorbeasca in mare parte despre ego insa vor fi tratate si alte subiecte conexe.

1. Egoul poate sa fie privit ca o entitate care nu poate sa supravietuiasca independent, are nevoie de o gazda.
2. Egoul are nevoie de un dusman pentru a continua sa supravietuiasca.
3. Majoritatea problemelor pe care le intampinam sunt create de ego, tocmai pentru a reusi sa se hraneasca in vederea continuarii propriei existente.
4. Cand egoul moare, trezirea constiintei iese la suprafata. Acestea doua nu pot supravietui concomitent. Onoreaza constiinta fiind prezent in fiecare moment.
5. Cateodata lasand lucrurile sa curga in starea lor naturala este un act de curaj si putere mult mai mare decat daca le-am tine cu orice pret aproape.
6. Egoul nu este gresit sau corect este doar inconstient. Daca il identifici in tine, e suficient sa il observi iar acesta isi va pierde din intensitate instantaneu.
7. Asigurandu-te ca de fiecare ai dreptate pe cand restul lumii face lucrurile intr-un mod gresit, este una dintre principalele modele mentale ale egoului.
8. Egoul traieste prin comparatie.
9. Pentru ego: Eu am  este egal cu Eu sunt  
Egoul vrea sa vrea mai mult decat vrea sa aiba. (Inspira si reciteste linia asta :) )10. Prin constientizarea corpului, nu doar ca ne putem ancora la momentul prezent, dar este mai ales o poarta care ne poate scoate din inchisoare, care este egoul.
11. "Cogito, ergo sum" (Gandesc, deci exist) spunea Rene Descartes. Foarte frumos, Jean Paul Sartre a schimbat perspectiva: "Daca nu ar fi decat gandul in tine, nici nu ai sti ca gandesti macar. Ai fi ca un visator care nu stie ca viseaza". Si acum probabil te intrebi: Cine sunt eu daca nu vocea din capul meu?? Esti cel care o asculta! Sa te  descrii doar prin faptul ca gandesti, este o limitare a propriei fiinte.
12. Cauza pentru care te lupti, se va intari, in fata gandurilor carora opui rezistenta, vor persista.
13. Oricand te simti superior sau inferior cuiva, acela este egoul din tine.
14. Cand te indragostesti, in cele mai multe dintre cazuri, este o intensificare a nevoilor egoului.
15. Modele ale egoului care functioneaza de multi ani, uneori pot fi dizolvate in mod miraculos atunci cand nu li te opui in interior.
16. Suferinta are un scop nobil: Evolutia constiintei si prabusirea egoului.
17. Atunci cand egoul spune: "nu ar trebui sa sufar, de ce eu?" iar asta creeaza si mai multa suferinta.
18. A iubi inseamna a te gasi pe tine in celalalt.
19. Una cu viata. Nu traiesti viata, viata te traieste pe tine. Viata este dansatorul, iar tu esti dansul.
20. Sa devii liber de ego nu e chiar un lucru foarte mare, ba chiar unul mic. Tot ce trebuie sa faci este sa constientizezi gandurile si emotiile - in timp ce se manifesta.
21. Emotiile sunt reactia corpului la gandurile emise de minte.
22. Gandurile sunt alcatuite din aceeasi energie ca si materia, vibrand insa la o frecventa mult mai inalta, explicandu-se astfel de ce acestea nu pot fi atinse sau vazute.
23. Nefericirea este creata atunci cand nu esti in aliniament cu momentul prezent, cand ACUM este negat intr-un fel sau altul. Viata ta este probabil plina de probleme, cam toate situatiile din viata par a fi asa - dar incearca sa vezi daca ai vreo problema acum. Nu maine sau peste 10 minute, acum. Ai vreo problema acum? Orice durere sufleteasca (uneori chiar si fizica) nu poate sa coexiste in lumina prezentului moment. Ceea ce conteaza pentru tine nu este neaparat  ce spui sau ce crezi. Ce conteaza pentru tine se va vedea in actiunile tale, in reactia ta cu privire la diferite lucruri in viata. Daca tu crezi ca ai un caracter puternic insa fierbi atunci cand trenul pe care il astepti are o intarziere de 3 minute... conteaza oare ce spui sau ce faci?

Acesta articol este inspirat in mare parte din cartea  Un pamant nou, scrisa de Eckhart Tolle. Mai mult de 90% din randurile de mai sus fiind citate traduse si adaptate din limba engleza. Poti gasi cartea pe amazon - aici.

Sarcasmul ar trebui interzis oamenilor prosti

Aceasta este o postare de aproape-hater presarata pe alocuri cu ceva frustrare. Am zis.

Daca prostii si-ar tine gura

Indubitabil, ca sa fii sarcastic trebuie sa ai un anumit nivel de inteligenta. Ce bine ar fi daca inainte de a folosi sarcasmul, s-ar da un test pentru a descoperi daca un individ este sau nu pregatit pentru a folosi cu succes aceasta arta pe care multi cred ca o stapanesc. La sfarsitul testului multi dintre amatori ar primi probabil calificativul insuficient si mesajul: "Ne pare rau, se pare ca sunteti prea prost pentru a putea utiliza sarcasmul, incercati sa cititi o carte!"

Sa lamurim diferenta dintre ironie si sarcasm, am consultat dictionarul explicativ online:

Ironie sau sarcasm?

Ironia e o vorba, fraza sau expresie care contine o usoara batjocura la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificatii opuse sensului lor obisnuit; zeflemea, persiflare.   

Sarcasmul este o ironie aspra, usturatoare; batjocura necrutatoare.

Experienta mea de viata de pana acum m-a invatat sa fiu mai tolerant. Mai tolerant chiar si cu prostii. Cum zicea bunica: "Daca vezi ca cineva e prost, da-i pace! E mai prost cine se baga pe prost" Mare adevar a grait. Ce te faci insa cand prostul nu vrea sa iti dea pace? O vreme poti sa te faci ca ploua... Cat timp nu ma afecteaza, rezist bine! :) Vorbesc de oamenii aia care iti ofera lectii  gresite de gramatica  in timp ce ei scriu miau (ca pisica). Vorbesc de acei indivizi care incearca sa corecteze ceva la tine doar pentru simplul fapt ca mintea lor nu a ajuns la nivelul ala de intelegere... daca eu te las in prostia ta, tu ce-ai cu mine? Pare arogranta un pic... nu este insa!

Ce am vrut sa subliniez aici a fost ca, sarcasmul si prostia intr-un singur individ, sunt extrem de greu de digerat. Din pacate stiu ca acest articol nu va fi citit de  combinatia foarte toxica anterior descrisa. Mai stiu oameni care pot sa isi vada de lungul nasului. Stiu cat pot si nu incearca sa para altceva. Pe oamenii astia ii respect si nu as avea vreodata nimic de comentat la adresa lor. Tot necazul apare cand un semianalfabet da lectii de limba, cand un prost crede ca ceva este gresit (si evident isi zbiara plamanii afara ca sa se faca auzit) doar pentru ca limitele lui sunt asezate la un alt nivel, samd.

Cand esti prost, e ca si cum ai fi mort. Tu nu stii, e greu pentru ceilalti. 

 "Nu-ti place sarcasmul meu? Nici mie nu-mi place prostia ta" - este mesajul care circula printre sarcastici. Negativ oricum. Ce te faci insa cand mesajul asta vine de la cel mai prost din curtea scolii? Iti vine sa te musti de nas, stiu... sau double facepalm.

Tot e la moda sa se faca petitii online. Ce ziceti, ne adunam cativa pornim o cerere pentru a testa inteligenta inainte de folosi sarcasmul?

AP

De multe ori

De multe ori am vrut sa scriu. De multe ori am realizat ca ar fi insa doar o noua frustrare aruncata in jurul Pamantului. De multe ori am stiut ca daca scriu exact ce gandesc, probabil o sa scriu pe langa obiectul de interes al multora dintre dumneavoastra. De multe ori mi-a pasat prea mult ce cred ceilalti. De multe ori am preferat sa citesc mai mult. De multe ori am decis sa nu scriu... 

De data aceasta insa, scriu.

Am vazut cum de foarte multe ori, sunt predispus sa judec. Cu cata usurinta  judec! Judec pe altii si mai ales pe mine. Cred ca mare parte din suferinta de pe acest glob poate sa fie atribuita modului in care alegem sa gandim sau sa judecam. Nicio problema nu are vreo influenta asupra noastra, doar gandurile atribuite acesteia ar putea cauza vreo suferinta. Bla-bla-bla - majoritatea o sa spuna. Trei de bla e deja prea mult. Ce e scris mai sus e mult mai simplu. Ce vreau sa subliniez aici este ca, gandul este o unealta foarte importanta in viata de zi cu zi. O unealta, da! Alegem in fiecare clipa ce vrem sa gandim si niciodata invers.

Trebuie sa fac o paranteza aici  - Probabil sunteti de acord cu mine ca noi, oamenii, suntem alcatuiti din 3 componente - corp, minte si spirit. Ceea ce am facut mare parte din viata a fost sa ma identific cu mintea. Sa cred ca nu am niciun control asupra gandurilor. Sunt ceea ce gandesc. Lucrurile stau un pic diferit insa. "Gandesc deci exist" scos din context, nu are sens pentru ca Sinele, poate sa fie observatorul gandurilor pe care creierul le ruleaza fara incetare. Incearca sa iti privesti detasat gandurile, sa le observi fara sa implici vreo judecata. Nu sunt nici bune, nici rele... sunt, iar tu le urmaresti. Poate vreun gand sa iti provoace rau? Gandul in sine nu, doar judecata pe care alegem sa i-o atribuim.

Unde am vrut sa ajung cu paranteza de mai sus? Am incercat sa explic cum se poate aplica control asupra gandurilor pe care mintea noastra le produce, asupra judecatii. Sinele este mai presus decat mintea. Mintea este insa un instrument minunat la dispozitia Sinelui. De multe ori se intampla ca mintea sa acapareze tot spatiul lasand Sinele tot mai putin sa respire. 

Ok, cred ca te-am ametit bine cu toate astea. Tot ce ai nevoie sa stii este ca TU, nu esti acelasi lucru cu mintea ta. TU esti mult mai mult de atat.

Cartile care m-au inspirat sa scriu aceasta postare sunt: 

Puterea prezentului - Eckhart Tolle
Lasa grijile, incepe sa traiesti - Dale Carnagie

AP

Visele devin realitate

Te-ai gandit vreodata ca orice vis ar putea sa devina realitate? Te-ai gandit vreodata, ca daca anumiti neuroni de-ai tai s-au hotarat sa faca niste legaturi, sa iti creeze anumite ganduri sau vise, (depinde cum vrei sa le spui), s-ar putea ca vecinii lor sa faca si alte legaturi sa te ajute sa indeplinesti tot ce ai visat vreodata? Ca sa faci sa se intample, trebuie sa crezi doar. Nu e de ajuns sa speri, speranta este doar o cersetoare...  Ce trebuie sa stii insa este ca, atunci cand visele devin realitate, nu este garantata si fericirea. Fericirea nu e direct proportionala cu realizarea viselor. 

Totusi, daca vrei ca visele sa devina realitate, o sa vin cu un exemplu prin care am sa explic cum ai putea sa realizezi asta. O sa-ti spun cum am facut eu. Cand visele mele au inceput sa devina realitate, initial m-am speriat pentru ca eram foarte precis in ceea ce imi doream si rand pe rand, toate s-au intamplat... a bit spooky indeed! Ce faceam mai exact? Mi-am exprimat in minte ce vreau, am specificat detalii, FOARTE precis... apoi am manifestat, m-am comportat ca si cum as avea ce-mi doream. Nu am sperat, am simtit ca si cum am deja. Totul depinde de tine, atat cat indraznesti sa crezi, de atat o sa ai parte.

Totul este realizabil, daca un vis a avut puterea sa se nasca in mintea ta, cu siguranta exista si o cale prin care se poate realiza. Partea frumoasa este ca nu trebuie sa te gandesti tu la o cale, tot ce trebuie sa faci este sa crezi, sa simti bucuria de a avea ceea ce iti doresti si apoi inceteaza sa te mai gandesti la asta. Daca dorinta este una obsesiva, sunt sanse mari sa ramana "dorinta' pentru ca asa o manifesti. Daca trimiti in Univers o dorinta, primesti inapoi o dorinta, eventual din ce in ce mai mare... Sunt multe de spus aici, de asemenea tot ceea ce vrei sa manifesti poate sa fie doar pozitiv. Pentru Univers nu exista "NU". De aceea daca dorinta ta este "sa nu fiu trist" poti sa formulezi simplu - "sa fiu fericit". 

Acum astep cu maxim interes experientele voastre. Daca visele voastre au devenit realitate, in ce mod s-a intamplat asta? Trebuie sa mentionez ca mare parte din informatiile de mai sus provin de la Abraham Hicks, pe care o puteti gasi cu un simplu search pe google sau pe YouTube.

Succes,
AP

Voi chiar mai credeti in dragoste?

   Care e pana la urma treaba cu dragostea asta?  Exista sau nu exista? Daca exista, poate oare sa tina o viata intreaga sau se termina in cateva luni pana la maxim 3 ani? Cred ca astea sunt doar cateva din intrebarile pe care multi ni le auto adresam.  Cati dintre noi am aflat si un raspuns oare? 

Dragostea exista cu siguranta numai ca nu e mereu asa cum apare ea in filmele cu happy end. E furtunoasa la inceput, sentimentul e puternic si atunci poti sa te lupti cu inertia de a fi acelasi de dinainte, poti sa ai mai mult curaj. Curajul nu inseamna lipsa fricii, ci doar puterea de a face ceva impotriva acesteia. Pare frumos (elegant), nu? Ce ne facem cand toata nebunia asta se termina, Da, ne place sau nu, enegia asta se termina la un moment dat. Daca nu reusim sa ne pastram dozele mici, se termina destul de repede din pacate.

Sentimentul asta de a fi in permanenta indragostit poate sa creeze chiar dependenta. De aceea unele persoane pot sa sara dintr-o relatie in alta doar pentru a experimenta drogul asta numit iubire. Ca orice alt narcotic, cu cat este experimentat mai des sau mai mult, cu atat e nevoie de mai mult si se consuma din ce in ce mai repede. Am intalnit chiar la un moment dat o fata care sustinea ca o relatie nu ar trebuie sa dureze sub nicio forma mai mult decat dragostea, adica maxim 3 ani. De ce sa tii langa tine o persoana care nu te iubeste si pe care nu o mai iubesti? Stiu ca e un subiect sensibil, nu am putut sa fiu in total acord sau dezacord. Am ascultat. 

Dupa ce treci printr-o deceptie, e mai greu cu increderea in sexul opus. Dar stii care e replica pentru femeile care spun ca toti sunt barbatii sunt porci? Exact! - Da ce, i-ai incercat pe toti?  Este bineinteles valabila si reciproca. Asta doar in cazul in care chiar nu le-ai incercat pe toate! :P

Voi credeti ca dragostea poate sa dureze o viata intreaga? Inainte nu existau asa de multe divorturi ca si azi, nu pentru ca exista mai multa iubire, ci doar pentru ca oamenii se temeau mai mult de ce o sa zica lumea, sau pentru ca isi doreau ca fiii lor sa nu stie ce se petrece dupa cortine. Cati dintre noi nu stim cazuri ale unor familii nefericite...? Cate femei nu-si luau bataie doar pentru ca ciorba nu era calda? Cati barbati nu au inchis ochii stiind ca nevasta lor este "preacinstita" de un coleg sau mai multi de munca?

Fie pentru copii, fie de rusine, fie doar pentru ca se temeau ca ar fi greu sa o ia de la capat, oamenii inghiteau mai multe mizerii in trecut. Din pacate, sunt foarte multi si astazi care fac compromisuri si traiesc pe jumatate doar pentru ca se tem de necunoscut. Nu a zis nimeni ca e usor, dar probabil o viata petrecuta intr-o continua cautare e mai buna decat o viata cu damf de stricat. Ah, si la urma urmei daca nu ai gasit ce cautai pana azi, sa fii singur nu e rau deloc! Vine un timp cand cel mai bine este sa fii singur, sa te cunosti mai bine, sa inveti sa te apreciezi si sa te iubesti. Cum ai putea oare sa iubesti (cu adevarat) pe cineva daca nu te iubesti inainte de toate pe tine?

Si acum pe bune, tu crezi ca dragostea poate sa fie pana cand moartea va va desparti? Nu vorbesc aici despre obisnuinta sau respect...

NAP

Vineri 13, Paris - Parearea poate sa fie spusa dar nu impusa!

Dap, de data asta am simtit nevoia sa imi exprim si eu parerea. Avem dreptul la exprimare libera... inca! De ce am spus inca, o sa vedeti in videoclipul postat aici. 

Vad ca e o adevarata isterie pe facebook legata de tragedia din Paris. Nu am sa pot sa inteleg vreodata frustrarea omului care se intreaba retoric si public: "De ce si-au schimbat dom'le romanii poza de profil cu steagul Frantei, de ce sunt ei solidari? Da' ce, francezii au fost solidari cu noi cand a avut loc incediul din Colectiv?"  

Pai ce ma...?  solidariatatea noastra e negociabila. Suntem la nunta cu obligatii? Daca nu a venit la mine, atunci nici eu nu ma duc la el...?  Plus ca ce s-a intamplat in Paris are un caracter diferit fata de cele intamplate in clubul Colectiv din Bucuresti. 

Bineinteles ca, la fiecare eveniment, sunt printre ei si oameni care nu stiu ce si de ce, totusi unii isi modifica poza de profil fara sa stie ce s-a intamplat. Este cool...arata mai bine. Atat despre ei totusi. 

Mai fratilor, daca omu' simte ca vrea el sa-si arate afectiunea vizavi de familiile victimelor, ce-ai tu impotriva? Esti tu asa scandalagiu de fel si de preocupa tare ce gandeste si ce face vecinu'? E capra lui, tu vezi-ti de a ta! Aaa, ca nu a considerat ca trebuie sa isi schimbe poza de profil pentru tragedia petrecuta in capitala, e strict alegerea lui, sau poate ca are motivele lui. Crezi ca stii tu toata povestea? Poate nea' omu' asta locuieste acolo, poate are familie sau prieteni in Paris. Crede-ma, nu stii tot!

Si ultima chestie ce-o am pe suflet. Asa tare s-au aprins unii in discutii incat eu am avut senzatia ca asta e ultima problema pe Pamant. O rezolvam si pe asta si gata, mergem in vacanta forever!  Nu zic ca trebuie sa ne abtinem, zic doar ca parerea noastra nu trebuie sa fie universala. Parearea poate sa fie spusa, nu si impusa!

Ca sa inchei intr-un ton mai cald, doar un pic mai cald pentru cei cu gura mare: "Daca poti sa spui ceva bun, constructiv, spune-o! Daca nu, mai bine taci!"

Adi

NHShet de Anglia

   Nimeni nu merge cu cel mai mare drag prin spitale, pe la dispensare sau la medici in general. Bine, sa nu generalizez acum... Poti de exemplu sa mergi cu drag la un medic daca nu scopurile medicale te imping sa faci vizita :-). If you know what i am sayin'! :P

   N-am vrut nici macar sa ma inscriu la medic de familie aici in Londra, totusi, nu stii niciodata cand ai nevoie, e bine sa-l ai. Am zis ca daca oricum mi se deduc taxe si pentru asta, sa ma inscriu. Totul ok, pana aici.

   Din pacate, mai tarziu, chiar am avut nevoie sa apelez la GP (medicul de familie) unde in afara de una din cele 2 secretare, toti sunt indieni. Am sunat si m-au programat in 2 saptamani. Am intarziat undeva sub 10 minute (my fault recunosc), am venit cu o scuza plauzibila, si desi nu mai era nimeni acolo pentru ca era sambata, medicul a zis ca nu poate sa ma mai primeasca. Am facut o noua programare un pic mai tarziu, tot cam 2 saptamani si ceva a durat. Am venit la timp de data asta, insa jegurile m-au lasat sa astept 30 de minute in plus pentru ca bagau bangladeshienii si indienii inaintea mea. Aia care stau numai pe beneficii si aduc paguba statului, aia au prioritate in NHShet.

   Dupa ce mi-au zis sa iau aspirina ca sa imi treaca, m-au trimis mai departe tot le niste membri din familia lor colorata. Acolo aia cica se numesc fizioterapeuti. Aveam 6 sedinte programate. Daca inainte sa merg la ei inca mai exista o ordinte in coloana mea vertebrala, acum cu siguranta  toate vertebrele erau fiecare in alta parte. Dupa prima sedinta, mi-au zis ca e normal sa ma doara, am facut si a doua sedinta, nu prea mai puteam sa ma ridic din pat, am ajuns cumva din nou la ei, le-am spus ca nu pot sa continui si sa ma trimita sa fac un RMN.  Pentru asta a trebuit o noua programare la GP...  Cand am ajuns in sfarsit, mi-au zis ca in cateva zile o sa primesc o scrisoare cu detaliile unde pot sa fac programarea pentru RMN. Am primit-o in 4 saptamani dupa ce incepusem sa ii sun la fiecare a doua zi. Am primit-o in sfarsit, si cand m-am programat, surprizaa, se putea doar peste o luna! :)) Cred ca am ridicat tonul fara sa imi dau seama, si am insistat sa se intample mai devreme, si s-a putut in 3 zile.

   Zis si facut, acolo mi-au zis ca in 4 zile primesc rezultatele la GP. I-am sunat sa ma programez si m-au anuntat ca poate sa dureze pana la 6 saptamani. WTF!!! Cum naiba se trimit informatiile alea? prin porumbei prosti care se tot ratacesc sau cum?  Astazi, m-a sunat tanti de la secretariat sa imi spuna: "As a matter of urgency we have to book an appointment for you!"
M-am bucurat, zic poate rezolv saptamana asta. Apoi continua si imi spune ca, Miercuri, 29 iulie la ora 9 sa ma prezint la GP pentru a analiza radiografia. Am intrebat-o daca e o gluma, ca nu pricepeam, cum dracu' "as a matter of urgency" cand tu ma programezi peste o luna? Sunt eu nebun sau NHS e de cacat? 

   Toata tigania asta a inceput prin Decembrie si se va incheia pe 29 de iulie. Se va incheia pentru ei, problema sper sa mi-o rezolv cand o sa merg in tara.

Aaa, si mai zicea cineva: "pai ce vrei ma? e gratis!" Gratis? O fi pentru aia care vin cu 15 copii si stau aici pe beneficii, eu mi-am platit taxele si am acoperit cu siguranta si RMN-ul si consultul pentru inca vreo 3 bagdadieni.

   Despre pregatirea personalului medical din dispensarele de aici nici nu mai are rost sa vorbesc. Daca mergi la ei, mergi doar ca sa te trimita mai departe sau sa iti dea o aspirina. Eu cred ca astia au mers la ceva cursuri de vreo 2-3 luni si s-au facut medici de familie, altfel nu-mi explic, ei nu stiu nimic despre nimic, poate chiar asta o fi criteriul la angajare, care-i cel mai prost ala isi alege primul unde vrea sa fie medic. Ma asteptam sa gasesc altceva intr-o tara care ridica oarece pretentii. Data viitoare o sa ma gandesc de doua ori inainte sa merg la GP, am sanse foarte mari sa stiu mult mai multe decat ei despre orice problema de sanatate as avea.

   Hai opriti-ma unu' ca ma agit aici in fata calculatorului degeaba! :)

   Sanatate sa avem! Sper sa nu avem prea des nevoie de serviciile alora!

Aceasta este inca o poveste

   Si tu locuiesti in Anglia daca… oh Doamne cate sunt de zis aici J. Cate lucruri spun oare ca ai trecut pe aici cel putin. Dupa un an petrecut pe aici, s-au adunat si bune si mai putin bune, evident.

   Si tu ai locuit in Anglia daca la inceput cand mergeai la cumparaturi faceai mereu conversia lira = Ron si cam toate ti se pareau scumpe cu exceptia laptelui si a altor catorva produse.

   Daca si tu ai intalnit romani care de abia stiu sa numere pana la 10 dar o ard in engleza cu tine, probabil si tu ai trecut prin Anglia. Despre romanii care au uitat limba romana inca de pe aeroport, insa din pacate nici in alta limba nu se pot exprima, ar fi multe de spus. Nu stiu exact cum, dar mi-e foarte usor sa recunosc conationalii in diverse circumstante si imprejurari. Spre exemplu am intalnit un roman intr-o sala de fitness. Vine la mine cu o engleza congelata si ma intreaba cate serii mai am. Nu a intrebat chiar asta dar am incercat sa deduc. Il intreb daca e roman si imi raspunde din reflex in romana ca “NU!” apoi incearca din nou sa scuipe ceva in engleza. Nu m-am putut abtine sa nu-i zic: “Mars!”

   Si tu locuiesti in Anglia (Londra) daca in orice autobuz, orice metrou sau tren auzi vorbindu-se romaneste. La un moment dat, in primele mele saptamani in Londra, m-am urcat intr-un autobuz in care in afara de un indian si soferul despre care nu stiu sigur ce natie era, cu totii eram romani. M-am speriat. Si da, m-am gandit la cum se simte un Briton cand observa ca e singurul diferit. E ciudat, nu?

   Si tu ai trecut prin Londra daca ai ajuns sa platesti 600 de lire pentru o camera medie, cu geamuri prin care vantul trece cu pasiune, cu nitica igrasie si o clanta imaginara. Chiar daca a trecut deja un an inca mai fac uneori conversia in lei. Ar veni 35 de milioane lei vechi pentru o camera/luna.

   Si tu locuiesti in Londra daca ai ajunsa sa calatoresti pana la 3 ore pe zi pentru locul de munca. Locuiam in N-V Londrei iar cele mai multe joburi le aveam in E sau S-E. Acum locuiesc in Estul Londrei si din fericire doar pentru 1 saptamana am avut un job in S-V.

   Si tu ai trecut prin Londra daca ti s-a intamplat sa te grabesti de mama focului undeva si atunci cand ajungi la metrou, in fata ta se afla un individ care a uitat sa-si incarce oyster-ul si il incearca incapatanat pana se face coada de 5 metri in spatele lui. Pai mai individule, daca nu ti-ai pus bani pe oyster cum dracului vrei sa-ti deschida portile?

   Atunci cand esti intrebat de unde esti, raspunzi fara sa eziti ca esti din Romania apoi, nedumerit zice:

-          Dar nu arati a roman pentru mine!

-          Cum adica nu arat a roman? Cum arata romanii pentru tine?

-          Pai… nu stiu, total diferit!

Sincer nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma supar cand primesc raspunsurile astea. Sa ma bucur ca am reusit sa schimb un pic din impresia proasta in general despre noi romanii sau sa ma necajesc (degeaba) pentru ca un numar destul de mare din pacate au venit in Anglia cu alte scopuri aparte de a munci ceea ce inseamna ca pe de o parte si cei care cred ca romanii sunt altfel, au si ei dreptate…

   Dupa ce spui ca esti din Romania ti se raspunde:

-          Oh, Budapest?

-          Almost there! J

   Si tu ai locuit in Anglia daca ai o cunostinta care dupa ce ia salariul vineri, luni iti cere cu imprumut. Tu ca fraierul ii dai, apoi nu-ti mai raspunde pe niciun numar de telefon. Aaaa, si eventual daca intr-un final dai de el, tot tu esti nesimtit: “Da ce ma? Stateai in banii aia?” Probabil ca astia sunt romanii care au creat o imagine nasoala Romaniei.

   Cam astea au fost frustrarile mele adunate pe-un coltisor de net... cu toate astea, trebuie sa admit ca in multe privinte imi este mai bine decat in a mea tara si ca nu ma gandesc sa plec foarte curand. 

P.S: Poti completa lista "Si tu ai trecut prin Anglia daca" lasand un comentariu mai jos!

Hai merci ca m-ai citit, 

Adi

Cum sa te plictisesti... (partea l)

...cand viata este plina de surprize de tot felul? Dupa cativa ani in care ma tot gandeam la o varianta prin care sa plec pe treaba mea undeva in Anglia sau intr-o tara ceva mai dezvoltata (doar din anumite puncte de vedere insa), imi iau inima in dinti, caut un loc intr-o masina pe blablacar care sa ma duca pana in Londra si nu mai ramane decat sa ma pregatesc sa plec in viata. 

Chiar inainte cu doua ore ca masina sa ajunga la mine, mergeam in slapi pe coridoarele cladirii in care am stat pentru o vreme. O colega ce se afla inaintea mea, schimba brusc directia de mers si degetul mic al piciorului drept se izbeste cu putere in calcaiul ei. Drept urmare, acesta a parasit conformatia prestabilita de mama natura si a inceput sa se uite piezis, da' rrau de tot!  Degetul a fost dislocat... acum cateva zile am aflat ca a fost si rupt.

Sansa a fost de partea mea, in aceeasi cladire cu mine aflandu-se un medic... ginecolog, care avea si alte cunostinte decat cele de specialitate insa. Mi.a fost improvizata o atela din bete de chibrit si ceva banda izolatoare si astfel am plecat la drum. 

Niciodata nu as fi crezut ca un deget atat de mic poate sa fie asa de nesuferit. Sa nu ma lase sa pun piciorul in pamant...

Dupa o noapte si o jumatate de zi, ajung in fata casei in care inchiriasem o camera prin intermediul internetului. Sunam, insa nici la usa, nici la telefon nu raspundea nimeni. 

-Well done! mi-am zis. Ai ajuns in Londra, nu poti sa mergi decat intr-un picior, si ai bani cat sa iei un autocar spre Romania si poate de o cafea pe la vreo benzinarie. Ce faci acum? 

va urma...

-Vrei sa vii cu mine in Italia?

M-a intrebat un coleg de munca, ceva mai candriu ce-i drept. Raspund ca da, vreau! doar ca sa vad ce poate sa dea din el...

- Nu ai sanse! Nici eu nu am sanse! imi zice nebunul. Desi suna a gluma probabil, el a vorbea cat se poate de serios. Era genul de om pe care, la prima vedere, ai zice ca e si pacat sa te superi. 

Cu alta ocazie, neavand ce face, mi s-a facut mila de el si i-am dat o cartela sim pe care nu o mai foloseam de ceva vreme si de care el spunea ca are nevoie. Fara sa imi dau seama ca mai am cateva numere salvate pe sim... unul dintre ele fiind "Dn avocat" (un prieten de la bloc care a terminat studiile la drept si pe care noi il porecleam asa inca din timpul facultatii), nebunul ia cartela, face reincarcarea de rezerva si ii scrie:  

"Domnule avocat, imi cer scuze ca va deranjez insa cu stima va rog daca puteti sa imi trimiteti si mie 5 euro pe numarul acesta. 

cu respect, Adi P." 

 Il invit pe "Dn avocat" sa confirme povestirea si sa vina cu alte detalii pe care este posibil sa nu le mai retin. Intamplarea a avut loc acum aproximativ 7 ani pe vremea studentiei. 

De data asta este 

Cu respect...

chiar din partea mea, 

Adi! :)

Doua luni din viata mea

Fara cateva zile, aproape doua luni s-au scurs de cand ma aflu pe taram albanez. Inainte sa plec, sunt intrebat "de ce Albania?", in aeroport sunt intrebat acelasi lucru de catre ofiterii de serviciu... la momentul respectiv nu pot sa spun ca am avut un raspuns clar, insa acum stiu sigur ca a meritat. Nu de putine ori, o tara mica despre care nu stii aproape nimic, precum Albania, iti poate oferi experiente unice; de aceea, dupa ce ai inchis ochii, iti recomand sa pui degetul pe o harta si... daca nu e apa, du-te! Oameni minunati asteapta sa fie descoperiti oriunde.

Am venit in Tirana, cu un proiect de voluntariat alaturi de alti 18 voluntari din 5 tari: Letonia, Franta, Italia, Spania si bineinteles, Romania. Oamenii astia m-au ajutat sa mai tai din prejudecatile pe care le aveam in mod special pentru letoni si francezi. "Stiam" ca letonii sunt foarte distanti si ca francezii sunt aroganti. Mergand insa pe acelasi principiu ca nu toti romanii sunt cersetori, nici celelalte natii nu au un singur fel de comportament. Oamenii trebuie tratati ca si indivizi, fiecare persoana e unica!

In ceea ce priveste Albania, primul soc la care am fost supus, a fost traficul. Culoarea verde a semaforului nu iti permite intotdeauna sa treci strada in siguranta. Pe de alta parte, daca treci strada printr-un loc nepermis, ai putea sa fii placut surprins vazand cum masina politiei opreste... opreste doar pentru a-ti acorda prioritate, nu pentru a te amenda. 

Cand locatia este noua, neprevazutul si ineditul sunt la ele acasa. Pot sa spun ca in Albania am facut cateva lucruri pentru prima oara. Printre altele, aici am degustat pentru prima oara picioare de broaste si tot aici m-am jucat pentru prima oara cu un scorpion pe care l-am gasit plimbandu-se prin casa. Numele lui este Thomas insa nu raspunde daca il strigi... :(

Daca planuiesti o vacanta in intr-un loc exotic, iti recomand Albania... Daca n-o sa gasesti scorpioni, cu siguranta o sa ai altceva mult mai interesant de povestit!

This is the question!

Sa ne revedem cu bine! 

Adi

Mythbusters - au fost banati pentru ca au vorbit despre cipurile RFID

   Vanatorii de mituri, au vrut sa faca o emisiune despre cipurile RFID (Radio Frequency Identification) - Identificarea prin frecventa radio. Acestia au dorit sa verifice cat de hack-uibile pot fi acestea si daca pot fi urmarite. Din pacate nu au reusit. Companiile cardurilor de credit le-a interzis...

Sursa 

Conflictul dintre Badea si Oreste

Nu scriu foarte des despre ceea ce se intampla in spatele micilor ecrane. De data aceasta, pentru ca, atat Oreste Teodorescu cat si Mircea Badea mi-au fost dragi inca de cand eram mic, am simtit ca ar trebui sa imi scriu si eu parerea...

   

Cat de rau imi pare sa aflu ca cei doi realizatori TV, Badea si Oreste au ajuns sa se certe. Motivul pentru care s-a iscat aceasta cearta a fost nepotrivirea ideilor sustinute de catre cei doi. Mircea Badea este de acord cu exploatarea aurului de la Rosia Montana, la fel si cu eutanasierea cainilor, in timp ce Oreste Teodorescu este impotriva celor doua.

Ultimul mesaj al lui Oreste postat pe facebook a fost postat acum aproximativ o  jumatate de ora in urma in care scria : "Oreste Teodorescu

Vazand si citind peroratiile furibunde ale prietenului meu, m-am gandit cu toata onestitatea, ca pe un om nebun il poti ajuta cu tratament sau rugaciune. Bani de tratament nu am sa-i dau, are el suficienti, dar aroganta si vidul interior il vor obliga sa se creada singurul normal...Va rog si pe voi, nu-i raspundeti la agresiune si marlanie cu aceleasi reactii de la bust in jos. Regret ca cel care promova adevaruri consistente a ajuns sa se exprime mai putin elevat decat Romeo Fantastic! Prietene, ai fost fantastic, acum esti doar fanatic! In ciuda tuturor slovelor tale marlanesti si profund neadevarate, in special in ciuda tuturor celor care spun ca esti pierdut definitiv, eu cred in tine, si in capacitatea ta de a te reintoarce la normalitate si bun simt!"

In ceea ce ma priveste, in acest moment sunt de acord cu Oreste: sunt impotriva eutanasierii cainilor maidanezilor cat si a exploatarii cu cianuri de la Rosia Montana. 

Sper ca cei doi sa revina la ganduri mai bune. In ceea ce-l priveste pe Oreste, stiu ca ar putea sa isi calce pe suflet si sa ierte, nu este o persoana mandra; sper ca si Mircea Badea sa faca acelasi lucru...

UPDATE: Ultima postare facuta de Oreste este:
""E penibil sa te lupti cu cineva sortit mereu sa piarda!" (Seneca) Din compasiune eu renunt! Ceea ce am avut a spune, am zis! Vreau sa raman, totusi cu o amintire placuta!" adaugand de asemenea poza de alaturi.

Cele mai bune idei de tatuaj

tatuaj harta lumii

Daca vrei sa iti faci un tatuaj si esti foarte nehotarat/a, ai cam doua optiuni; Fie te gandesti mult, astfel incat sa fie in locul potrivit dar mai ales cel care sa te reprezinte... te gandesti, te gandesti si apoi iti dai seama ca e o idee proasta pentru ca este posibil ca la un moment dat sa te plictisesti si o sa vrei sa il scoti. A doua varianta  este una proactiva - iti alegi cu un minim gandire si cu un maxim de determinare desenul/ citatul si te duci sa printezi tatuajul mult visat pe partea corpului care iti vine in minte in drum spre salon.

Am gasit si cateva modele care ar putea sa fie sursa inspiratiei in cazul in care vrei sa ai un tatuaj. Pentru ca imi place mult sa calatoresc, mie mi-ar placea tatuajul de mai sus. Detinatorul acestui tatuaj, coloreaza cate o tara atunci cand o viziteaza. Este foarte original asa-i? Ce pacat ca daca l-as prelua si eu, nu ar mai fi atat de... inedit.

Daca muzica e viata ta, ce poate fi mai frumos decat un portativ cu niste note muzicale? Niciun loc de pe corp nu cred ca se potrivea mai bine decat pe ureche. 

"All you need is love"

 Nu de putine ori am vazut citate celebre precum: "Après moi, le déluge" sau pur si simplu mici chestiute gen "Life is beautiful" / "Life started when you came" / "Live, love laugh". 

Daca mi-as tatua un mesaj, acela ar fi  "Este asa! Nu poate fi altfel!" Cand am aflat prima oara de acest citat am inteles mai bine ca trecutul nu poate fi modificat, si oricat m-as mai stresa cu fel si fel de ganduri cu daca si cu parca, este asa cum este si nu exista nicio varianta prin care ar putea sa fie altfel. M-a ajutat sa ma concentrez mai mult pe prezent, singurul care este real si palpabil de altfel... restul este praf in vant!

Bineintele ca exista si modele de tatuaj cu "asa nu!" Ce minte bolnava ar trebui sa ai ca sa iti faci un tatuaj ca cel din imaginea alaturata? Dar, fiecare face absolut ce vrea cu trupul sau si eu nu pot decat sa-i urez multa sanatate barbatului de langa ea. Da, pentru ca trebuie sa stai bine cu bibilica daca ai langa tine o fata asa... Sau, cine stie, poate el e vreun pui de pedofil si tatuajul a fost facut la cerinta lui. Fie la ei, vorba bunicii! :)

Aaa, si sa nu uit. Daca te hotarasti pana la urma sa iti pictezi trupul cu o imagine sau cu un citat, sa nu uiti ca niciodata (sau extrem de rar) un tatuaj va arata mai bine decat te-a costat. In general, cam cat dai atat face. Este valabil pentru aproape toate lucrurile din orice domeniu.

Tu ce tatuaj ti-ai face? 

Adi

Iubiti si cainii vagabonzi

 

 Fiind iubitor de animale, si in mod deosebit de caini, am fost socat cand am aflat ca un baietel de numai 4 ani a murit in urma atacurilor unui caine din parcul Tei, din capitala. Imediat dupa acest caz trist, se cauta, bineinteles, un vinovat. Ba ca e bunica de vina, ba ca nu stiu ce asociatie care semnase ca o sa aiba in grija acest caine, ba ca autoritatile... Din pacate, in tara noastra draga, doar daca mai moare cate cineva se mai iau masuri. :(

Este in discutie propunerea unui referendum cu intrebarea: "Sunteti de acord cu eutanasierea cainilor?" wtf!?!? alta solutie pana la eutanasiere n-ati gasit? Si aici ma refer la autoritati: daca pana acum v-a durut in - si anume - cur, sau chiar la 2 metri de acesta - in ceea ce priveste problema cainilor ce persista de zeci de ani, acum chiar credeti ca se rezolva ceva daca ii omoram? Daca se va intampla asa, desi sper din toata inima sa nu se intample, cu siguranta se vor cumpara injectii pentru eutanasieri la un pret nesimtit, astfel incat, cineva sa profite si in vreme de macel.

Cred ca nimeni nu este absurd, si cu totii intelegem gravitatea faptului petrecut. Cu totii punem viata unui om mai presus de orice alte suflete, insa, in aceasta poveste, nu macelul este solutia! Daca toti cainii maidanezi vor fi ucisi, peste un timp acestia vor reaparea in lipsa locurilor special amenajate pentru acestia. Va fi o poveste fara sfarsit, una tragica pentru caini...
 

Daca un om ucide un alt om, ce-i facem? Ii ucidem toata specia? Nu normal ca nu! il ducem undeva sub un acoperis unde il hranim din banii publici. Cam asa ar trebui procedat si cu bietii caini care au devenit agresivi probabil in urma traumelor la care au fost supusi tot de specia umana, cea superioara... sau cea care ar trebui sa fie superioara prin gandire, aspect care de multe ori lipseste.

"Câinele este imaginea naturii şi comoara acesteia, un refugiu al ostenelii noastre, oglinda vigilenţei, podoaba înţelepciunii şi a memoriei, simbolul şi deviza perfectei comportări, animal celebru atât în timp de război cât şi de pace, pe care zeii, împăraţii şi oamenii de rând din orice parte a lumii îi apreciază cel mai mult. "

Platon. 

Intrebarea mea pentru tine este:  "Esti de acord cu eutanasierea cainilor? De ce?